Lucian Ciobanu, cameraman și fotoreporter, s-a stins din viață azi noapte. O veste la care mă așteptam și totuși o veste de care îmi era atât de teamă în aceste zile. În ultimii ani a fost angajat al Consiliului Județean Arad, dar și-a petrecut zeci de ani la TV Arad, fiind un coleg și un prieten extraordinar.

M-am temut de această veste deși știam despre starea lui. Lucian s-a stins repede măcinat de o boală care n-a ținut cont de nimic, grăbită parcă să ni-l ia. Energia lui, zâmbetul lui, acea bună dispoziție pe care o avea mereu, chiar și când părea nervos, i-au fost luate în ultimele luni fără ca nici el măcar să realizeze cât de gravă e situația.

Ne-am văzut în octombrie, la început, și încă râdeam împreună. Apoi, pe final de lună, semnele că boala pune stăpânire pe el au fost tot mai evidente. Noiembrie și-a petrecut-o prin spitale, dar chiar și acolo mai avea puterea de-a glumi, de-a spera, de-a ne face planuri de nunți, sau botezuri pentru anul care vine. Mă făcea și pe mine să cred că toate acestea se vor întâmpla pentru că avea mereu un optimism contagios.

Am petrecut cu Lucian Ciobanu nenumărate zile, dar mai ales nopți în care rar am râs cum o făceam cu el. Acum mi-e tare greu să mai aștern ceva, aici, știind că nu mai e…

Timp de mai bine de trei decenii a fost cunoscut ca și cameraman la TV Arad, la West TV, apoi fotoreporter la ARQ, ca în ultimii zece ani să fie responsabilul cu video și foto la Consiliul Județean Arad. În tot acest timp, Lucian a fost un cunoscut videograf de nunți, botezuri și alte evenimente. Era nelipsit și de la evenimentele sportive, mai ales la baschet, unde a fost cameramanul oficial al celor de la BC ICIM Arad, dar și la UTA. Se bucura și suferea deopotrivă pentru ambele echipe.

Lucian n-avea vârstă, mereu o ascundea, și chiar și-n această vară mulțumea divinității pentru sănătatea care o avea, fără a se gândi că nu va mai prinde anul care vine și-n a doua zi de Crăciun va pleca de lângă noi. Așa cum tot de Crăciun s-a stins în urmă cu mai bine de două decenii soția lui, răpusă și ea de aceiași boală nemiloasă.

Doare atât de mult plecarea lui… Doare pentru că lasă goale atâtea locuri și ne lasă pe noi, cei care l-am cunoscut, fără un prieten cu care mereu îți era drag să te întâlnești. Doare pentru că ne lasă în urma sa atâtea amintiri. Și atâtea fotografii și imagini video… Doare pentru că ne era drag. Chiar îmi era atât de drag…

Doare pentru că m-a lăsat fără cuvinte. M-a lăsat fără un partener cu cu care să fotografiez, m-a lăsat fără un prieten cu care îmi era atât de drag să mă văd, m-a lăsat fără un om atât de fain și vesel.

Privesc aceste fotografii cu el, făcute la ultima nuntă la care am fost împreună, în vara acestui an, și nu pot să nu mă gândesc că a trecut atât de puțin timp de atunci, iar acum aștept încă să aflu informații despre înmormântare. Înmormântarea lui… Iar asta doare a naibii de tare… Atât de tare încât nici lacrimile nu îmi vin, dar nici cuvintele. Iartă-mă, Lucian, că nu mai știu ce să spun în momentele astea.

Mulțumesc, Lucian, pentru prietenia ta. Îți mulțumim, totodată, toți foștii tăi colegi de la Special Arad. Ne va fi dor de tine.

Drum lin în lumină, Lucian.

Odihnește-te în pace, Lucian Ciobanu.

UPDATE

Stâlpul va avea loc diseară și mâine, la ora 19:00, la Casa Mortuară Kuki, strada Cocorilor.
Înmormântarea este programată pentru duminică.

Vom reveni cu detalii în cazul în care apar schimbări în program.