Lucian Dănilă: Spitalul CINIC Județean Arad! Au de toate, dar lipsește actul medical

    de Lucian Dănilă | 15 decembrie 2014, 1:46 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    11

    Spitalul Clinic Județean Arad a devenit unul dintre locurile în care s-au tăiat cele mai multe panglici în ultimii ani. În sultanatul lui Ioțcu s-au făcut tot felul de modernizări, s-au achiziționat aparate de ultimă generație, s-au renovat saloane, dar ne întrebăm cine beneficiază de ele?

    Pe portalul nostru a apărut zilele trecute o știre despre un pensionar care a suferit un infarct miocardic, dar familiei acestuia i s-au cerut 13.000 de lei (treisprezece mii de lei!!!) pentru operație! Sfătuit să dea acești bani pentru că în alte locuri este și mai scump, omul a fost operat gratuit la Timișoara, la Institutul Inimii din Pădurea Verde!

    Îl plagiez puțin pe Lucian Valeriu și adaug acestui articol următoarele cuvinte: probabil cea mai coruptă instituție publică din Arad, Spitalul Clinic Județean este, în fapt, o clinică la modul public privată, în care se sug bani în regim spitalicesc de urgență. El acceptă, deși nu i-am cerut asta, pentru că doar prieteni suntem…

    Ceea ce urmează să scriu ar putea să se întoarcă împotriva familiei mele… Este vorba despre bunicul meu, ajuns la venerabila vârstă de 92 de ani. Mă mândresc cu el, eu și întreaga familie, pentru că este – dacă vreți – monumentul nostru, statuia noastră vie, stâlpul familiei noastre.

    Am fost, însă, aproape de a scrie la trecut despre el. Internat pentru un accident vascular, bunicului meu, dedi – cum îi spunem nu doar noi, nepoții, ci aproape toată comunitatea comunei Fântânele, nu i-a plăcut că trebuie să stea întins pe un pat obscur dintr-un salon al etajului 5 de la Spitalul Clinic Județean Arad. Se afla pentru a treia oară în spital în cei 92 de ani de viață, iar el voia acasă. Oarecum irascibil, dedi, nu își găsea liniștea și se zbătea într-una că ar vrea acasă. Cadrul medical din spital a găsit rapid o soluție și, profitând de faptul că mătușa mea, sau altcineva din familie, nu era în acel moment cu el, l-au legat de pat. Nici nu pare atât de gravă această măsură, am văzut că se mai practică și în alte instituții medicale din România, deși toți spun că este ilegală. Să zicem că am înțeles cu toții, deși a fost neplăcută imaginea, pentru că știm că în majoritatea instituțiilor spitalicești din țară există o mare problemă de personal, din punct de vedere numeric mai ales.

    Doar că în Spitalul Clinic Județean Arad există și o problemă de calitate a actului medical. Or nu pot să nu mă întreb oare la ce tratament l-au supus pe bunicul meu atâta timp cât el nu s-a trezit vreme de patru (4) zile. Agitat, dedi se pare că le-a dat de furcă asistentelor de la secția neurologie… Nu mă refer la toate, probabil doar la una, dar chiar nu știu care din ele ar fi putut face asta…

    Internat în amiaza zilei de joi, dedi a intrat, după două zile, într-un somn profund. S-a făcut duminică și bunicul meu tot nu s-a trezit. Aflat în vizită la el, am avut parte de una dintre cele mai neprofesioniste abordări a unei asistente medicale. Era duminică seara, iar bunicul meu se afla în a 36-a oră de somn profund. Părea o legumă care nu avea reacții nici măcar când era schimbat. A venit madama asistentă și pe un ton foarte răspicat mi s-a adresat mie, mamei mele și tatălui meu (fiul celui aflat pe pat): treziți-l și dați-i aceste medicamente că altfel se trezește la noapte și îmi trezește toți bolnavii! Probabil doamna, care tocmai intrase în tura de noapte, era înspăimântată de gândul că nu poate dormi în liniște tocmai în timpul programului de lucru. Este o bănuială a mea… Dar poate e mai mult decât atât.

    Nu am putut avea nicio reacție, și poate e mai bine așa, pentru că tot ceea ce puteam face era doar să dau drumul furiei din mine și să dau de pereți cu aceea – ironic spus – doamnă. Chiar am încercat să-l trezim pe dedi (poate că v-ați familiarizat deja cu termenul) prin mângâieri, umezindu-l pe față, nicidecum scuturându-l. Rezultatul a fost cel așteptat: zero. Dedi nu s-a trezit.

    Medicii ne pregăteau deja pentru ce este mai rău. Ne-au spus că luni i se va da drumul acasă, dar în câteva zile să ne așteptăm că nu îl mai avem. Ne-am resemnat, mai ales că vedeam că dedi nu mai are nicio reacție. S-a făcut luni, ambulanța a sosit la spital, l-au urcat pe bunicul meu pe targă fără ca acesta să aibă vreun gest conștient, l-au dus acasă la Fântânele și, la fel, din ambulanță până în pat nu a avut nicio reacție, apoi și-a continuat somnul. A mai dormit o zi. De data aceasta fără ca vreo asistentă să-i vegheze starea. O făcea doar mătușa mea și vecinele.

    Surpriza a venit marți. Fără sedative, dedi s-a trezit. Mai mult, ne-a și recunoscut și, așa slăbit, a început să ne vorbească. Mai greu, așa cum poate un om la vârsta de 92 de ani aflat la pat de aproape o săptămână, timp în care singura formă de alimentație au fost perfuziile. Spre bucuria noastră, bunicul meu încă vorbește, zilnic și, mai important, trăiește!

    Sunt sigur că dacă era lăsat în spital, dedi nu ne mai vorbea niciodată. După clișeul omul oricum are 92 de ani/ deci a trăit destul, dedi a fost tratat – cel mai probabil – cu o supradoză de sedative tocmai pentru a nu mai deranja cadrele medicale din Spitalul C(L)INIC Județean Arad și astfel a fost redus la tăcere. Una care, dacă nu era transferat acasă, devenea o tăcere eternă.

    Îți doresc însănătoșire grabnică dedi. Te-ai încăpățânat, așa cum ai făcut toată viața, să ne arați că vremea ta nu a apus încă. Și suntem bucuroși pentru asta.

    Și atunci ne întrebăm la ce bun toate aceste modernizări. La ce bun toate achizițiile de aparatură ultramodernă care nu este folosită?

    Iar la final îl plagiez din nou pe „unciu” Lucică: dă-l dracului de Jurământ al lui Hipocrate… că nici nu știu dacă, pe bune, l-o fi rostit vreun absolvent în ultimele decenii… s-au dacă l-o fi rostit, o fi făcut-o beat… euforic sau singur-cuc… să nu-l audă nimeni… și nici atunci pe tot…  și l-o și uitat.

    Ce mai?… un fel de pușcărie mexicană e Spitalul CINIC „Județean” Arad.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Bine ca Dedi e acasa.Si bine ca ai scris.In spitalele din Romania, pe langa sistemul care te omoara cu zile ultimul picior in gat ti-l pun asistentele.Stiu ca Spitalul Judeteam Arad este ca un cuib de viespi al coruptiei.Cred ca pe acest criteriu sunt pastrati oamenii sau angajati unii noi.Parca este decorul unui film SF in care medicii sunt macelari-criminali in serie si asistentele sunt dame de companie care momesc victime. Ma gandesc serios la o petitie cel putin on-line prin care sa cerem control pe toate palierele deodata de la Ministerul Sanatatii la Spitalul Judetean Arad si, concomitent, sa solicitam UE sa-si faca mai repede decat au programat controlul de rutina pentru partea cu fondurile.Si invit DNA la CJA Arad sa se ocupe de partea de finantari si investitii pe care le-a facut Ioctu in acel Spital. Daca intreaba macar taximetristii din fata Spitalului afla in cateva secunde de cate ori au fost schimbate ferestrele din termopan la acelasi pavilion…zvonurile zic ca de trei ori in doi ani…

      +8 voturi
      +1
      -1
    2. Aceias situatie a fost si la bunica prietenei mele care a avut o fractura de femur a fost operata , operatia a fost un succes insa ce a urmat dupa a fost groaznic astazi am aflat de la ea ca a venit o asistenta care trebuia sa o ridice in pozitia de sezut sa inceapa recuperarea , ea a fost ridicata si uitata asa timp de 3 ore , cand a ajuns la spital prietena mea si a cerut socoteala despre ce sa intamplat raspunsul a fost sec “stai langa ea noaptea , noi avem alte treburi!” , si era sa uit in noaptea dupa operatie era sa se intample o tragedie , era ca noroc nimic nu sa intamplat . Doamnei inculpa ia fost administrat o doza de calmant care a avut o rectie adversa si ia provocat halucinatii si din acest motiv ea a vrut sa se ridice din pat si sa plece ce aproape si a reusit , ea sa dat jos din pat dupa 24 de h de la operatie cu 25 de copci in picior daca nu erau restu de pacienti sa sune si sa strige aproximativ 10 minute sa vina cineva sa “remedieze” problema vorbeam la trecut deja probabil ; deci pana la urma dozajul de sedative si calmante de durere sa da dupa ureche da ?
      Am terminat ms.

      +2 voturi
      +1
      -1
      • se intampla ce sa intampla pt ca este la “moda” scoala postliceala sanitara unde daca platesti si esti la zi cu taxa toti ajung asistenti medicali nu conteaza ca habar nu au pe ce lume traiesc..examenele consta in referate si niste teste la care se copiaza…interesul lor sunt banii nu pregatirea propriu zisa…majoritatea se fac asistenti medicali pe banii pt ca, chiar dc salariul e mic….exista cei min 10 lei…in buzunar pe sectie ma refer….peste tot numai interes….nu te ofensa…meseria nu se mai face cu dedicatie si constiinta ci pt banii…..exista posibilitatea sa dai coltu pt administrarea gresita ….sistem sanitar ratat…

        +1 voturi
        +1
        -1
    3. Ma bucur ca faceti public asemenea atitudini din cadrul spitalului judetean.Daca nu ati fi, voi,jurnalistii,care sa scrieti si sa aduceti in fata opiniei publice tot felul de abuzuri din partea celor platiti din banii de la buget,la care contibuim cu totii,probabil ca cate o voce care se revolta, nu ar fi auzit sau nu ar fi bagata in seama.Tineti-o tot asa si aduceti in atentia organelor abilitate toate “derapajele” de la normalitate”

      +4 voturi
      +1
      -1
    4. Multă sănătate Bunicului de Fântânele. Știi, Dănilă, moartea face parte din programul de lucru al ”cadrelor medicale” din SJA. Cinicul SJA cum bine spui. Am avut un vecin. De mulți ani nu mai suntem dar ne salutăm. În ultima vreme a slăbit vizibil și s-a veștejit. Medicul i-a spus în față: ai cancer. Dacă nu te operezi acum,mori. Dacă te operezi, nu știu, mai ai ceva zile. S-a operat. E varză explodată. Privirile medicale spre patul lui de suferință sunt fugare, de ordinul secundelor, minutelor. Atât cât un ridicat din umeri. Am văzut oameni în maximă suferință, murind în timp ce medicul sau asistenta îi lua distrat(ă) pulsul. Era mult mai interesant sms-ul primit decât viața care i s-a agățat de halat în ultima zbatere. Vezi? În SJA nu se fură/cer numai bani ci se fură ceva inestimabil: VIAȚA!

      0 voturi
      +1
      -1
    5. Asemanator cu povestea ta, am trait-o si eu in acel spital, insa la Pediatrie 2. Eram in vizita la o prietena de a mea care , a ajuns acolo din nefericire, ajuns acolo pe la ora 13:00 , am vazuto de pe usa intr-un salon cu inca doua fetite cu ea, vorbind cu ea , si incercam sa ii explic ca se va face bine, brusc a intrat asistenta de garda care era pe acea sectie, eu fiind incepator in acest domeniu ca ASISTENT MEDICAL GENERALIST, am fost atent la ea, care dorea sa puna o banala perfuzie la fetita din patul paralel, ajunsa in salon cu prfuzia pregatita pentru a fi montata pe stativ, si sa ii administreze perfuzia fetitei de doar 11 ani, montandui foarte repede si cu fara nici o neglijenta, aruncand capacelul de la branula betitei pe jos, fara nici un pic de nivel la perfuzie, si gata de pornire, ii da drumu la perfuzie sa curga, si pleaca.
      Eu fiind acolo am vazut fetita ca se acopera pe cap si incepe sa planga de durere, iar eu pe raspunderea mea iam dat vreo picatura la 2 secunde, si fetita linistinduse si in plus i-a si trecut durerea, la scurt timp a revenit din nou acea zisa ASISTENTA, si zicandui ca de ce merge asa incet , si iam zis ca o doare pe fetita vena care era supra solicitata de acea perfuzie, si ia mia raspuns ca ia dat drumul asa tare ca sa scape repede de ea. Acea persoana o consider un “sinucigas” in varsta de aproximativ 55-65 de ani, si am mai putea comenta mult mai multe la aceasta adresa, sper sa imi ajute Dumnezeu daca ajung un asistent dupa cum imi doresc sa ajut oameni sa nu ma lase nici o data sa fac ce a facut acea persoana. Oricum felicitari bunicului tau DEDI ca a rezistat cu brio asupra acelei “sunicigase” Mi-a facut placere si am facut-o si eu publica postarea ta.

      --1 voturi
      +1
      -1
    6. Nu am nimic cu ziaristii care descopera totul. Sunt lucruri pe care le stim toti dar nu avem cui si unde sa ne plange, daca suntem nevoiti sa trecem pe acolo multumim lui Dumnezeu ca am scapat vii si nu mai facem plangeri. Eu va intreb, domnilor ziaristi, de ce nu spuneti si numele “anti-medicului” sau a “insistentei”. Spuneti ce, cine si cum s-a intamplat. Aveti nenumarate mijloace multimedia de inregistrare/filmare a evenimentelor. Dupa cum relatati intamplarile asta aproape ca va face complici la calvarul pacientilor din acel Spital. Oricine poate arunca cateva cuvinte (chiar si taximetristii din fata spitalului) dar macar voi aduceti dovezi!

      --1 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Lucian Valeriu

    5 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.