vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Laurențiu Gavra scrie despre o experiență care l-a marcat profund, duminică, într-o mare capitală a Europei: „trebuie neapărat să le las scrise undeva”

    de Lucian Dănilă | 28 mai 2019, 3:46 PM | Povești despre oameni | Topic special

    1

    Laurențiu Gavra este din Arad, mai precis din orașul Chișineu Criș. Știe ce înseamnă Europa, știe de asemenea ce înseamnă România, știe cu ce se mânâncă Parlamentul European, acolo unde lucrează de mai mulți ani, dar totodată știe și cât de important este votul.

    Arădeanul a fost prezent duminică într-una dintre secțiile de votare de la Bruxelles. A și votat, dar rolul său era altul. Făcea parte din echipa care asigura bunul mers al procesului de votare, nici nu știm dacă era președinte de secție, sau locțiitor sau altceva, cert este că a trăit acolo, toate momentele, pe parcursul a mai bine de 25 de ore.

    Experiența sa este redată în rândurile de mai jos, un text cu subiect și predicat, un text profund care reușește să te intriducă aproape vizual în acea atomosferă în care a lucrat Laurențiu în ziua în care milioane de români au votat pentru viitorul lor și al copiilor lor.

    Vă redăm integral postarea de pe contul de facebook al lui Laurențiu Gavra:

    Laurentiu Gavra

    3 ore ·

    … pentru că votul de azi o să facă istorie!

    Cum e să adormi cu Dragnea, mare (jeg de) om politic si sa te trezești cu el in pușcărie?? Fain sentiment – asta ziua ca drepții, nu noaptea ca hoții! După 25 de ore de nesomn și o oboseală pur și simplu inutilă într-o secție de vot în Bruxelles, am ajuns acasă frânt, dar încărcat cu impresii și imagini pe care am considerat că trebuie neapărat să le las scrise undeva.

    Vuiește internetul de experiențe trăite de mulți români din afară, care s-au confruntat cu un sistem idiot de vot facut parcă să te încurce în exercitarea unui drept democratic, acela de a alege pe cine vrei și ce viitor vrei tu pentru țara ta!

    O să descriu mai jos ce am trăit duminică, de la primele ore și până a doua zi, toată încărcătura emoțională a oamenilor care au stat cu orele la rând, sistemul de vot dificil și lipsa de reacție a organizatorilor care ar fi putut gestiona problema în interesul celor pe care îi reprezintă acolo.

    26 mai, 5 dimineața, sar din pat ca ars, știu că o să urmeze o zi lungă și îmi zic să am grijă de toate detaliile: alimentație, vitamine, baterie externă, incărcător etc. Se apropie ora șase, iau un Vilo și o tai spre secția de votare nr 30, pe strada Montoyer, la sediul Reprezentanței Permanente a României la UE din Bruxelles.

    gavra 3

    Aproape ajuns acolo, observ de la distanță un grup de persoane adunate la intrare, vreo 20. Imi zic că probabil n-au ajuns organizatorii, iar cei ca mine, reprezentanti în secție de vot asteaptă în față, oricum mai aveam o oră la dispoziție să semnăm procese verbale, să ștampilăm buletinele de vot , chestii de organizare care se întâmplă în toate secțiile înainte de ora șapte, când se deschid urnele.

    Ei, se pare că mă înșelasem, oamenii din față erau alegători, au ajuns acolo de la ora cinci, de undeva din afara Bruxellesului și au venit așa devreme pentru că voiau să fie siguri că vor vota! La ora aia matinală, mi-am inchipuit că e un exces de zel, văzusem pe net poze cu primul alegător la alegerile de acum, de undeva din Noua Zeelandă și am crezut că e în același context.

    S-au pus la punct ultimate detalii, se face aproape șapte, urcăm la un etaj pentru o cafea la mână, ne întoarcem în blockstarturi iar ce a urmat a fost rock & roll! N-am mai scris atât de la comentariile de la română dar cred ca nici atunci nu am fost în situația să scriu 12 ore, fără oprire!

    Șapte fix, ce ar fi să votez din prima, să nu mă complic mai târziu? Trei buletine de vot, multi candidați, două întrebări la referendum, asta nu o să fie ușor pentru toată lumea … să le citească, să identifice lista de canditați pe care o susțin, să le ștampileze, în fine, o să le ia timp. Campanie de informare pentru referendum ioc, am inteles că CNA-ul sau cine, s-a opus.

    Mă întorc la colegul din secție căruia îi lasasem cartea de identitate să mă înregistreze, scria de zor. “Pai nu ai terminat, îl întreb? Stai ca nu-i atât de simplu, sunt două tabele, în fiecare se trece separat: numele complet, CNP, adresa din buletin, seria si nr de buletin. Adică tre să scriem de două ori același lucru???? Se pare că DA!!!”

    Așa să vă închipuiți că în era tehnologiei, când telefoanele și alte chestii smart au devenit un mod de viață, noi mai votăm cu ștamplile și scriem cu pixul, dar nu o dată, ci de două ori, același lucru, că deh, cine te pune să votezi la ambele?! Cei care ați ajuns să votați duninică, cu siguranță că ați sesizat acea tabletă, care, după cum spuneau inițal operatorii ei, avea numai roulul de a controla dacă persoana verificată a mai votat și în altă parte.

    Tableta inregistreza CNP-ul, iar ultimele cifre ale fiecărui cnp, alea pe care nu le reții niciodată, au în ele codată adresa care apare pe actul de identitate, informație confirmată de cei de la STS. Atunci de ce aveam nevoie de liste, nu una, ci două, cand tableta asta putea înregistra toate datele și crea un tabel pe care eventual se putea adauga o rubrică pentru semnătură, că doar are ecran tactil???

    La ora nouă cer o primă raportare de prezență, Secția 30 Montoyer: 135 persoane, asta înseamnă că ca au votat în jur de o persoana si ceva pe minut, raportat la cinci, cați eram noi acolo, ritmul era foarte lent, iar în aceeași încăpere intr-o altă secție cu tot atâția reprezentanți, dar și ei cu aproximativ aceeași frecvență.

    Nu am început bine și avem un incident. Timpul de așteptare creștea, la cateva ore de la deschidere se aștepta undeva la trei patru ore. Sala unde se vota era împărțită în două, în prima secțiune eram noi, iar în cea din spate, celalaltă secție de care vorbeam mai sus. La un moment dat, un zgomot puternic și ne trezim cu un plafon separator peste noi.

    Mă ridic speriat și văd o femeie de vreo 30 de ani căzută pe jos, în cabina de vot care era in spatele meu. Cu fața palidă și privirea pierdută, leșinase în cabina de vot. Am inteles de la soțul ei că era gravidă în primele luni. Nu au vrut să intre în față, pentru că sarcina nu era evidentă, așa că au fost nevoiți să aștepte afară ore în șir. N-a durat mult și au luat-o cu ambulanța de acolo. Sunt sigur că o sa-i povestească copilului întâmplarea, ba mai mult, o sa-i spună că tot efortul a fost pentru el!!!

    Trec orele și situația se complică, familiile cu copii intră în față și se face în același timp un rând special pentru ei care dura în jur de o oră, două. Dar asta a însemnat că asteptarea celorlalți creștea considerabil și ajugea undeva la șase ore. De la amiază am observat ca lumea devenea tot mai frustrată și irascibilă.

    Mulți nu înțelegeau ce reprezentam noi acolo și aveau impresia ca suntem de la guvern și avem tot interesul ca ei sa nu voteze, n-am inteles de unde au scos-o, dar unii ne-au spus vorbe mai puțin dulci. Le-am inteles supărarea și i-am lăsat să-și reverse apăsările, cu toate că nu noi eram ținta principală, ci buletinele de vot și ștampila, pe ele voiau să-și reverse tot amarul.

    Cabina de vot era locul unde se eliberau de toate supărările, pentru toți anii și toate greutățile departe de casă. I-am auzit înjurând, blestemând sau lovind cu putere ștampila pe buletinul de vot, “nahh d’aici, s-aveți!!!”

    Mi-a rămas în minte o femeie cu trei copii, m-a intrebat dacă poate intra cu ei în cabina, de ce nu … Le-a explicat cu multă răbdare cât de important e momentul și că ei sunt acolo pentru că lucrurile nu merg așa cum trebuie în țara lui bunica, iar acolo, după perdea, ei vor putea să le repare.

    În mod normal nu ți se permite să faci poze în secția de vot, dar mă întreb cum intră unii politicieni cu tot alaiul de ziariști și țin buletinul în mână înainte să-i dea drumul în urnă, ca toți să-l pozeze? La un moment dat, surprind un părinte care își poza copilul când introducea buletinul de vot în urnă. Le atrag atenția ca nu ar avea voie iar el îmi răspunde: “lăsați-ne, va rog, ca votul de azi o sa facă istorie!”

    Se face patru și parcă merge tot mai greu. Pentru a mai fluidiza, le ceream ștampila la ieșirea din cabină, înainte să introducă buletinele în urnă, astfel să putem introduce două IDuri concomitent. Între timp, le sugerez observatorilor din secție să trimită o cerere către AEP pentru prelungirea perioadei de vot, dat fiind aglometația de afară.

    Mai târziu, pe la șase trimitem și noi aceeasi solicitare către AEP, însă raspunsul pe care îl primim e negativ. Nu sunt foarte sigur, dar argumentul ar fi fost că tabletele de care ziceam se opresc automat la 21:00 de parcă acel soft nu se mai putea ajusta, în funcție de nevoi.

    Nu pot să spun că am fost asaltați numai de oameni cu frustrări, au fost multi care ne-au mulțumit pt ce facem. Le mai spuneau colegii că de o juma’ de zi nu s-au ridicat de pe scaun, dar cu ce îi încălzea, când ei au stat în picioare tot atâta timp. Ajungeau în fața noastră cu un aer de sportiv care aunge la linia de finish, obosiți, dar cu o imensă satisfacție că au reușit să-și ia buletinele alea de vot.

    Era undeva pe la șapte seara, intră o fată, pe fața ei puteai citi oboseala extremă, îi dau ștampila și caut între timp buletinele, ma uit la ea si observ cum strânge cu putere ștampila până efectiv incepe să îi tremure mâna, iar în colțul ochilor îi apar lacrimi. Mă întreb pentru ce, doar pentru că a îndrăznit să își exercite un drept???

    Ora nouă, se închid urnele, afară lumea se agită, ușa se blochează și rămân câteva sute fără să voteze, din cate am inteles. La o altă secție, la consulat au intrat mai multi în clădire și nu au mai vrut să iasă, iar legea zice că votează toți care sunt în secția de vot. Bine că la referendumul de care nu i-a păsat nimănui am avut trei zile sau câte la dispoziție, dar acum nu se mai putea.

    Expicația oficială, repet, din cauză că se închid tabletele, însă cei din interiorul consulatului refuză sa părăsească clădirea, iar în situația dată, s-a găsit o tabletă deschisă care să permită votul chiar si după inchiderea urnelor. De ce nu s-a putut la fel și în alte părți? Pentru că e mai simplu așa!

    Unde era Luminița Odobescu, ambasadoarea care conturează Bruxelles-ul sau cum o rasfăța revista Politico în urmă cu ceva timp? Mi-am petrecut mai bine de 24 de ore acolo, dar pe ea n-am vazut-o. Mai bine stai deoparte, că dacă vii cu soluții, cum s-a întâmplat la Munchen cu perimetrul, poate că superi …

    După închiderea urnelor începe în fond adevărata bataie de cap: sortează, numără, compară cu înregistrările, semnează procese verbale … Evident că numărătoarea nu a corespuns cu ce am scris noi acolo in două tabele. În Belgia, votul fiind obligatoriu, mulți români au votat numai la referendum, asta ca o altă dovadă de civism, pentru că au votat la europarlamentare pentru belgieni. Dar noi în viteza aia poate i-am trecut gresit în alt tabel, sau i-am scris din reflex în ambele.

    Astfel ne-am trezit cu diferențe și pune-te atunci și renumără și uite așa s-a facut ziuă pentru ca în final să fie tot nenorocita aia de tabletă care să confirme că buletinele de vot corespund cu înregistrările de pe tabletă, cu mici diferețe care au fost acceptate.

    Și atunci ce am făcut noi acolo atata timp, ce a fost în capul depășitului ăla de Meleșcanu care atată mai rău ca România, la aceeași 100 de ani, de ce am fost batjocoriți în halul ăsta???

    Părerea mea e că pentru ei, noi cei din afara granițelor nu existăm, noi nu le aducem voturi. Așa să vă imagitați că în secția în care am fost, PSD si Alde au avut împreuna 50 de voturi, din cele 1660 exprimate!

    Pentru că cei în măsură să facă ceva nu au avut curajul să deranjeze un partid si o coaliție ale căror principală preocupare era să scape un hoț de pușcărie, până ieri…

    Și uite că efortul vostru a dat roade, bravo vouă tuturor celor care ați așteptat cu orele, ați votat sau nu, v-ați frustrat, dar ați fost convinși până la capăt că aveți puterea de a schimba!”

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Trompetel…lasă vrajeala asta de popa de țară. Vina acasă și fă balamuc aici. Lucra și tu pe Ron nu pe oiro și pe urmă fa scandal cât vrei. Când eu eram in fața primăriei și strigam jos Ceaușescu…tu erai inca pe țeavă…acu vi sa ne dai lecții de deontologie??

      +3 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru tonton

    4 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.