joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Lucian Dănilă: La mulți ani, Hagi! – liderul unei generații de aur cu cheie la gât…

    de Lucian Dănilă | 5 februarie 2015, 3:32 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    1

    Legendele îmbătrânesc și ele odată cu noi, dar ele rămân nemuritoare. Vorbim și astăzi despre Hagi ca și cum deseară ne-am pune în fața televizorului alb-negru și am apăsa butonul de pornire pentru a vedea meciurile echipei naționale, meciuri pe care timp de un deceniu și jumătate Hagi ne-a făcut să le urmărim mai cu poftă și mai cu interes decât se uită tinerii din ziua de azi la like-urile de pe facebook.

    Nu aveam curent sau televizor color, nu aveam banane și portocale, nu aveam blugi și pantofi Nike, nu aveam nici smart-phone sau tabletă, dar îl aveam pe Hagi și maidane. Plecam cu cheia la gât la școală și ne întorceam acasă tot prăfuiți de pe maidanul de la marginea cartierului pentru că toți voiam să ajungem ca și Hagi. Ne scriam cu cretă sau cu sigmaron „10” pe tricou, sau chiar ne băteam cine să fie „zecele” în echipa clasei sau a străzii. De ce? Pentru că îl iubeam, îl idolatrizam pe Hagi.

    A venit Revoluția și odată cu ea am primit curent electric, am primit banane, ne-am cumpărat televizoare color. Puteam deja să ne încălțăm cu Adidas Torsion, sau papuci Gregorio Rizzo, vedeam reclame cu guma Turbo sau oamenii de la Minolta, și toate acestea ni le aducem aminte pentru că stăteam cu inima cât un purece în fața televizorului urmărind cinci minute de reclame, cele cinci minute care mai trebuiau să treacă pentru a începe meciurile României la Coppa de Mondo 1990, sau World Cup 1994. Și de la cine așteptam totul? Evident: de la Hagi. „Când nu mai știam ce să facem cu mingea, i-o dădeam lui Hagi”, este declarația genială a unui mare coleg al său de generație, Dan Petrescu. Da, pentru că pentru ei, cei din teren, ca și pentru noi cei de acasă, Hagi îi cumula într-unul singur pe Captain Planet, pe Superman sau pe Omul Invizibil la un loc. Credeam că el poate face orice, iar el ne arăta mereu că este în stare să facă orice.

    Da, pentru că doar Hagi, Gică Hagi, putea să marcheze astfel în poarta lui Dinamo Kiev în finala Supercupei Europei, pentru că doar el putea marca semenea goluri turcilor de la Galatasaray în semifinalele CCE din 1989, și tot doar el putea fi singurul care să facă istorie chiar în tricoul Galatei un deceniu mai târziu… Pentru că doar el putea să găsească la milimetru țeasta lui Gică Popescu în careul advers, să le așeze mingea pe tavă în fața porții lui Ilie Dumitrescu sau Viorel Moldovan printre pădurile de picioare ale adversarilor, cum a făcut cu Argentina sau Anglia, doar el putea să scoată tot ce era mai bun din Adrian Ilie sau Răducioiu. Doar hagi putea pleca în asemenea mod pe contratac cum a reușit el la meciul cu Argentina. Și doar Hagi putea marca goluri de la 30 de metri în porțile atâtor reprezentative cum ar fi Irlanda de Nord, Portugalia, Finlanda, Elveția, Irlanda. Doar Hagi putea marca goluri de la jumătatea terenului atât în tricoul lui Real Madrid cât și al Barcelonei și tot doar Hagi putea marca un asemenea gol la Mondiale cum a făcut-o el în poarta Columbiei.

    A fost unic!

    Ne-a scos în stradă fie că eram din București, Arad sau Timișoara, Cluj sau Brașov, Iași sau Constanța. România vibra la reușitele lui, iar românii scandau în vara anului 1994 „Hagi președinte!” Am plâns împreună cu el când s-a retras în vara lui 98 din Națională și am jubilat împreună cu el când a revenit în toamna lui 99 și a bătut aproape de unul singur, pentru prima dată în istorie, Ungaria. Am plâns împreună cu el când făcea turul Arenei Naționale în mai 2001, atunci când s-a retras la Gala Hagi… (pun în paranteză faptul că unii l-au hulit după aceea, în anii care au urmat, pentru că toate astea sunt la diverse).

    După toate câte a făcut, Hagi s-a ales cu apelativul Rege. Da, el este Regele fotbalului românesc, el a fost un deceniu și jumătate cel mai bun român, cel mai cunoscut român, cel mai bun produs de export al României. Și la fel este și astăzi…

    Astăzi, 5 februarie 2015, Regele Hagi a atins jumătate de secol de existență, 50 de ani care au marcat istoria fotbalului, 50 de ani care au marcat starea de spirit a poporului român prin reușitele lui, 50 de ani în care Hagi s-a născut, a trăit și s-a dăruit în totalitate fotbalului și a făcut-o la cel mai înalt nivel.

    La mulți ani Gheorghe Hagi! Ai fost și rămâi o bucurie pentru români!

    PS: Tot astăzi schimbă prefixul un alt mare fotbalist, Cristiano Ronaldo, care împlinește 30 de ani… semn că pe data de 5 februarie, planetele nu se aliniază – se driblează!  Tot astăzi este și ziua lui Neymar!

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Bravo, frumos spus. Felicitari, cred ca e cel mai bun material pe care l-ai scris in viata ta. Sau poate ca ma lovesc emotiile si amintirile cand citesc aceste randuri. Oricum ar fi, inca o data, felicitari. Este o prelegere sincera, venita din suflet.

      0 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru ciubucaru

    9 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.