Cum ajungi la Amsterdam cu o mașină încărcată „ochi” și tot cu gândul la vameșii sau celelalte autorități de care trebuie să treci pentru a avea cale deschisă? Nu am testul, oare pot trece? Ce acte trebuie să am și nu știu? Vă spun eu: se trece ca prin brânză! La vama dintre România și Ungaria ne-au întrebat unde mergem și… ne-au urat drum bun, iar la vama dintre Ungaria și Austria am stat la o coadă de mai bine de o oră și am fi stat mai mult dacă nu executam o „românească”, copiindu-i pe alții, pe banda de rezervă – știu asta cei care circulă „fest” pe traseu. Se intră în Austria pe o singură bandă, la care, dacă mai pui și faptul că niște polițiști de frontieră te privesc atent de la câteva secunde la câteva minute – după caz, ca nu cumva să dai semne de Covid-19, poți „pune” la traseu de la 30 de minute la câteva ore de așteptare. Imediat ce ai trecut în Germania ești informat că sunt cabinete gratuite unde poți să îți faci testul gratuit, iar când intri în Țările de Jos… nimic! Nici măcar nu te primesc cu o mască pe care e inscripționată o lalea… cum spuneam, nimic la olandezi. Și spun asta după o săptămână în care m-am flendurat pe la batavi, ca turist. Ți se recomandă să stai în izolare, cel puțin așa zic toate ministerele de externe din Europa, dar nu te verifică nici dracu pe unde mergi, ce faci, dacă ai sau nu ai mască în dotare.

Și pentru că subiectul acestor rânduri nu se dorește nicidecum un jurnal sau o invitație la excursie pentru turiști, cu recomandări pentru locurile minunate pe unde am umblat (vă recomand tuturor, totuși, „sătucul” Giethoorn), o să trec direct la subiect, adică la pandemia și măsurile împotriva ei, la alții, un fel de comparație „mută” între Țările de Jos cu România, neavând pretenția unei analize tehnice, ci doar a unor (câteva) constatări clar subiective.

Uberul „poartă” mască

Fiindcă în Olanda (scuzați-mă că nu mă pot obișnui atât de ușor cu numele schimbat al țării) nu există un război între UBER și firmele de taximetrie în care să fi intervenit statul, normal că am ales UBER, din cauza prețului, pentru a ne deplasa spre un magazin cu de toate aflat la o distanță mai mare de locul de cazare. Am comandat o mașină de pe un telefon, după ce ne-am făcut cont, la care trebuie să adaugi și cardul din dotare, ne-a răspuns că ajunge în trei minute, l-am urmărit (autoturismul) pe ecran cum vine către noi, a ajuns în timpul promis. Șoferul, fără să coboare, cu masca pe față, ne-a spus din capul locului să ne punem măștile, să ne așezăm în spate pe banchetă, despărțiți de un perete din folie de plastic, destul de subțire, astfel că măcar o parte din aerul condiționat al mașinii mai ajungea și la noi ca să nu ne asfixiem de căldură. (Cu alte ocazii când am comandat UBER, șoferii au apelat la deschiderea geamurilor pentru a ne „da aer”). La finalul cursei am mulțumit, nu am scos bani din portofel, nu am dat cardul șoferului, ci plata se face direct, de iau banii de pe card, nu înainte de a-i acorda conducătorului auto o notă pentru serviciile prestate. Drept vă spun că de vreo două ori nu m-am abținut să nu-i acord șoferului mai puține stele decât cinci și să nici nu îi dau ciubuc, asta pentru că el o ducea bine în față, la volan, pe ritmuri de muzică arăbească, cu aerul condiționat pe față, în timp ce noi sufeream pe bancheta din spate. În rest, totul la „cheie”, la timp, fără incidente și pe puțini bani, șofer bine îmbrăcat, fără miros de transpirație.

Și pentru că UBER ne-a dus la magazin… atunci să ne cumpărăm măști!

Am intrat în supermarket cu măștile pe față, dar într-o secundă am realizat că ceilalți clienți și vânzătorii cred că am putea „jefui” magazinul. Nicio mască, toți clienții lejeri, cu o anumită distanțare, nu neapărat forțată, dar studiată, în tot magazinul, și nu era unul enorm, ci din acela de „cartier”! Ar fi trebuit să ne dăm seama mai repede că oamenii nu obligă la purtarea măștii, odată cu intrarea, care se face pe o singură cale, la fel ca și ieșirea, ambele demarcate vizual „consistent”. A, da, toate, absolut toate unitățile comerciale au la intrare instalate aparate cu soluții de dezinfectat mâinile, iar destule restaurante îți oferă, la plecare, șervețele dezinfectante. Nu am cumpărat nicio mască, dându-ne seama că nu o să folosim prea multe în timpul „sejurului” (știe fiica mea de ce), având destule la noi. În zilele următoare, am constatat, atunci când am avut ocazia, că în niciun magazin din Amsterdam nu se poartă mască de protecție, spre deosebire la Rotterdam, unde în destule zone, chiar pe stradă, este obligatorie și, dacă nu ai, ți se oferă de voluntari aflați peste tot.

Turiștii nu sunt mulți, dar sunt la fel de liberi…

Aflat pentru a treia oară în Țările de Jos, normal că am vizitat alte și alte locuri, dar am revăzut și câteva dintre cele mai plăcute (să nu cumva să înțelegeți că mă refer la Cartierul Roșu, fiindcă am fost însoțit de familie… și pentru că acolo m-am dus efectiv pentru a „lua pulsul” măștilor din spatele vitrinelor). Turiștii sunt puțini – poate de aceea Olanda a anunțat recesiune, la asta bineînțeles contribuind și multe altele, printre care comerțul de mărfuri, nu doar vizitatorii; aleile stradale sunt mai aerisite, mai circulabile, și asta pentru că, cunoscătorii știu, în condiții de non-pandemie e atât de greu să dai din coate pentru a te plimba prin Amsterdam. Terasele, magazinele, restaurantele – toate sunt deschise, toate fără obligativitatea purtării măștii, doar unii patroni preferând să pună pereți despărțitori la mese pentru a câștiga clienți. E clar că au probleme, ca peste tot în lume, fiindcă îi vezi și îi simți cum parcă te imploră să te așezi la mesele lor. Culmea, la fel ca și în România, prețurile sunt ușor mai ridicate decât în urmă cu aproximativ un an. Nah… „porcul trebuie îngrășat cumva”… Ah, să nu uit, când te așezi la masă, ți se pune în față un formular și un pix pentru a completa niște date. Nu le verifică nimeni, dar sunt necesare, așa am aflat, pentru o eventuală anchetă epidemiologică ulterioară.

Și ajungi și în Cartierul Roșu, obiectivul turistic numărul unu – deși lor nu le place – din orașul celor trei de „x”…

În primul rând, ca să nu se înțeleagă greșit, pentru cei trei de „x” aflați pe steagul roșu al Amsterdamului, există două variante ca semnificație. Potrivit primei, ele simbolizează cele trei principale virtuți ale orașului: mila, tăria și vitejia. Conform celei de-a doua versiuni, populare, acestea sunt asociate cu trei amenințări din Amsterdam: o epidemie, apă și foc. Că în timp, acest „xxx” este confundat de necitiți și dezinteresați cu un simbol pornografic, nu e treaba noastră. Dar, totuși, cel mai vizitat loc din Amsterdam este Cartierul Roșu, cunoscut și sub numele de “Walletjes”. Este cea mai sigură zonă din oraș, e supravegheat permanent de polițiști și bodyguarzi angajați ai fetelor aflate în vitrine, nu ai voie să faci fotografii decât pe „barba ta”, riscând să-ți fie confiscat telefonul, dar e plin. Spre deosebire de celelalte zone, și acum erau destui turiști (nu la fel ca în alți ani), normal, majoritatea bărbați. Fumul țigărilor din frunză de cannabis se simte peste tot „de la o poștă” și la tot colțul ești invitat să cumperi ceva „deosebit”. Le-a mers prost și vânzătorilor… „Doamnele”, după ora 22, trag draperiile la ferestre și încep să-ți facă semne de vino-ncoa. Am mai vizitat locurile și clar pot spune că par mai disperate ca altădată… doamnele, semn că pandemia a afectat serios domeniul și că deschiderea Cartierului, începând cu 1 iulie, nu a rezolvat „pierderile”. M-am mai simțit așa o dată, chiar și mai și „tras” înauntru, doar că și verbal și cu mâinile, într-o vizită făcută la Marsilia, pe aleile din jurul portului, în urmă cu vreo zece ani. Unii, dacă ar fi să se dea șmecheri, ar spune că nu au intrat după vitrine și după draperii în Cartierul Roșu din Amsterdam neavând mască la ei. N-ar face decât să vă mintă. Nici fetele nu au mască, nu am observat să ceară mască când la ele a intrat vreun „domn”, nici domnii să intre cu vreun test Covid-19 în mână. Cât despre distanțare, suntem siguri cu după tragerea draperiilor este aplicată conform legilor în vigoare… Nescrise și cu frunza pe ochi și în aerul respirat…

***

Ca impresie, cum spuneam, fără pretenție de analiză strictă și totală, Țările de Jos sunt deschise turiștilor în totalitate. Turiști care totuși nu se înghesuie la fel ca în urmă cu un an, probabil din cauza restricțiilor din propriile țări. Restricțiile sunt puține, totul e permisiv, regulile sunt aplicabile în măsura bunului simț al fiecăruia și al respectului pe care-l porți celor din jurul tău. Oamenii, turiști și localnici, zâmbesc non-stop. Viața merge înainte, dar pentru mine este foarte clar că interesele economice au fost puse de guvernanții olandezi înaintea oricărui alt lucru. Poate și de aceea majoritatea ziarelor din Țările de Jos pun morții COVID-19 și statisticile pe a „20”-a pagină. Când pun și nu omit subiectul.