Malul Mureșului e cu siguranță locul preferat pentru promenadă al arădenilor. Oamenii ies la aer, stau pe o bancă să citească o carte, alții se plimbă, părinții și bunicii duc copii la joacă. Parcul acela e mereu o oază de relaxare. Recent, Primăria chiar s-a pus să reamenajeze puțin zona, să repare treptele și să reasfalteze partea de sus, cu digul, însă un lucru care pare că i-a scăpat complet din vedere e vegetația tot mai sălbatică, care transformă partea de jos a parcului dintr-un loc elegant, urban, într-o zonă desprinsă parcă din junglă.

Între timp, Poliția Locală emite comunicate în care ne spune cum a amentat o societate comercială cu 25.000 lei, pentru terenul neîngrijit, plin de buruieni și gunoi, invocând OUG nr. 195 din 2005. Foarte bine că se dau amenzi, însă ne întrebăm noi dacă aceeași Ordonanță nu ar trebui să se aplice și în cazul terenurilor publice, nu doar private?

O simplă plimbare pe malul Mureșului, între Podul Decebal și Parcul Aventura Voinicilor (aproape de Maranata) ne face să ne folosim imaginația pentru a ne aminti cum arată Mureșul. Râul care cândva definea peisajul, acum abia mai poate fi observat pe alocuri, dealungul acestei zone. O multitudine de copaci din specii invazive, precum oțetarul, dar și multe buruieni, plante cățărătoare, au pus stăpânire pe întregul peisaj. Pe alocuri, mai apare câte un „luminiș”, unde se strecoară câte un pescar, pentru a-și face pasiunea în liniște și pace, ori câte un cuplu de îndrăgostiți care vor izolare.

Singurele locuri în care am observat albia râului tunsă și curățată sunt ambele folosite de societăți comerciale private pe post de terasă. Și ce diferență e!

Imaginea pare cea mai dezastruoasă însă în dreptul Polivalentei, unde exista pe vremuri un pod de pontoane care acum e practic înghițit de vegetație. Acolo, în urmă cu ani de zile se formase o limbă de pământ, ca un soi de plajă, care acum e efectiv o pădure sălbatică, plină și cu gunoaie. Să nici nu mai deschidem subiectul cu țânțarii și alte insecte care sunt atrase ca un magnet de astfel de zone!

(zona în cauză, liberă și curată, cu podul de pontoane funcțional, într-o imagine din 2004)

(zona, așa cum se prezintă în 2021)

Am surprins o conversație între o mămică și un copilaș de vreo 4 – 5 ani. „Nu te du acolo, puiuț, că sigur sunt șobolani și șerpi!”. Dacă în primă fază ne-a părut o mămică superprotectoare, ne-a făcut apoi să ne gândim și noi de două ori, privind încă o dată cantitatea de bălării de acolo.

Ceea ce e ironic e că în parc, între alei, se tunde iarba, însă se poate vedea cum – la milimetru – tunsul s-a oprit chiar în dreptul pantei către trotuarul cel mai de jos, de lângă Mureș, sau mai degrabă ceea ce a fost cândva un trotuar, acum fiind zărit doar pe alocuri, în rest – o simplă potecă de pădure.

Cine e de origine din Arad, își va aminti cu siguranță că partea cea mai joasă a malului însemna o zonă clar delimitată, din piatră de râu. Acum, înseamnă doar bălării. Da, bineînțeles, cel mai sigur vom reauzi placa cu „albia Mureșului e în adminitrarea Apelor Române, nu ține de noi” și tot discursul acela birocratic cu care municipalitatea ne-a obișnuit să-l scoată la înaintare, fiind scuza perfectă. Același lucru ne-a fost confirmat și de muncitorii de la Gospodărirea Comunală, care chiar tundeau la ora aceea iarba din zona de la Polivalentă. Aducându-ne aminte de trecut, nu putem să nu ne întrebăm: atunci de ce s-a putut?

„Aradul verde” e cel mai nou slogan pe care îl tot folosesc toți oamenii politici aflați la putere. E la modă să protejezi mediul, e la modă să fii „green”, însă am înțelege această protejare și lipsă de intervenție în afara orașului, acolo unde e Lunca Mureșului – zonă protejată… aici vorbim însă de mijlocul orașului, mediu intravilan și nicidecum nu ne referim la tăierea arborilor care sunt protejați, ci de o simplă curățenie. Tăiatul unor bălării a ajuns să ridice atâtea probleme? Chiar atât de greu e să mai avem un oraș civilizat, rânduit, așa cum a fost odată?