Fiecare școală are câte un elev care se remarcă, în mod detașat, de colegii lui, fie printr-un comportament aparte, fie prin randamentul școlar, fie prin pasiuni neobișnuite. Asta se aplică și Colegiului Naţional „Preparandia – Dimitrie Țichindeal” din Arad. Acolo, elevii au parte în fiecare zi de un coleg aparte: bravul Bogdan Sorinca, un soldat ce-și face timp să vină la școală cu mașina timpului, direct de pe câmpul de luptă din Primul Război Mondial.

Bogdan este în clasa a 12-a și este atât cercetaș la „Organizația Națională Cercetașii României”, cât și membru fondator la Asociația de reconstituire istorico-militară „IR 33 Cetatea Aradului”, având în posesie o colecție superbă de uniforme militare de epocă.

Noi l-am „fugărit” mai bine de un an pentru a reuși să obținem un interviu cu el, însă Bogdan, modest din fire, nu s-a lăsat convins cu una, cu două. În cele din urmă, l-am prins la cotitură sâmbăta aceasta, la Festivalul Luminii, în Parcul Eminescu, unde era prezent, bineînțeles că în uniformă, împreună cu ceilalți membri ai asociației sale. Astfel, am reușit să stăm puțin de vorbă cu el și să aflăm mai multe despre începuturile pasiunii pe care o are față de uniformele militare.

– De când ai început să ai această pasiune?

– Pasiunea pentru reconstituirile istorice o am de vreo cinci ani, în urma unor contacte cu niște grupuri, la fel ca al nostru, din București. Cu asociația 6 Dorobanți, mai exact.

– Și cum ai aflat de această asociație?

– Am ajuns pe site-ul lor, am început să vorbesc cu ei și le-am spus că aș vrea să mă apuc de hobby-ul ăsta care mi se părea foarte, foarte fain.

– Câți ani aveai pe atunci?

– Undeva la 14-15 ani… Primul buletin oricum. Eh, și ei mi-au recomandat o asociație, am activat acolo o vreme, la o asociație din Oradea, după care ne-am adunat mai mulți în Arad, s-a format un nucleu și-am considerat că-i timpul să ne luăm independența și să avem o asociație proprie.

– Câți sunteți în total?

– Șapte oameni, momentan.

– Și… ați reușit cu asociația?

– Da. Noi am activat neoficial cam un an, până ni s-au terminat hârtiile asociației de semnat și continuăm cu acțiunile ca înainte să avem statutul oficial de asociație…

– Cum se numește asociația?

– Asociația „IR 33 Cetatea Aradului”.

– Uniformele de unde le achiziționați?

– Le achiziționăm, ca să spun așa, pe cont propriu, în sensul că noi colaborăm cu niște croitori, în special cu un domn din București, pe care ni l-a recomandat cealaltă asociație, care se ocupă cu produsul de uniforme și de haine pentru muzee, în deosebi, și pentru oameni ca noi.

– Deci ele sunt autentice, doar că recondiționate?

– Nu, ele sunt făcute noi…

– Ah, sunt noi, după modelul celor…

– Da, sunt noi-nouțe. Sunt făcute după regulamentele de la 1908, în cazul de față.

– Tu ce uniformă porți acum?

– O uniformă pentru infanteria austriacă, modelul 1908, de campanie. Cu lopată, tot tacâmul.

– Îți dorești pe viitor o carieră în domeniul respectiv?

– În domeniu conex, în sensul că… dacă hobby-ul nostru se cheamă, în unele contexte, arheologie experimentală, eu m-aș duce pe arheologie pură, în viitor…

– Deci ți-ai dori să devii arheolog.

– Da, așa sper.

– Noi îți dorim mult succes!

– Mulțumesc foarte mult!