marþi, 19 martie, 2024

Special Arad Logo

    Interviu cu un cântăreț cowboy. Marian Filip: „E discutabil de ce muzica country se oprește la granițele României”

    de Tomck@t | 25 martie 2015, 8:33 PM | Interviuri | Recomandările editorilor

    1

    Muzica country nu trebuie introdusă nimănui, dar cu toate acestea… putem să numărăm pe degete cântăreții români din acest stil muzical. Unul dintre ei este din Oradea și vine cu un concert chiar la Arad, joi seara de la ora 8, la Art Cafe. E de menționat că intrarea va fi liberă. „Marian Filip, acest cowboy contemporan, călare pe visurile sale, ne propune un album care place din prima pentru că reușește să găsească o legătură între faimoase piese din trecut și compozițiile sale de astăzi. Fiind obișnuit în a contempla zborul, Marian desenează cu vocea sa plină de vibrație o dîră de nostalgie pe cerul muzicii”, ca să-l parafrazăm pe Sandy Deac, liderul trupei Desperado. Înainte de concert, Special Arad l-a luat la întrebări. Despre country, despre Aladin, despre „Drunk Americans” și multe altele…

    – Ați lansat primul album, „Lampa lui Aladin”, în 2012. Ce impact a avut? Este muzica country bine primită în România, având în vedere că nu prea sunt interpreți din această sferă… sau tocmai golul din acest domeniu vă ajută să vă afirmați?

    – Da, într-adevăr, este o nișă. Greu este până o fac să ajungă la urechile și sufletele ascultătorilor. Ea place, deși nu avem mulți fani de country în România. Aici putem „mulțumi” posturilor naționale mari de radio și televiziunilor.

    – Spuneți-ne câte ceva despre piesele de pe acest album…

    – Piesele sunt de trei feluri: cele ce îmi aparțin în totalitate, adaptări și interpretări ale câtorva cover-uri dragi mie. „Lampa lui Aladin”, piesa care îmi aparține în totalitate, este cea mai de succes, dar și unele dintre adaptările unor piese binecunoscute, pe versurile mele, cum ar fi „Inima-mi știe” sau „Îți cânt”.

    202291_10200280009588734_1042484165_o

    – De ce tocmai „Aladin”? Ce treabă are basmul și magia cu viața și sentimentele unui cowboy?

    – În country, fiecare piesă este o poveste de viață, veselă, tristă, etc. Veți observa că atât la Aladin cât și în restul pieselor sunt povești, adică mai degrabă povestiri, iar în marea lor majoritate exprimă propriile-mi trăiri, experiențe de viață, metaforizate, uneori, și puse pe note. Ceea ce fac eu trage mult către contemporary sau modern country. Exprimarea unor asemenea trăiri și situații de viață face ca ascultătorul să se regăsească în ele și să le retrăiască.

    – Sunteți, de meserie, controlor de trafic aerian. Cum se împacă profesia cu muzica?

    – Profesia cu muzica sunt două extreme. Prima extrem de riguroasă, a doua cu o mare libertate, ele în final aducând un echilibru.

    – Cântați din vremea liceului, dar numai din anul 1999 ați devenit pasionat de muzica country, în urma unei perioade petrecute la Miami. Ce genuri muzicale v-au atras la început și ce v-a adus pe tărâmul muzicii country?

    – Am început, ca oricare dintre noi, cu zona folk, asta ca și interpretare. Ca muzică, îmi plac toate genurile, rock, blues, simfonică, etc. Am mai făcut această afirmație și mi-o place, anume că îmi plăcea această muzică dinainte de a îi cunoaște numele. De fapt, country-ul de azi cucerește tot mai mult, el incluzând rock country, pop country, indie country, alternative country, hip hop country etc. Prin muzica asta, americanii își cântă viața de zi cu zi. Un exemplu dus la extrem ar fi „Drunk Americans”…

    – Drunk Americans?

    – A lui Toby Keith e piesa, în care vorbește despre faptul că nu există nicio diferență dacă ești din nord, sud, ce culoare ai, ce convingeri politice ai sâmbăta într-un bar sau când mergi să bei după o săptămână de muncă. La noi nu ai voie sa îți apară un pahar de băutură pe o masă într-un videoclip, că-i bai :)) Nu că ar avea loc clipurile mele sau a celor de la Desperado pe programele de muzică…

    – Anul acesta, în America, Garth Brooks, „regele muzicii country”, a stabilit un nou record. L-a depășit pe Elvis Presley în clasamentul soliștilor cu cel mai mare număr de albume vândute în SUA. Site-ul revistei „Rolling Stone” are o nouă rubrică permanentă pentru acest stil muzical. Credeți că revine muzica country în vogă pe plan internațional… sau e doar un fenomen izolat și așa va și rămâne?

    – Ar fi de discutat de ce această cultură se oprește la granițele României, pentru că-n Ungaria, Austria, Germania, Franța sau Spania, de exemplu, există festivaluri de country aproape săptămânale, în diverse locații. Ea este în vogă și a fost întotdeauna. Se reinventează tot timpul, ce-i drept, în ultima perioadă tot mai evident. Ora exactă în muzică se dă la Nashville unde, în ultimii ani, s-au gruppmutat cele mai mari 65 de companii și case de discuri din USA. Până și solistul de la Aerosmith s-a mutat recent la Nashville și urmează să înregistreze un album country. Muzica aceasta este foarte ascultată în toată lumea. Există, de asemenea, școli de line dance (vezi foto – n. red.), începând de la Paris până în Tokyo sau China. Country nu mai înseamnă doar Johnny Cash, un om cu o chitară și o poveste, nu doar atât. Desigur, a rămas și această latură de country clasic. Ea a evoluat și continuă să evolueze într-un ritm – i-am putea spune – fulminant. Mari nume și-au regândit și reorchestrat piesele în stilul country, unul dintre exemple ar putea fi Marc Knopffler sau Lionel Richie.

    – Care sunt interpreții dumneavoastră preferați?

    – Foarte mulți, ținând cont că am și o emisiune de country în fiecare sâmbăta la un radio online. La Radio ProDiaspora. Willie Nelson, Toby Keith, Brad Paisley, Big & Rich, Faith Hill etc. Aș putea să dau sute de nume.

    – Filme preferate? Tot din ciclul pistoale, ponei și… Dean Martin cu John Wayne?

    – Bad Boys 2 :)) …Da, mi-au plăcut și acele fime cu Dean Martin sau John Wayne. Probabil erau printre puținele rulate pe atunci la TV sau la cinema.

    – Dar serialul Dallas? Vă întreb, fiindcă e o mică asemănare între dvs. și JR…

    – Multă lume îmi pomenește această asemănare, care nu poate decât să mă bucure, însă nu m-aș suprapune caracterului lui JR :)) Mi-a plăcut serialul, dar cu mențiunea că nu prea aveai de unde alege pe vremea aceea.

    Pe când un cântec despre Chuck Norris – „Walker, Texas Ranger”? Având în vedere popularitatea sa, mă gândesc că ar avea succes o piesă despre el…

    – Da, îmi place, dar mai degrabă m-ar duce inspirația spre artiști cu roluri de solitari.

    – Ce urmează? Un nou album? Concerte? Colaborări?

    – Un nou album cu noile piese: „Fata din vecini”, „Picură”, „Noapte de Crăciun”, „Stand by Me” – varianta country, variantă ce îmi aparține. Participarea la Country Music Messe în 10 – 12 aprilie la Bergheim, în Germania, unde voi cânta alături de alte 80 de trupe și artiști. După care urmează un concert la Stuttgart, în iunie, și la Graz, în iulie. Mai există un proiect de concert, proiect ce aparține de RoArt din Belgia și Mihaela Trifu. Concertul va aduna mai mulți artiști și se va desfășura la „Berăria H” din București, local cu 2000 de locuri, unde am împărțit scena și de „Revelionul Artiștilor” în luna ianuarie, alături de 15 trupe. Ar mai fi „Artis”, organizat tot de RoART și mai avem spectacolul „O vară cu noi”, pe care îl vom plimba prin Europa începând cu Stuttgart, în 20 iunie. În spectacol apar Cornel Bucșa (folk, Germania), Mihaela Trifu (pop, Belgia), Saveta Bogdan (folclor, România), subsemnatul… și la unele spectacole ni se va alătura și Marius Dobra (blues rock), din Austria.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Lasa un raspuns pentru dan merisca

    8 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.