Este cât se poate de evidentă intenția administrației locale arădene – formulăm nițel eufemistic, veți vedea de ce! – de a încerca să ascundă nerealizările, care încep să se constituie într-o groapă mai mare ca aceea de gunoi a orașului, prin aruncarea în fața opiniei publice a unor prăzi mari, care să amețească prin anvergură și inedit, mai nou fiind în joc vestita parcare subterană de sub Piața Avram Iancu.

Cu Monumentul Marii Uniri treaba fiind oablă, după ani de tergiversări și discuții anapoda, măsuri aiurea de oameni fără idei și principii, se pare că va ajunge unde a fost proiectat inițial sau, oricum pe aproape, în parcul din jurul Consiliului Județean, nu pe lac, deci, ci pe lângă.

Este cazul celebru al elefantului care a făcut un pârț de șoricel, după care s-a simțit peste măsură de ușurat.

Cu parcările treaba e mai mult decât oablă, este chiar pe sub fundulețul broscuței, asta ca să rămânem la comparații zoo-coprofile, având în vedere sosirea bruscă și mult așteptată a primăverii.

În ceea ce mă privește, îmi amintesc de răspunsul lui Cristi Moisescu, primarul care venea la serviciu cu bicicleta, dacă vă mai amintiți de el, la întrebarea de ce nu transformă Bulevardul de la Podgoria sau măcar de la Libelula până la Piața Avram Iancu sau Teatru în zonă pietonală.

Vă dați seama că a doua zi arădenii m-ar arunca afară pe geamul biroului meu de primar, a răspuns atunci Cristi cu acel zâmbet al său despre care niciodată nu știai dacă este doar pentru tine sau pentru întreaga lume care îl înconjoară.

Două chestiuni doream să evidențiez cu această evocare.

Prima că problema nu a fost descoperită, așa cum dă mereu de înțeles primarul de acum, de el însuși în persoană, a doua ar fi obiceiul arădeanului mediu de a merge, dacă se poate, cu mașina și la veceu. Surprindem aici sindromul mall-ului, acolo unde sunt de toate și te duci cu mașina până în magazin, iar de acolo direct în garajul tău din care te arunci din două mișcări în fotoliul din camera cu televizorul sau în patul unde ai un ecran mult mai mare.

Așa că niciun primar care mai dorește un mandat în plus nu are curajul să meargă pe contrasensul puturoșeniei cu pretenții, încercând tot felul de subterfugii, chiar dacă este cât se poate de evident că, având în vedere conformația unică a orașului, zona pietonală trebuie să cuprindă o parte centrală a Bulevardului, în prima fază măcar de la Primărie la Teatru – inițial, când a fost realizată, această zonă nici nu a fost considerată ca parte a Bulevardului, ci o piață de sine stătătoare! – , ca mai târziu zona să fie extinsă până spre Podgoria.

Proiectul de acum – cu un „fir” pietonal care ar începe din Piața Catedralei scăpată de colacul lui Codre, continuă pe Mețianu, trece prin Piața Avram Iancu și se îndreaptă spre Cetate – este o aberație tipică administrației de 14 ani ai orașului, cu atât mai mult cu cât tocmai acum Cetatea este preluată din nou de armată, dupa ce timp de 10 ani orașul n-a făcut nimic să o poată administra și transforma într-un nou pol civic al Aradului.

Dar chiar de ar rămâne așa, parcarea de sub Piața Avram Iancu – scuarul care de fapt este inima orașului actual – ar fi o aberație care nu ar face altceva decât ar complica și mai mult aglomerația din centru, nemaivorbind de faptul că ar deveni un focar de poluare în mijlocul sectorului pietonal.

Parcările în care își lasă mașinile cei care se îndreaptă spre zonele pietonale nu se fac central, ci tocmai lateral, la marginea zonei pietonale și nu în mijlocul ei.

Lipsa de anvergură a celor care se fac că gândesc în Palatul Administrativ produce cam de multișor monștri pentru Arad – podul spre ștrand, pista de biciclete, proiecte precum Capitala Culturală sau cea Verde cu sfârșit previzibil lamentabil – un garaj subteran în mijlocul orașului ar veni să pună maiestuos și stupid cireașa pe tortul unui oraș în degringoladă.

Privind în perspectivă, așa cum am spus mai sus, toată zona centrală a Bulevardului va fi pietonală, mașinile fiind oprite în jurul acestei zone, astfel încăt acele parcări-garaje, subterane sau etajate, ar trebui să fie pe la Podgoria – eventual sub Monument dacă tot va trebui să escaveze prin Pădurice pentru fundație – în zona piețelor actuale, inclusiv zona din jurul Parcului Reconcilierii, respectiv pe undeva pe la Boul Rosu, acolo unde stadionul Gloria trăiește doar din amintirea lui Serghei Bubka la costum, iar administrația de acum, după cum se știe, este specialistă în desființarea stadioanelor.

Nu se poate, veți spune Dumneavoastră, ca administrația orașului să fie atât de nepricepută și iresponsabilă cheltuind banii cetățenilor pe cai verzi pe pereți, producând în serie proiecte de trei surcele în totală contradicție cu nevoile reale și cu viitorul orașului.

Aici venim și cu explicația de ce nu pronunțăm acel nume, vorbind mereu doar de administrație.

Mai mulți cititori care ne-au felicitat de ziua noastră de naștere au observat că prea des folosim acel nume, creând astfel impresia că nu suntem echilibrați și obiectivi, de aceea, eu, în numele meu, am decis să nu mai uzez decât în caz de forță majoră de numele respectiv, Dumneavoastră însă rețineți că de fiecare dată când spun „administrația” mă gândesc de fapt la el.

Am precizat asta pentru a întelege că această avalanșă de proiecte care nu duc nicăieri, se schimbă de pe o zi pe alta, se reiau altfel – vezi cazurile cu Monumentul, podul de peste Mureș și parcările nonexistente de 20 de ani, respectiv diferitele investiții care se târâie de ani de zile – reprezintă pentru cineva, chiar mai mulți, bune oportunități de câștig din banul public, mai precis din banii adunați de la arădeni.

Chiar aș propune o cercetare cu privire la câte studii de fezabilitate a comandat primăria, pardon, administrația în ultimii 15 ani, câte s-au realizat, câte nu, și în câte cazuri au fost făcute mai multe studii de fezabilitate fără ca asta să fi dus la declanșarea proiectului.

Asta este specialitatea administrației noastre arădene: în loc de luminița de la capătul tunelului, flutură de fiecare dată onoratului public câte un studiu de fezabilitate!

Lucru și mai curios, arădenii cam bănuiesc jocul: strângerea de semnături lansată și anunțată de „administrație” încă din decembrie anul trecut pe „petitieonline” pentru parcarea cu pricina a reușit până acum să strângă 175 de semnături ale arădenilor. Nici cât toți angajații din „administrație”!

Cam puțin, nu-i așa, Domn primar?