joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Încetinitorul de particule: Umbra lui Fifor la Arad și zâna cea răuță, Andrei, pardon, Izabela

    de E. Nola | 26 septembrie 2016, 9:08 AM | Încetinitorul de particule | Recomandările editorilor

    2

    Gata, s-a terminat cu vara, pe terase trage țugu, se trece de la bere rece la must sau vin fiert, zilele sunt mai scurte iar nopțile se lungesc până la contopire.

    Noaptea minților odihnite începe pe nesimțite, audiența pe online-uri e în creștere, ce să facă omul în așteptarea sărbătorilor de iarnă: se conectează la prostia universală. Așa află că în Parlament e mai periculos ca în Afghanistan iar la Arad e la fel ca în Parlament.

    Probabil de aia s-a gândit liderul maxim Ghiță să nu-i expună acolo pe cei la care ține tare, tare de tot, cum ar fi Calimente sau Igaș.  În locul lor îl împinge în față pe tânărul Glad, el în persoană așezându-se mai în spate astfel ca după ce cei din primele rânduri vor fi secerați de gloanțele venite din spate să le poată ocupa eroic locul.

    01-gheorghe_falca

    Luptele sunt deja în toi, singurul luptător care poate împiedica înaintarea spre victoria finală a PNL din Arad condus de olteanul moțesc Ghiță fiind omniprezentul Fifor, un alt viclean oltean de casă, un adevărat Cătălin al politicii luciferice arădene.

    Și ce-i de făcut cu un astfel de curtean?

    Simplu: o slobozi pe zâna cea frumoasă dar nu atât de bună să-l întrebe așa într-o doară: Fifor, Fiforaș al meu, cine-i mai răuță de frumoasă la Arad? Numai că tot uitându-se în oglindă, Zâna cea frumoasă dar nu atât de deșteaptă, numită la Arad Izabela și nu Cătălina, n-avea cum să vadă în ce urnă a pus Fifor bila la votul pentru ridicarea imunității generalului izmenelor cufurite, așa că a dat cu presupusul după șoaptele fierbinți ale lui Ghiță.

    A fost un fel de albă-negră de Arad, Izabela, văzând alb în fața ochilor ei frumoși, a dedus că Fifor, ca orice senator PNL-ist care se respectă și exact așa cum i-a șoptit fierbinte Ghiță: a votat împotrivă.

    Oare Calimente ar fi votat dacă ar fi ajuns senator și dacă da, cum, iată o întrebare rătăcită care ne bântuie mintea precum dulcele glonț al patriei. Răspunsul nu ne prea interesează de fapt, Calimente e aproape istorie, nu chiar ca Gerula din filmul Columna, dar tot pe acolo.

    Izabela, surprinsă cu fotografia lipită de marginea oglinzii, și-a cerut scuze lui Fifor. Acesta, deloc cavaleresc, că el, din câte se pare, nu se crede în povestea cu Alba ca Zăpada, vrea mai mult: un fel de autoflagelare într-o conferință de presă la ora de maxima audiență.

    vot-fifor-declaratie-rabotka

    Cam pervers acest Fifor, fără tandrețuri și înțelegere pentru partea feminină a adversarului.

    Auzi, Domle, conferință de presă în care Izabela să recunoască ce? Că a greșit, a recunoscut, ce mai vrea acest Fifor? Să recunoască ceva ce tine de regula de bază a comunicărilor de partid din țară? Ca adevărul nici nu intră în discuție? Singura problemă fiind ambalarea minciunii și a delațiunii, sigur că a greșit Izabela, așa cum greșesc toți purtătorii de vorbe care se lasă prinși cu minciuna, dar de la asta și până a-și pune cenușă-n cap mai este.

    Că doară nu suntem nici în Cenușăreasa!

    Ar fi bine ca acest Domn Fifor să înțeleagă în sfârșit că în țara asta există o singură poveste în care ne găsim cu toții.

    După Andrei Ando, cel trezit din somnul care naște mălai si pita albă, nici măcar nu ne aflăm într-o poveste, ci tot în Caragiale. La 25 de ani de la apariția revistei Cațavencu, zvonul acesta a ajuns și la el iar Andrei alte idei n-are, are în schimb lecturi nedigerate pe care le varsă kilometric în Vestic, că altundeva mai nou e din ce în ce mai complicat.

    Izabela la conferințe de presă iar Andrei din culise nu realizează povestea în care se află, una veche și rescrisă tot cam pe atunci pe când activa și Nenea Iancu.

    Ce-l doare pe Andrei e chiar aici la Special.

    Este vorba de punctul de vedere publicat sâmbăta cu referire la comunicatele de presă ale partidelor. Andrei ne spune că e cu noimă, dar el a încercat ceva la fel acum zece ani la Observator și, din cauză de Caragiale, n-a ținut decât o săptămână.

    Acuma noi, cei de pe aici, avem mai multe avantaje în această îmbârligată situație.

    Spre deosebire de el, știm cam de mult în ce poveste ne aflăm, am fost și la înființarea Observatorului pe vremea când Andrei era doar un talentat jurnalist de sport, cu alte cuvinte eram în poveste și pe vremea când partidele ne întrebau cum să fie înainte să ne trimită vreun komunikat.

    Pe urmă, Specialul, în luarea sa de poziție, nu a chemat pe nimeni la pace sau nu a admonestat partidele pentru tonul și spiritul comunicatelor lor. Pur și simplu le-a pus în vedere că va publica doar acele comunicate care corespund regulilor elementare ale fair-playului politic și jurnalismului politic profesionist.

    În rest Dumnezeu cu mila, nimeni de la Special nu crede că va schimba lumea și, cu atât mai puțin, pe Izabela, Andrei sau Ghiță. Nici măcar pe Fifor, din păcate pentru ei! Pentru Izabela, Andrei și Ghiță…

    Iar cel care vă scrie, parte un pic al punctului de vedere publicat sâmbăta, nu-și face iluzii nici atât cât ar fi în stare tinereii aceștia din jurul lui.

    Stați, nu vă grăbiti, nu dați încă, vă spun la sfârșit si povestea în care ne aflăm, înainte de asta însă să vă pregătesc cu o întâmplare din Arad.

    Aproape din Arad, de fapt, având în vedere prezența liceenilor europeni la Moise Nicoară, marșul lor pe sunet de taraf de nuntă de pe Bulevard, bucuria noastră sinceră că se află atâția tineri din toată Europa la Arad.

    Iar povestea, hai că vă spun acum, e aia cu Păcală și Tândală.

    pacala

    Dar într-un singur personaj. Cu Păcală tândălind toată ziua în căutarea unei oportunități de a mai păcăli pe cineva. Pe oricine, chiar și pe nevinovații de elevi din Europa, cei care crezând că au venit la Arad au mers la Alba-Iulia și la Timișoara.

    Da, asta este, Aradul fiind un vestit oraș turistic ce era cât pe aici să devină capitala culturală a Europei și încă, după câte știm, candidează la titlul de capitala ei verde, e atât de ocupat încât își trimite oaspeții în alte orașe, păcălindu-i nițel să mai tândălească și pe acolo, prin locurile acelea unde oricum nu prea ai mare lucru de văzut.

    Elevii din programul Euroweek aflați la Arad au petrecut sâmbăta la Alba Iulia iar duminica după masa la Timișoara, urmând ca în cele două zile care le-au mai rămas până la plecare să vadă cum e un început de săptămână la Liceul Moise Nicoară.

    Nu știm precis, bănuim doar că ăstimp ceilalți eroi ai poveștii noastre pregăteau vreo conferință de presă sau comunicat acolo, eventual o nouă emisie de cațavencisme pe facebook…

     

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. … desprins parca din romanele lui Dickens sau Mizerabilii lui Hugo, oras plin de personaje publice indoielnice.Aradul este surprins de catre dumneavoastra atat in momente realiste, de observatie lucida si ironica, cat si in dimensiuni supranormale si in culori violente.Surprinderea fina a scufundarii societatii aradene nu e lesne de inteles in scrierile dumneavoastra.Parca ati spune: ,,Putini oameni stiu cat de trist a trebuit sa fiu ca sa scriu despre aceste lucruri, despre aceste realitati.’’Citind articolul mi-a venit in minte titlul unei carti scrise de Arthur Koestler ( nascut in Budapesta in 1905 ) – INTUNERIC LA AMIAZA, cam asta mi-a inspirat mie articolul; e cam intuneric la amiaza in orasul nostru!

      +1 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru E. Nola

    0 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.