Joi m-am trezit înainte de șapte să curăț zăpada.
De obicei mă trezesc mai târziu, între opt și nouă. Deși am o vârstă, încă dorm bine; dacă n-am nimic urgent de făcut dimineața, chiar și până la zece, după ce mă culc fix la douăsprezece noaptea. Sunt nocturn de felul meu, dar n-o mai lungesc, vârsta își spune și aici cuvântul.

Și cum vă spuneam, așa am făcut joi, după care și sâmbăta, având în vedere zăpada căzută vineri noaptea. Nu multă, dar trotuarul trebuie curățat, asta este regula pe aici de când mă știu. Oamenii care trec prin fața casei tale nu pot călca pe zăpadă. Nu e frumos. Vizavi de mine am doi vecini. Unul, în floarea vârstei, dar singur-singurel, cu tot felul de probleme. Lângă el, în căsuța din curte, stă o pereche bătrână, amândoi spre nouăzeci. Așa că vecinul Radu le curăță și lor trotuarul. Ba, sâmbătă dimineața l-am văzut intrând în curte, curățând și calea spre poarta bătrânilor.

Și cum v-am spus în „polă”, joi m-a sunat un cunoscut, fost demnitar de frunte al Aradului, să mă întrebe dacă am văzut ce este în oraș în urma ninsorii. I-am zis că poate o să văd mâine, adică vineri, atunci când aveam o treabă în Subcetate. Din Grădiște până acolo treceam prin tot orașul, așa că îmi puteam da seama de situație. A râs a lehamite: păi, da, că nu vor curăța ăștia nici până atunci.

Zis și făcut: vineri, pe la opt și jumătate, pornesc spre Subcetate. Asta după ce joi am văzut rondurile lui Lazăr Faur legate de ninsoare și de măsurile luate. Da, nu Bibi, ci Faur s-a ocupat de asta, umblând cu mașina prin oraș încă de joi noaptea, asigurându-ne că totul e bine. E mai greu, e drept, că n-a mai fost ninsoare ca asta prin Arad, dar că se lucrează și, până la urmă, se vor curăța și străzile mai lăturalnice, după ce alea mai importante au fost puse la punct. Bibi a fost cam retras în aceste zile; e drept, ne-a anunțat că se colectează brazii de Crăciun și că patinoarul din Parcul Reconcilierii, bucuria copiilor, va funcționa în continuare.

Cert este că vicele Faur a făcut un rond prin Subcetate joi, pe la amiază, așa că eram convins că nu voi avea probleme. Ne-a atras atenția asupra pantelor de acolo, ne-a spus și de trotuare, așa că am pornit plin de elan și încredere. O singură problemă mi-a mai rămas în minte: oare celălalt viceprimar ce face în aceste zile și vremuri? Da, cel de la USR, îmi scapă acum numele.

La mine pe stradă, gheață compactă. O iau ușor, reușesc să ajung pe Războieni fără probleme. Acolo e un pic mai bine, circulația fiind mai intensă; mașinile au reușit să facă două poteci mai curate, acolo unde au trecut cu roțile. Nu, nu mașinile primăriei cu lama, ci noi, ăștia, care umblăm hai-hui în loc să stăm acasă.

Ajungând pe Petru Rareș, e deja altă viață, circulația fiind mult mai intensă, zăpada e aproape topită. Tot așa și la Podgoria, pe urmă pe bulevard, chiar dacă cu parcarea e mai nasoală treaba, zăpada fiind aruncată de mașini pe margine. În fața primăriei e frumos, curat și aranjat; pe Decebal, treacă-meargă.

Problemele încep când ajungi pe podul Decebal și la cele două sensuri giratorii care te duc în Subcetate. Și cel mai nasol e în sensul din care o iei spre cartier, coborând pe panta pomenită în rond și de vicele Faur. Viteza întâi, frână de motor și gata, am scăpat. Pe străzi nimic deosebit, trotuarele sunt curățate în mare parte, însă drumul mașinilor e ca la patinoarul copiilor lui Bibi. Asta este, Faur ne-a spus: poate că se va ajunge să se curețe și străzile mai laterale, dar, având în vedere numărul redus de utilaje și ninsoarea aceasta neobișnuită în ultima vreme pe aici, niciodată nu se știe.

Până la urmă m-am descurcat onorabil, așa cum s-au descurcat și ceilalți din trafic. Era clar că sunt atenți și prevăzători; mergeam cu treizeci-patruzeci la oră, viteza a doua cel mult și doar frână de motor. Venind înapoi, am trecut, cum v-am spus în „polă”, prin spatele primăriei, observând mașinile funcționarilor parcând direct în zăpadă. Noa, ce poți face, doar nu se vor apuca să lopăteze, așa cum am făcut eu joi și sâmbăta la mine în curte. Am ajuns acasă cu bine; după ce am băgat-o în garaj, i-am spus mașinuței mele: ești tare, te-ai descurcat de minune.

Până la urmă, după ce am curățat trotuarul și curtea sâmbăta, am realizat cine a ieșit cel mai bine aici, la Arad, din ninsoarea aceasta mai neobișnuită. În afară de mine și de Simbi – așa o tachinez pe mașinuța mea – normal. Evident, Lazăr Faur, cel care a fost prezent peste tot, a făcut ronduri după ronduri, a demonstrat grijă și seriozitate. Mă rog, cât se poate în condițiile acestea vitrege din lume și țară. Și, cum se face mai nou pe site-urile de socializare: imagine. Dar nu ca la John Lennon.

Așa că, dacă mă întrebați pe mine cine va fi primar după ce Bibi, prins la mijloc cu podul și cu rondurile de-a moaca, o lasă mai moale, știți răspunsul meu.