E vacanță, e clar.
Degeaba se isterizează arădenii – dar mai ales arădencele – țânțarii se simt bine, mersi la Arad. Fără să mai vorbim de tigrii de platan. Primarul Bibarț, cam neglijat la ultimele alegeri peneliste, e în vacanță, a spus ce a avut de spus cu țânțarii, acum se odihnește. Numai el știe după ce, dar asta este, nu poți cere de la un primar, fie el chiar și din Târnova, să se lupte cu țânțarii. Nemaivorbind de fioroșii tigri ai platanelor.
Așa încât lucrurile au fost clarificate: nu se poate nici cu țânțarii, nici cu tigrii, nici cu bulevardul pietonal. În general, nu se poate, sunt altele mai importante. Cum ar fi vacanța de vară…
Așa cum nu poți cere poliției să tragă o linie clară de demarcație între ei și între cei pe care îi urmăresc sau ar trebui să-i urmărească.

Legat de această poveste, mea culpa. Corectez aici și acum, colectând oprobiul general. Am greșit când am opinat că Mladin, cel cu țigările netimbrate – e bine să specificăm, Mladin fiind nu nume de familie destul de frecvent pe aici – ar fi schimbat Ferrari-ul pe Mercedes în încercarea sa de a evita situația jenantă ca poliția să-l ridice de lângă mămica ca pe ultimul fraier.
Din ultimele informații – cele legate de arestarea celor doi, Mladin și Copil – reiese că de fapt au folosit BMW, nu Mercedes. Nici nu știu cum de am greșit atât de copilărește. Se știe, știam și eu că băieții ăștia sunt cu BMW-ul, nu cu Merțanu. Mercedesul e pentru alții, mai în vârstă, mai comozi, mai stabiliți și care țin la imaginea lor de oameni rafinați și care știu din cele mai vechi timpuri cum e cu țigările netimbrate.
Chiar putem presupune că cel care a ordonat eliminarea lui Crișan umblă cu Mercedes. Nu cu BMW și cu atât mai puțin cu Ferrari. Mașini care la noi bat la ochi și caracterizează imediat stăpânul. Sunt ca o carte de vizită, numai că în lumea interlopă nu se umblă cu texte. Hainele, mașinile, băutura consumată cu predilecție prezintă omul, îl așează exact acolo unde îi este locul.

Din acest punct de vedere este aproape evident că în spatele atentatului din parcarea Profi nu stau puștani ca Mladin sau adjunctul său Copil, săracii de ei. Ei care sunt încă la whiskey și BMW.
Desigur, știu asta și capii poliției, problema lor decurgând tocmai din asta. Chiar dacă bănuiesc de unde a venit atacul – că dacă nu, înseamnă că papă banii publici pe degeaba – trebuie să fie cu mare băgare de seamă. Având în vedere relațiile complicate de complicitate, o măsură drastică de urmărire și capturare a celor vinovați s-ar putea întoarce împotriva lor, scoțând la iveală corupția din poliție.
Din această perspectivă au o problemă comună cu cei pe care îi urmăresc: cum să facă, cum s-o scoată la capăt cu pierderi minime. Este evident că în acest joc nu se caută de fapt vinovații reali – sunt prea periculoși dacă se enervează și iau contramăsuri – ci niscaiva țapi ispășitori.
Nimic nou de fapt, asemenea mecanisme caracterizează toate sistemele corupte, nu doar cel al poliției în interacțiune cu interlopii. E vorba și de lumea afacerilor așa zise cinstite și e vorba peste toate de politică. Într-un sistem social mâncat de corupție problema cea mai mare este să faci diferența între cei cinstiți și cei necinstiți, între cei care își fac treaba în mod onest și cei care joacă mereu la cacialma, la înșelăciune.

Așa se face mereu și peste tot din armăsar țânțar și iată-ne întorși la Domnul Bibarț și tigrii săi de platan, dacă tot am amintit de țânțari. Motivul pentru care deratizarea nu mai are loc ține de mecanismul atribuirii de către primărie a lucrării unor firme particulare. În cazul de față, după câte ne dăm seama, firma câștigătoare nu mai lucrează fiindcă procedura a fost atacată de o firmă care a pierdut licitația. Bineînțeles firma care contestă licitația cunoaște foarte bine cum merg lucrurile, cum este cu acele vestite comisioane inexistente legal, dar fără de care nu ai nicio șansă să câștigi un contract bănos.
Dacă stăm strâmb și judecăm drept realizăm că diferența de proceduri și obiceiuri dintre aceste atribuiri de contracte și modul în care funcționează piața neagră a diferitelor produse interzise ține doar de natura interzisă a acelor produse, în cazul nostru a țigărilor netimbrate.
Și dacă stăm și drept, realizăm imediat că în ambele cazuri la mijloc se află organele de control, Justiția sub diferite forme, fără complicitatea căreia aceste lucruri ar fi reduse la nesemnificativ, nu ar fi o forma de bază în care se desfășoară majoritatea „afacerilor” din societatea noastră.
De fapt, problema cea mare a acestor ”oameni de afaceri”, fie că sunt interlopi fiindcă se ocupă cu mărfuri interzise prin lege, fie că sunt aleșii care se înghesuie pentru comisioane grase, este să nu cadă de fraieri, să nu fie scoși în față, așa cum au pățit câțiva, inclusiv un prim-ministru, un șef de partid sau un europarlamentar.
Iar prin asta omorârea țânțarilor care întârzie și imposibilitatea dării în vileag al celui care a comandat uciderea lui Ioan Crișan reprezintă cele două fețe ale aceleiași monede…