Numai drame și catastrofe în săptămâna care a trecut.

Barcelona este eliminată de Roma, Juventus cade răpusă la Madrid de un 11 m criminal în minutele de prelungire, după ce recuperase cele trei goluri înghițite la Torino, Lazio este eliminată miraculos de austriecii de la Salzburg, și toate astea doar în fotbal.

A, era să uit esențialul: Arsenal se califică la Moscova în semifinala Europa League.

Dar ca să vezi adevărată dramă trebuia să te uiți la Trump anunțând cum a comandat el atacul țintit cu rachete împotriva Siriei, ca răspuns la folosirea armelor chimice de regimul lui al-Assad împotriva rebelilor, respectiv al propriului popor.

Se vedea evident că s-a pregătit pentru acest moment, abia își frâna satisfacția și imboldul natural să nu treacă la limbajul său obișnuit, acela în care l-a făcut pe fostul șef FBI biluță de muci.

Fostul șef tocmai își lansează cartea în care îl compară pe Trump cu un naș mafiot, cu alte cuvinte Donald trebuia să facă ceva să se mai răcorească, iar nimic nu este mai recomandat pentru asta ca un atac cu rachete în care este secondat de Marea Britanie și Franța.

Cei care consideră că nu e mare lucru, că e treaba lor, nu și a noastră, să se mai gândească la posibilele consecințe, acum când valul emigranților din zonă a mai scăzut.

Tot așa și aceia care consideră că diferitele luări de poziție ale diferitelor personaje din viața noastră publică locală sunt ca apa sfințită: nici nu ajută, dar nici nu strică.

Este drept, nu se referă la lovituri țintite și coordonate de la distanță, nu e vorba de soarta unui popor sau chiar a lumii, mizele pe aici sunt mai mici: unde să fie amplasat monumentul cu care nimeni nu este mulțumit, dar pentru care s-au plătit deja vreo trei milioane de euro, fără ca cineva să-l fi văzut și altcumva decât în poze, când se va termina stadionul care se construiește de vreo trei ani pe locul în care Baronul Feri Neumann a ridicat acum șaptezeci de ani un stadion în jumătate de an, când se vor termina pasarelele centurii arădene începute și acelea de cel putin un deceniu și ce va fi cu Cetatea, acum când Armata s-a hotărât să n-o mai lase din mâna din moment ce în afară de ea nimeni nu face nimic doar vorbește aiurea și fără rost?

La mize mici, oameni mici și cam puțini, lupta pe aici se dă între Falcă și Fifor la nivelul superior si Căprar și… Ionel Bulbuc la cel inferior.

Îi știu pe toti patru, pe Fifor, mai puțin, desigur, el fiind pe aici de puțin timp și atunci mai mult pe la București, însă pe ceilalți trei îi cunosc binișor chiar dacă nu sunt foarte apropiat de niciunul.

Pentru mine Ionel Bulbuc a fost o surpriză de la început și de atunci încoace mă tot surprinde.

Prima a fost una foarte plăcută și s-a întâmplat atunci când l-am văzut într-o mică bijuterie de artă teatrală, acum mai bine de cinci-șase ani.

Este vorba de Cererea în căsătorie a lui Cehov, o comedie într-un act în care a jucat alături de Angela Petrean-Varjasi și Florin Covalciuc, cel care și regizează spectacolul.

Da, pentru că Ionel Bulbuc este actor la bază, în politică a ajuns oarecum ciudat, fiind unul dintre cei care au fost „extrași” din societatea civilă de către Gheorghe Falcă în dorința sa propagandistică de a demonstra cât de modern și democratic este el.

Din câte știu, ceilalți „norocoși” între timp au fost ejectați, fiind înlocuiți cu oameni de încredere, Ionel Bulbuc însă a rămas, dovedindu-se de încredere, spontan și permanent din câte se pare.

Numai așa se explică ieșirea sa ritmică în presă în apărarea celuia care l-a făcut om și în politică, rolul său asumat fiind acela de câine de pază al omului providențial numit pe la noi simplu Ghiță Falcă.

Ieșirile sale îl vizează de obicei pe Dorel Căprar sau alt pesedist local mai obscur, actorul Bulbuc fiind foarte bun în a spune firesc și natural texte pe care le-au scris alții și nu neapărat Anton Pavlovici Cehov.

Ultima sa ieșire s-a produs în 13 Aprilie, Vineri – măcar dacă mai astepta o zi, două –, mascată într-un comunicat al Departamentului de Comunicare a PNL Arad având titlul foarte original : „Falcă este mai puternic decât întreg guvernul PSD, confirmă social-democrații.”

Cum am stabilit nițel mai înainte, miza este mică, mică de tot, pornește de la o declaratie de a lui Căprar cu privire la întârzierea lucrărilor la Stadionul UTA.

Căprar susține că această întârziere se datorează Primăriei, Compania Națională de Investiții neputând să înceapă din această cauză muncile – nocturnă, gazon, anexele tehnice – pe care și le-a asumat.

Ionel susține, într-un stil de comedie buffă, că iată, Falcă, după Căprar, e atât de tare încât a blocat tot Bucureștiul, hai să fim serioși, știm noi mai bine despre ce-i vorba, Căprar chiar este căprar dacă nu vede realitatea de atâtea capre și căprițe, PSD-ul aruncând mereu vina pe alții în timp ce nu face nimic ca lumea.

Nu spunem că Ionel – respectiv autorul comunicatului comic – nu are dreptate la modul general, în acest caz însă avem situația în care bufnița îi spune vrabiei că are capul cam mare, treaba fiind cât se poate de clară: lucrările executate de eternul Tehnodomus întârzie de parcă stadionul s-ar pregăti pentru CM viitoare, ceea ce înseamnă că nu pot fi începute lucrări de gazonare, de exemplu, până când pe locul viitorului gazon se învărt buldozere și excavatoare.

Se vede, cum se spune, cu ochiul liber, nu trebuie să fii mare specialist în construcții, Ionel însă își joacă rolul cu convingere – se vede, oare, viitorul director al Teatrului Clasic? – și e păcat de el, a fost un actor cu un umor spontan și de bună calitate, un talent care în politica din zilele noastre este mai puțin apreciat.

Oricum ar fi, eu încă sper ca Ionel Bulbuc să realizeze că este un actor mult mai bun decât să accepte rolul de interpret al comunicatelor lui Falcă împotriva lui Căprar, că teatrul din politică nu-i stă atât de bine ca adevăratul teatru de pe scenă și va face pasul în spate – așa cum au făcut ceilalți „civili” cooptați de Falcă la „putere”.

De ce să pierdem un actor bun pentru un politician prost?

Era să uit: lucrările la stadion au început în 2014 și pe atunci se spunea că cel mai târziu în Mai 2018 se va inaugura. Mai avem o lună. Să avem răbdare!