Încetinitorul de particule: Gheorghe Falcă are întotdeauna dreptate, inclusiv atunci când n-are!

    de E. Nola | 23 aprilie 2018, 8:22 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    3

    Încep, cu modestia care se impune în astfel de ocazii, să vă spun că ziarul online la care lucrez, e vorba, desigur, de cel pe care îl citiți chiar în acest moment, a scris istorie în săptămânile care au trecut.

    Nu e mare lucru, în fond un ziarist devine cu adevărat ziarist atunci când trece de primul proces care i se intentează pentru calomnie sau atingere adusă imaginii cuiva, fie persoană, fie instituție sau firmă, contează mai puțin.

    Am fost si eu dat în judecată, până la proces însă nu s-a ajuns, organele abilitate au ajuns de fiecare dată la concluzia că reclamantul nu are șanse, așa că i-au recomandat să-și retragă plângerea.

    Îmi aduc aminte de un polițist care m-a căutat la redacție să mă interogheze cu privire la caz, iar după ce i-am spus cam ce susțin eu și cum poate fi probată afirmația mea, mi-a spus râzând: asta chiar m-ar interesa și pe mine. Era vorba de cineva important din elita Aradului, destul de inteligent să-și retragă plângerea când a fost pus în fața situației.

    Special Aradul, mai precis cei patru jurnaliști care au participat la ancheta în care se prezenta modul în care primarul Gheorghe Falcă este ajutat de Poliția Locală, reprezintă însă un caz mai aparte, exemplar, cred eu.

    Asta a fost și motivul pentru care m-am hotărât să-l scot în evidență chiar cu riscul să fim acuzați de lipsă de modestie.

    Îmi aduc aminte ce putere reprezenta presa neangajată în formare în primii ani de după mătrășirea lui Ceaușescu.

    Jurnalistul era cineva atunci, noii politicieni îl tratau cu politețe și atenție, era evident că zicerea după care presa reprezintă a patra putere în stat nu este o vorbă goală. Cred că nu se temeau nici atunci neapărat de presă, adică de jurnaliști, ci de convingerea că în spatele lor stă opinia publică, o forță pe care pe vremea aceea nu o stăpâneau, văzând-o ca o hidră uriașă cu milioane de capete care la primul semn că o iei razna începe să scoată foc pe nările ei înmulțite cu doi.

    Între timp, noua clasă politică a învățat să despartă presa de opinia publică, fie prin intrarea cu bocancii în ea – Voiculescu, Patriciu și alții pe plan național, pe plan local neexistând vreun politician mai important care să nu fi făcut la viața lui o mică redacție în interes propriu –, fie prin manipularea opiniei publice în direcția presei de scandal, a presei de cioace și divertisment ieftin, așa cum a început ea să se nască în a doua jumătate a anilor nouăzeci.

    În provincie lucrurile au fost și mai simple, presa a fost pur și simplu cumpărată pe bani mărunți de indivizi și grupuri care o foloseau ca vector pentru susținerea intereselor lor, mai precis pentru a fi siguri că nu va exista jurnalist care să ridice tonul și vocea atunci când ei se vor arunca în interesul comun precum poțocii în hambarul gospodăriei fără câini.

    Astfel încât de la începutul anilor 2000 cu greu mai puteai vorbi de vreo redacție independentă, bazată strict pe criterii comerciale, de piață, în provincie, situația fiind schimbată nițel odată cu apariția presei online, respectiv cu migrarea în parte a cititorilor de presă pe Internet.

    Cert este că la Arad, sub domnia de 14 ani ai lui Gheorghe Falcă – să reținem, nu este vorba de PNL, în fond Falcă a migrat de la PD, o dizidență de stânga din partidul criptocomunist a lui Iliescu, trecând prin PD-L-ul lui Băsescu la PNL-ul lui Orban – presa independentă a dispărut pur și simplu din Arad, supraviețuind după 2010 prin bloguri și încercari minuscule de ziare online, fără audiență și impact.

    Jurnaliștii, în marea lor majoritate, au fost obligați sau să se alinieze și să profite – exemplul lui Andrei Ando, un critic vehement a lui Falcă în primii ani, este edificator – sau să-și vadă de treburile lor prin redacțiile subordonate sau interesate economic în relații de amiciție cu primul om al orașului de care depind, nu-i așa, publicitatea și reclama instituțională și nu numai.

    Ei, gândiți-vă, cum îți cade în aceste condiții de stăpân absolut ca un ziar online să nu facă pasul în spate în așteptarea gesturilor tale de bunăvoință și să se obrăznicească în așa hal încât să te filmeze dimineața, la prima oră, cum treci tu cu SUV-ul tău prioritar prin intersecții!

    Și nu numai tu, ci întreaga ta familie, chiar dacă ea, familia, nu este cu nimic de vină că tu ești tu.

    Este drept, are ea o mică vină pentru cine ești, dar asta ar putea să se termine și cu bine dacă tu nu ai fi tu, un om care are dreptate inclusiv atunci când n-are.

    Când vrei să faci o parcare subterană în inima orașului, sub piața istorică, acolo unde orașul a devenit și oficial oraș acum 200 de ani, când întinzi un podeț peste Mureș care pornește de nicăieri ca să ajungă niciunde, când nu miști un deget pentru Cetatea cu care te lauzi prin capitale pe care nu le știi scrie corect – ei, nu-i chiar așa de grav, acum când avem un prim-ministru care nu știe să citească 2020 –, când te învârți prin oraș ca elefantul în magazinul de porțelanuri căutând loc unui monument care nu se potrivește nicăieri.

    Ai dreptate și atunci când ne iei de fraieri, în fond să fii reales de trei ori după ce a devenit clar că orașul pentru tine este o vacă de muls, nimic mai mult, înseamnă că ai de-a face cu fraieri și mai ai dreptate în ceva foarte important.

    Jurnalismul adevărat nu se ocupă cu cioace, nu are treabă cu viața intimă a celor sus-puși doar dacă aceasta interferează cu intersul public.

    Așa că poți sta liniștit în această privință, Special Arad nu se va arunca pe fotografii așa zise compromițătoare, ci va căuta noi „vrăji” pe care le faci în fruntea acestui oraș care a văzut zile mult mai bune.

    P.S. Primarul Clujului, Emil Boc, a fost aplaudat la scenă deschisă, ieri, de 10.000 de oameni, când a intrat în Sala Polivalentă cea nouă, la începutul meciului Simonei Halep. Ziceam doar așa…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. „P.S. Primarul Clujului, Emil Boc, a fost aplaudat la scenă deschisă, ieri, de 10.000 de oameni, când a intrat în Sala Polivalentă cea nouă, la începutul meciului Simonei Halep. Ziceam doar așa…”

      Cum am mai scris pe aici … ce fel de oameni suntem dacă acceptăm furtul, minciuna și corupția, doar fiindcă se mai fac și pomeni???
      Uităm „de la mână până la gură” și iertăm păcătoșilor mult prea repede. (din prima duminică de după … suntem iertați și le iertăm, doar fiindcă ne-am/s-au spovedit ) Ne complacem în „Tradiție”, nu contează că e sănătoasă sau nu. Tradiție să fie și mai ales dacă vine „Unu” și zice că este una românească. Trăiască România Tradițională!
      Fi-mi-ar scârbă să-mi fie! Ne furăm căciula și aplaudăm.

      0 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru E. Nola

    6 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.