În principiu politicianul este și el om.

Sau a fost înainte și în mod sigur va fi după.

Starea de politician este o stare ca oricare alta, vine, trece, precum primăvara sau orice altă stare naturală sau creată prin artificiu uman.

Numa prostia-i veșnică, obișnuia să susțină un prof de al meu din liceu, afirmație care producea de fiecare dată râsete generale, semn sigur că nu se referă, nu-i așa, la cei de față.

Pe de altă parte, politicianul este o specie mai nouă, necizelată încă.

Vorbim de politicianul din zilele noastre, nu de cei din vremurile istorice, cei care ajungeau să dispună de o comunitate prind dreptul forței, al obiceiului sau al nașterii.

Din acest punct de vedere, vorbim pe aici de politicieni doar începând cu Decembrie 89, cei de dinainte fiind slujbași ai puterii, slugi ai celor puternici, cei ajunși în frunte prin mijloacele amintite.

Politicianul la care ne gândim noi este cel dintr-o societate democratică, adică cel care ajunge să păstorească comunitatea în urma unor alegeri, fie interne de partid, fie de natură electorală, de către cetățenii chemați la urne.

Problema e că oamenii care ajung astfel în față de regulă n-au pregătirea necesară, n-au nici talent, n-au nimic care să-i predispună pentru rolul foarte complex de altfel de reprezentanți ai unor voințe și interese autentice de grupuri populare.

Și învață meseria din zbor pe baza unor exemple din trecut.

Numai că trecutul, așa cum am văzut, nu le oferă exemple prea înălțătoare: e clar, pe Vlad Țepeș n-ai cum să-l imiți, pe regii României cu atât mai putin, trebuie să te mulțumești cu exemple mai recente: Ceaușescu, Iliescu, Petre Roman si Băsescu, asta ca să nu mai vorbim de modele mai puțin celebre, cum ar fi, de exemplu, înaintașul tău în post, în cazul Domnului Cionca, Domnul Ioțcu.

De fapt, chestiunea este și mai tragică.

Sunt ei reprezentanți în felul lor, numai că reprezintă interese care n-au cum să coincidă, nici măcar să se apropie de interesul general, așa cum se prezintă acesta la nivelul unor comunități, fie că vorbim de localități, regiuni sau țări la nivelul cel mai general.

Să luăm exemplul cel mai la îndemână: cazul scandalos al situației de la Spitalul Județean Arad.

Este cât se poate de evident că, din acest punct de vedere, interesul general al arădenilor se regăsește într-un spital propriu, nu lagăr de exterminare, așa cum a fost pomenit în presă, dotat cum se cuvine și în care actul medical se desfășoară la cele mai înalte standarde.

Insist nițel pentru Domnul Cionca si alți așa numiți politicieni locali: asta ar însemna ca arădeanul să meargă cu încredere în spitalul din propriul oraș, nu să se gândească la cea mai mică afecțiune să facă o călătorie până la Timișoara sau, Doamne feri!, să treacă granița la Gyula sau la Szeged.

Vorbim de arădeanul obișnuit, nu de cel cu stare, cel care se duce direct la Viena sau chiar mai departe, cu cât afecțiunea este mai serioasă cu atât mai departe.

Îl întrebăm pe Domnul Cionca și pe ceilalți mari politicieni arădeni când și-au internat ultima dată un membru al familiei lor restrânse în spitalul din orașul pe care îl administrează?

Îi mai întreb încă ceva: dacă a ajuns la cunoștința lor că medicii nu se ierarhizează după apartenența de partid, ci după calitatea lor profesională, ca de altfel toți meseriașii adevărați?

Și nu în ultimul rând îl întreb pe Domnul Gheorghe Falcă de ce nu s-a implicat în cazul cu mămicile disperate, în fond acele mămici sunt arădence, iar Domnul Cionca este, după câte știm, încă subalternul său pe line de partid?

De ce mai punem aceste întrebări la care oricum nu vom primi răspunsuri?

Simplu: pentru că este datoria noastră, a presei care se ia în serios și nu este în solda nimănui, să le pună chiar dacă par retorice și fără răspuns.

Să facă clară diferența între a servi și a parazita, a reprezenta și a exploata, a munci și a se face, a vorbi și a scoate cuvinte pe gură.

Ideea este cea de la începutul acestui text: politicianul autentic, ales și reprezentativ, priceput și onest este în slujba comunității, atent și sensibil la probleme, gata să intervină dacă ține de autoritatea sa iar dacă nu să reprezinte spre cei care au această autoritate doleanțele comunității care l-a ales.

Cel care coboară din tagma slugilor parazitare ale puterii, cei care au ca model dictatori peltici și autoritarieni semianalfabeți, fug din start de orice implicare autentică, de probleme reale, inventează și repetă fraze la nesfârșit, se ascund după paragrafe și texte de dinainte confecționate.

Cam asta este diferența, și pentru asta îi întrebăm pe cei care se împăunează cu titlul de politician în acest oraș, pe cei care se cred mari oameni, se luptă pentru funcții și titluri, ce au făcut totuși pentru Arad în cei 15 ani de când s-au cocoțat la cârmă?

Ce au făcut în afara unor lucruri pe care le făcea oricine și ultimul hoț ajuns primar sau președinte de județ, să pună asfalt, să taie iarba, să dărâme ce au construit înaintea lor alții?

Și-au pus oamenii în fruntea unor instituții pe criterii politice?

Atunci să răspundă, nu să se ascundă în spatele unor birouri cât o garsonieră pentru tineri, să iasă și să asculte oamenii, nu să le ofere bere gratis și manele la preț redus de sărbători.

Să vadă că în Aradul anului 2017 copiii bolnavi dorm patru într-un pat de spital unde pe coridoare sunt urme de rahat iar asistentele au ajuns să nu mai facă diferența dintre pacient și bolnav.

Desigur, ar trebui să vadă mult mai multe și să facă ce n-au făcut până acum pentru a opri decăderea dramatică a acestui oraș care nu de mult era un centru de urbanitate și de oportunități.

Altfel vor ajunge să nu mai aibă pe ce și pe cine parazita!

Cei în vârstă vor trece la cele veșnice iar tinerii vor pleca acolo unde sunt tratați ca oameni, indiferent de cum sunt îmbrăcați și cât este venitul lor lunar.

Ca toată țara de altfel, Aradul a pierdut un sfert din populația sa din 1990.

Tragic este că, având în continuare astfel de indivizi care se cred politicieni și care în loc să se ocupe de bunăstarea comunității se ocupă exclusiv de propria bunăstare, exodul va continua la nesfârșit…