joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Încetinitorul de particule – Doar un singur răspuns, Domnule primar: desființați ori nu Filarmonica?

    de E. Nola | 5 aprilie 2021, 8:55 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    16

    Întrebarea nu este nici retorică, nici răuvoitoare.

    Chiar ne interesează răspunsul, având în vedere anunțata reducere de personal din Primărie și mai ales declarația Dumneavoastră din săptămâna trecută după care preconizați eliberarea din posturi de până la 40 de oameni de la Filarmonică.

    De la început ni s-a părut cam mult, având în vedere că o orchestră simfonică, așa cum este și cea din Arad, înseamnă pe puțin cincizeci de oameni, Timișoara are în jur de 100, nemaivorbind de cor, tot așa, cel puțin treizeci de oameni. Adică optzeci de artiști, plus personalul de care are nevoie o astfel de instituție, normal încă 20 cel puțin, ceea ce înseamnă că personalul de la Filarmonică trece lejer de o sută de oameni.

    Din care Primăria vrea să scape de patruzeci, adică aproape de jumătate, altfel spus să taie în două orchestra și corul care reprezintă pe aici o tradiție de peste 180 de ani, școala de muzică (conservator) din Arad fiind – ca și Teatrul Vechi, de altfel – primul de acest fel pe teritoriul de astăzi al României. Și al șaselea din Europa, asta doar așa pentru cei interesați cu adevărat.

    Nițel surprinzător ca să ne exprimăm reținut.

    1 1

    Numai că surpriza noastră a devenit cu adevărat șoc atunci când am intrat pe site-ul Filarmonicii arădene. Am aflat de acolo, printre altele, că pe statul de plată a instituției – plătiți, altfel spus, din banul public -, se află doar patruzeci și trei de poziții.

    43, da, ați citit bine. Începând cu managerul, în persoana Domnului Doru Orban, trecând prin cei doi dirijori, vreo douăzeci și ceva instrumentiști și cântăreți în cor și terminând cu un pompier și două plasatoare. Șocul a devenit traumă după ce am cercetat mai departe, aflând că orchestra Filarmonicii este formată oficial – este și asta pe site, poate fi consultat – din aproape 50 de instrumentiști, oricum un număr minimal, cum am spus mai sus, în timp ce corul se compune din nici treizeci de coriști. Toți trecuți acolo cu nume și prenume.

    2

    Da, numai că dintre ei doar o treime dacă figurează și pe statul de plată semnat de manager, parafat cu ștampila unității și înregistrat, așa cum scrie la carte. Logic, cei care nu figurează pe această listă se poate presupune că sunt folosiți în alte forme, colaborări, invitații sau plătiți din alte surse. Nu e nici o problemă, dar ei nu pot fi reduși, nu intră în schema prezentată de Domnul Călin Bibarț.

    Reduși pot fi doar cei care apar în evidență ca fiind plătiți din banul public, adică de Primărie.

    Adică și mai precis cei 43 din statul de plată( E vorba de ultimul document, din martie anul acesta, cel din ilustrație este cu un an înainte, având încă o poziție în plus). Având în vedere cifra înaintată de Domnul Bibarț,- patruzeci, să ne amintim – ne întrebăm cine vor fi cei trei care rămân în urma reducerii preconizate pe statul de plată a Filarmonicii. Un pompier sigur, o femeie de serviciu-plasatoare, neapărat, un contabil obligatoriu. Și desigur, șeful, că fără șef nici Universul nu respiră. Deși cu el ar trebui reînființat un post.

    Văzând această situație pentru care Caragiale ne-ar fi dat câteva halbe iar Eugen Ionescu ne-ar fi invitat la Paris la un absint mic, am început să ne interesăm pe la cine am putut și noi, oricum oameni care au avut sau au legătură cu Filarmonica, noi, mai precis eu, cel care vă scrie încă tremurând de emoție aceste rânduri, fiind cam afon, cum se zice, în problemă. Nu neapărat la muzică, ci la organizarea instituțiilor pe criterii de interese divergente.

    Și dacă tot am intrat în absurdul birocratic, să reținem că organizarea actuală a Filarmonicii este – cel puțin așa apare pe site-ul instituției -, pe baza actului elaborat de CLM în 2014 și semnat de primarul de atunci, Gheorghe Falcă. Trecem peste amănuntul că acolo este prevăzut și un post de director, dispărut de atunci din schemă – de ce îl țin totuși pe site? – nemaivorbind de alte posturi care nu se mai regăsesc pe statul actual de funcții: recuziterul s-a pierdut pe parcurs, pompierii s-au cam evaporat, rămânând câte unul-doi, așa de sămânță, iar un organizator de programe nici nu a fost prevăzut în schemă.

    Cu alte cuvinte, Filarmonica din Arad, cea care, – chiar dacă cu acest nume a fost înființată de comuniști în 1948 -, reprezintă o tradiție culturală care peste 12 ani exact face două secole, există de o vreme mai mult pe hârtie. Măcinată de tulburări interne, ea nu mai este de mult un pol de cultură în Arad, ci un cuib de vrajbă și ură, iar pentru administrația inginerească și vânătorească a Aradului un junghi în coaste.

    Nu ne mirăm așadar că încet, dar sigur acești ingineri și vânători se gândesc că decât un teatru în paragină sau o filarmonică pe scandal, mai bine niște supermarketuri și săli de fitness, oricum nici dracu nu mai merge la concerte în afara unor babalâci și babe care trăiesc din pensii de profesori de nu le mai rămân nici bani pentru mâncare de pisici.

    Iar dacă Bibi Bibarț între două ronduri de seară decide reducerea cu 40 de locuri a personalului Filarmonicii, nu va face altceva decât va pune punctul pe I. Ia de unde nu-i, cu alte cuvinte, spuneți-i cum vreți, dar tot aia este: desființarea Filarmonicii arădene.

    Noa, că de aia am întrebat. Să știm și noi o treabă…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Indemnizatie de hrana, spor de conditii vatamatoare? De astea nu ziceti nimic, hai sa fim corecti pana la capat. Ce sa zica un muncitor obisnuit dintr-o firma particulara care chiar lucreaza in conditii vatamatoare pe salariul minim nu pe 3300 plus sporuri cat ia, de exemplu, muncitorul de la Filarmonica. Tot respectul pentru artisti dar parca totusi…e prea mult pentru cat muncesc chiar si in conditii de nonpandemie. Si sa nu vorbim despre ce nu stim inca, deocamdata sunt doar zvonuri. Se pare ca e seceta de subiecte sau de inspiratie. Si inca ceva: pana nu se diminueaza discrepantele uriase si absolut nesimtite intre salariile si sporurile bugetarilor si al celor de la privat, astfel de discutii vor mai tot fi.Trebuie corelate munca cu venitul, la stat , inclusiv la cultura. De exemplu cei de la CCJA si CCMA se plimba toata ziua prin centru in timpul programului de lucru, la orice ora. Cred ca, domnule profesor,si despre asa ceva ar trebui sa citim intr-un articol de-al dvs. Trebuia facut un audit, asa ca Bolojan la Oradea. Oricum e clar ca Bibart va sacrifica doar oamenii fara proptele si in timp va angaja altii. Se pare ca e un cerc vicios din care nu vom iesi nicicand.

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Ok, înțeleg revolta DVs cu privire la salarii. Nici eu nu m-am simțit foarte bine, gândindu-mă, în comparație, la pensia mea de după 45 de ani de muncă.
        Dar aici nu despre asta vorbeam, ci despre măsura preconizată de a reduce personalul Filarmonicii. Iar dacă asta vi se pare lipsită de actualitate și importanță, observația Dvs cu salariile își pierde relevanța.
        Ca să vă parafrazez: este o lipsă de inspirație și secetă de idei…

        +2 voturi
        +1
        -1
    2. cine vrea muzica sa plateasca si sa hotarasca ! deci ….. un leu un vot! toti cei care nu dau un leu impozit hotarasc ce se face cu banii! oare cum se pot stabili salariile la filarmonica dupa marimea instrumentului sau dupa cat de tare se aude???? discutii……

      --3 voturi
      +1
      -1
    3. Inca din prima clasa de scoala ne invatau invatatorii sa nu adunam mere cu pere. Cam asa mi se pare comparatia intre un muncitor de la privat si un dirijor sau regizor. Daca trebuie sa pastram un echilibru atunci salariul unui dirijor trebuie comparat cu al unui inginer specialist sau cu al unui medic. Oricum in orice institutie salariile sunt stabilite in conformitate cu prevederile legale.

      +6 voturi
      +1
      -1
      • Eu am comparat salariul unui muncitor de la privat cu al muncitorului de la Filarmonica. Sunt inginer specialist la privat, am 53 de ani, si nu am mai mult de 5500ron brut fata de 9000ron cat are dirijorul, iar un medic la stat are 15000-18000ron, de trei ori mai mult decat mine si dublu fata de dirijor. E corect? Exact ce spuneam : pana nu se armonizeaza salariile in raport cu munca prestata si cu pregatirea, fie ca lucrezi la stat sau la privat, nu va fi bine; adica deocamdata prevederile legale nu sunt bune. Iar asa cei ca Bibart pot sa faca in continuare „ce vrea muschii lor”, oricum nu se va eficientiza munca in Primarie. Pleaca unii pe usa din fata si vin altii pe usa din dos.

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Si la filarmonica salariile nete se situeaza intre 3 -4 000 ron. Cu buna stiinta domnul primar a mentionat salariile brute. Aceeasi lege de salarizare functioneaza si la institutiile de cultura. La acestea se mai adauga vechimea. Restul este dezinformare. Cuantumul salariilor se poate consulta si pe pagina filarmonicii.

          0 voturi
          +1
          -1
    4. Ce se vede în document este salariul de bază din care se ia impozitul, așa că degeaba vă speriați de cifre, fiindcă oamenii aceia primesc cam jumătate din ce scrie acolo. Ca să ajungă să cânte într-o orchestră simfonică ei au făcut un pic de școală; mulți au început studiul instrumentului chiar înainte de vârsta școlară, lucrând în fiecare zi, mai întâi câte-o oră, apoi două-trei ore la școala de muzică, apoi patru-cinci ore pe zi la conservator (vorbim doar de studiul pe instrument; adăugați și restul disciplinelor de studiu, cu orele aferente; de multe ori, din lipsă de săli de studiu sau de instrumente, studenții se trezeau la patru dimineața ca să prindă o sală liberă sau un instrument disponibil pentru studiu), și continuă să exerseze zilnic pentru a-și menține capacitatea de a face față unui nou program în fiecare săptămână. Când vor ieși la pensie, vor avea și ei o pensie din care să-și poată duce zilele, eventual să-și cumpere bilet cu reducere la concertele colegilor lor mai tineri. Dacă filarmonicile și teatrele nu mai au public (cum de altfel nici bibliotecile nu mai au), nu artiștii sunt vinovați, nici bibliotecarii, fiindcă nu ei organizează sistemul de învățământ și nu ei pun pe sticlele televizoarelor și scriu pe paginile ziarelor tipărite sau din internet ”ce se cere”, adică manele și știri de senzație. Rolul formator al artelor și al artiștilor este aproape anihilat. Așa fiind, în loc să fie un bastion al culturii, Aradul a devenit un centru al inculturii și al imposturii, iar arădenii trebuie să învețe să aprecieze vorbele lui Ludovic Orban: ”Oamenii trebuie să înțeleagă: una este discursul politic, alta este posibilitatea de a realiza ceva efectiv”. Este ”cool” să vorbești în fața Palatului Cultural despre cultură în campania electorală ( https://www.facebook.com/watch/?ref=search&v=1114275925618233&external_log_id=833564c7-d88f-444a-9053-c868e0698319&q=Calin%20Bibart ) – asta este discursul politic, iar când ai pus mâna pe ciolan, să-i dai în cap culturii – asta fiind realizarea efectivă. Când incultura îi dă cu paru-n cap culturii, să nu-ți vină să-ți dai cu pumnii-n cap?

      +9 voturi
      +1
      -1
      • @ S.Retter
        De acord cu tine! Și voi începe cu un gând ce mi-a venit citind interpelarea ta: – Pentru subiectul CULTURĂ nu ies „spontan” tinerii „liberali”, mămicile și tăticii, OAMENII LIBERI, GÂNDITORII INDEPENDEȚI, MISIONARII, APĂRĂTORII DREPTURILOR ȘI LBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, ȘOȘOCIȘTII, să blocheze străzile și să umple platoul din fața primăriei urlănd revoltați. „Omul de grotă modern/manelistul impecabil” NUMA CU DREPTURI, culmea, el cu acces la informții direct în buzunar, nu se revoltă de felul cum „Viața Culturală” și obiectivele emblematice ale orașului au fost hăcuite și deciziile monopolizate de politicienii mafioți, inculți, cu picioare încă mirosind a cizme de cauciuc și opinci.
        .
        Părinții actualelor generații nu-și arată dezaprobarea și iritația că odraslele lor nu mai au ore suficiente de educație muzicală și istoria artelor în programa școlară. Tineri ce termină liceul sunt semianalfabeți și nu au capacitatea de a înțelege un text scris decât dacă el este insoțit și de poze. Ce contează că odraslele nu citesc o carte, nu merg la un concert simfonic sau la o piesă de teatru, …dar le cumpără ultimul model de smartfon și tabletele iPad, au țoale pe ei de mii de euro și de cum împlinesc 18 ani le cumpără mașini de zeci de mii de euro (dar ei nu au muncit pe bune nici măcar 1 oră in viața lor).
        .
        Și atunci cine să umple sălile de spectacole la Palat și Teatru? Ce să mai vorbim de vizite la expoziții de pictură și sculptură, cu toate că cele două spații din oraș se află central. Dar de cum vin niște siliconizate de-și vântură cururile pe ritm de manele și populară se calcă-n picioare unii pe alții.
        .
        Nu auzi muzică clasică acasă, de mic, urechea o percepe ca pe o „scârțâială deranjantă”. Ajungi politician ales, cu o educație „cumpărată”, sau ca vai de ea, educat din casă „Tradițional”, cum să aloci un buget suficient să promovezi artele și să te lupți pentru clădirile istorice din oraș. Banii se duc pe proiecte ce asigură PARANDĂRĂTUL gras, foarte scumpe și prost executate cu inteție, ca aceste proiecte să fie clonate la nesfârșit. DOI ȚĂRĂNOI NEAOȘI au ajuns să șadă pe fotoliile cele mai importante ale minicipiului, … iar Păpușarul Șăf, tot un ȚĂRĂNOI venit cu autostopul la Arad, niște MAFIOȚI, decid ce și cum. Și atunci ne mai și Mirăm?!
        .
        Care este OFERTA? GALE DE BĂTAIE PE BANI, Festivalul berii, meciuri de fotbal, concursuri Miss, Cluburi … zilele Aradului cu fastfudărie și ciolane cu fasole la cazan in tonuri de manele și populară.

        +1 voturi
        +1
        -1
    5. Daca de un sunet greșit ar depinde painea muncitorului, cu siguranta ar avea si spor de conditii vatamatoare.
      Stiti ca suflatorii din orchestra isi suprasolicita inima si mai ales plamanii la nivelul la care sunt solicitati plamanii unui miner?
      Nemaivorbind de nivelul acustic, care in mijlocul orchestrei sau al corului in concert poate depasi in decibeli un avion in decolare, expunerea prelungita ducand la boli.
      Stii cati ani au studiat pt ca sa ocupe un loc in orchestra? banuiesc ca nu, asa ca va explic, e vorba de minim 12 ani pana la absolvirea cu diploma a facultatii, in cele mai multe cazuri de fapt este vb de 17 -18 ani cam 6-8 ore pe zi.Timp in care dvs , bateati mingea pe maidan si invatati doar in sesiune ( daca ati facut o facultate).
      Dar o orchestra sau un cor nu se formeaza de azi pe maine din proaspeti absolventi. Asa cum nici dvs , cand v-ati angajat, nu stiati ce aveți de fapt de făcut. Un angajat cu experienta de 10-15 e mult mai valoros intr-o formatie decat un mic geniu absolvent. Si uitati ca aveti nevoie de muzica , de arta in general la fel cum aveti nevoie de paine. Este optionala, dar e mult mai bine cu ea, cel putin pt suflet. Iar primarul cu care sunteti de acord e din aceiasi zona umana ( fotbal, bere , mici, manele) cu cei care cred ca Guta sau Salam ( altfel toata stima , sunt mari artisti ambii nu ca marea majoritate a manelistilor) pot fi platiti cu 5-60000 lei(10-12 000 Eu) sau chiar mai mult pe spectacol dar un filarmonist nu poate lua banii astia pe un an de munca!

      +2 voturi
      +1
      -1
    6. Domnule profesor, intrebarea e absolut retorica. Inainte de toate, cateva precizari, ca sa stiti cum sa priviti considerentele pe care intentionez sa le scriu pe marginea subiectului: fac parte din generatia care a beneficiat, subliniez, beneficiat! ca elev, de concertele din fiecare joi ale orchestrei filarmonice Arad si ma straduiesc sa nu ratez prea multe concerte nici azi. Am avut in familie trei persoane care au activat in cadrul acestei orchestre. Inca din copilarie am fost familiarizat cu muzica clasica si am inceput de la 15 ani cariera de artist, precizez, liber-profesionist. Imi cer scuze daca suna lipsit de modestie, dar cred ca, in aceste conditii, parerea mea poate fi eliberata de suspiciuni partizanale. Apoi, dupa cum am mai precizat in alte ocazii, nu am avut niciodata, nu am si sigur nu voi avea parti-pris-uri politice, tangenta mea cu partidele politice fiind absolut… nula! Mă străduiesc să fiu rațional si obiectiv si, chiar daca firea ”artistica” ma indeamna la sentimentalisme, ma straduiesc sa raman ”cu picioarele pe pamant”. Si acum, despre… Filarmonica.
      Mi se pare absolut absurd sa se creada ca s-ar desfiinta o instituție in care s-a investit atat de mult. Si nu cred nici in ”alarma”, intentionat manipulativa, cu 40 de artisti ”dati afara”. Sunt gata sa pun un pariu pe subiectul acesta! Cladirea a fost renovata (aproape) exemplar (dar, detest scaunele de tip ”camin cultural”). Nu cu multa vreme in urma a fost achizitionat un pian performant (si scump!), fara a mai vorbi despre orga excelenta (si foarte scumpa, la randul ei!). Isi imagineaza un om rational ca se gandeste cineva la desfiintare? Este o presupunere… caraghioasa!
      Sunt absolut convins ca subiectul e politizat si exploatat politic la maxim, profitand si folosind ”sindical” buna credinta a oamenilor!
      Sunt sigur ca voi fi, in cel mai fericit caz, dezavuat (daca nu injurat-artistic, evident!), dar stiu (nu cred) ca acolo problema sunt oamenii. Am umblat mult in aceasta institutie si pot afirma ca acolo, de foarte multi ani, si sigur si pe mai departe, nu va fi liniste. Un sindicat absolut haotic, contestat de multe ori chiar din interior, cu manageri sau directori (multi numiti politic, ca si in alte domenii) care au avut mereu batai de cap, cu o indisciplina a multor artisti care nu se justifica nici macar prin statura de rebel a artistului, indisciplina care ii afecteaza si pe multi artisti de valoare pe care orchestra sau corul ii are. As putea sa va dau detalii cu nume, fapte, dar nu cred ca ar fi fair-play (ca un singur detaliu: nici macar maestrul Frandes, cel care a purtat orchestra prin aproape toata lumea, nu a scapat de ”mofturi”, negari si critici din interior!). Apoi, a fi artist presupune asumarea unei profesii liberale. In foarte multe locuri, si, atentie, vedeti cum sunt artistii individuali, un muzician (fie el si muzicant doar!) performeaza in baza contractelor de colaborare. Daca insa se doreste un contract de munca, ei bine, aceasta presupune obligatii! Cum ar fi prezenta la locul de munca in conditiile contractului, ca sa dau doar un exemplu. Ei bine, romanul, ca si in alte locuri ”bugetare”, ar prefera sa ia bani multi, dar… sa lucreze acasa (cine poate verifica asta?). Nu-i bai ca, desi are o retributie, nu prea se inghesuie sa performeze nicaieri gratuit decat daca e obligat!
      Ar fi foarte multe de spus, si, credeti-ma, as avea! Parerea mea este ca, daca vrem sa fim rationali trebuie sa fie abordata problema Filarmonicii din ambele perspective: cei ce au ca sarcina latura administrativa, sa ia masurile de eficientizare (caci oamenii trebuie si sunt platiti din banii tuturor, inclusiv ai celor ce nu sunt melomani), iar cei care sunt implicati in actul pur artistic sa-si asume obligatiile, nu doar drepturile! Poate ca nu va fi foarte bine primita comparatia, dar, dupa cum un artist urmeaza scoli si reclama drepturi ”speciale”, si un, sa zicem, doctor sau inginer trece prin aceleasi conditii de formare si de specializare continua. Daca vor sa fie performanti, si unii, si altii!
      Nu sunt optimist deloc, va marturisesc! Am spus-o cu multi ani in urma: viata printre artisti e o foarte subtire pojghita intre rai si iad; de multe ori, un du-te-vino!

      +6 voturi
      +1
      -1
      • Cunosc situația ”umană” din Filarmonică, dar asta nu explică comportamentul total lipsit de profesionalism, pricepere și bună cuviință a administrației în situația dată.
        Nu e cazul să mulțumim administrației atunci când face ceea ce trebuie să facă, pentru cea a fost aleasă și este plătită. Trebuie însă să atragem atenția comunității atunci când se comportă prostește, așa cum face acum în cazul Filarmonicii. Și dacă ar fi doar Filarmonica.
        Oricum problemele de acolo nu se rezolvă prin reducerea personalului, ci alegerea pe criterii de competență și performanță a conducerii ei. Nu pe criterii politice.
        Iar aici intrăm în politică. Filarmonica a fost politizată de mult, noi ca jurnaliști însă nu trebuie să ne ascundem după interesele divergente politice care mișcă treburile la instituțiile orașului.
        Noi avem obligația să vorbim în numele comunității. Și exact asta am făcut în cazul de față.

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Domnule profesor, am tot cautat si va rog sa ma credeti, n-am gasit nicaieri ”chestii” de genul ”40 de muzicanti dati afara”. In afara de o anumita presa… Iar lumea, cu intentie vadita, a preluat… zvonul. Stiti, ca in celebra ”“Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose!”, ca tot discutam de muzica… Si, cum am spus, nici nu cred in asa ceva! Cunoasterea situatiei umane din Filarmonica nu intra niciodata la o analiza? Bun, e dreptul oricui sa acuze lipsa de profesionalism a unei parti, dar, daca vorbim ”in numele comunitatii” si pretindem ca facem jurnalism, atunci n-ar fi o dovada a unei minime deontologii analizarea nepartinica a tuturor elementelor care contribuie la situatia de fapt? Procedand asa faceti exact ca un analist care e gata sa infiereze ”cu manie proletara” un corp profesoral al unei scoli pentru masurile luate impotriva unui elev, eludand cu intentie educatia proasta a acelui copil, de care nu scoala se face vinovata!
          Cat priveste alegerea ”pe criterii de competenta”, da, asa este si asa ar trebui sa fie! Dar… doar in ceea ce priveste conducerea? (nu ma provocati sa spun mai mult!). E adevarat, am spus-o, conducerea e politizata de multa vreme. Dar sindicatul?
          Raman la ultima afirmatie: viata printre artisti e o foarte subtire pojghita intre rai si iad; de multe ori, un du-te-vino! Și adaug: in politica e doar iad…

          0 voturi
          +1
          -1
          • Faptul că într-o publicație apare o informație care nu apare în toate celelalte, nu înseamnă calomnie, dimpotrivă, înseamnă jurnalism adevărat. O mică diferență.
            De altfel, dacă era bine intenționată, administrația, recte Bibarț, venea deja cu clarificări. Faptul că de atunci tace, vrând-nevrând, recunoaște că acea ”presă” a spus exact ce a gândit el. Iar de aici toată argumentația Dvs cade în derizoriu.

            --1 voturi
            +1
            -1
            • Greierele lui Pinocchio

              Nu vreau sa fiu avocatul nimanui, dar, sa ma iertati, a afirma ca ”acea ”presă” a spus exact ce a gândit el” mi se pare cu adevarat ceva derizoriu. Ba, chiar mai grav! Nu stiam ca avem o presa atat de inteligenta incat sa stie ”ce gandeste” cineva, indiferent cine e acela! Apoi, v-ati gandit oare ca tacerea poate sa implice si un…”qui s’excuse s’accuse”? Personal, eu cred ca orice explicatie prealabila, indiferent ca e vorba despre Filarmonica, primarie si celelalte organisme vizate nu ar face decat sa arunce paie pe un foc ce va ”frige” oricum…
              Bine, pana la urma fiecare dintre noi credem nu neaparat ce trebuie, ci de prea multe ori ce vrem sau ni se cere…

              0 voturi
              +1
              -1
          • Și încă ceva, apropo de exactitate jurnalistică.
            Noul buget al Aradului – este public, se poate verifica – prevede reducerea cu 60% a fondului de salarii la Filarmonică. Având în vedere că salariile sunt stabilite prin lege, această reducere nu se poate obține decât prin concediere. Deci, 60%, dacă se acceptă bugetul în această formă, de la Filarmonică vor fi ”restructurați”. Asta, având în vedere cele prezentate în articol – 43 pe statul de plată, scăzut 60%, înseamnă că mai rămân vreo 16-18 angajați, adică personalul auxiliar – înseamnă efectiv desființarea Filarmonicii arădene.

            0 voturi
            +1
            -1

    Lasa un raspuns pentru aradeanu'

    1 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.