joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Încetinitorul de particule: De ce ne pregătim la Arad, de Crăciun sau de Apocalipsă?

    de E. Nola | 2 decembrie 2019, 8:45 AM | Încetinitorul de particule | Recomandările editorilor

    1

    Săptămâna care s-a terminat cu Ziua Națională a țării nu a fost cu nimic mai deosebită la Arad față de toate celelalte săptămâni din anul care, iată, se scurge încet dar implacabil spre Revelion.

    În fond pe aici e deja ceva banal să pui subprefect o Doamnă de care nu a auzit nimeni în afara cercului strâmt care depinde de Gheorghe Falcă.

    Banală este până și povestea cu stadionul.

    Cel început – cel puțin pe hârtie – acum zece ani și despre care am aflat în această săptămână că este gata în proporție de 60%, din moment ce Consiliul Municipal tocmai a aprobat în unanimitate un deviz de peste 20 de milioane de lei din totalul vânturat de un pic peste cincizeci.

    Despre care nu știam nimica și nici nu vom afla mai mult. Important este că nu se știe cum, de ce, și până când, întrebările acestea, privind stadionul botezat după baronul care a creat UTA și a construit un stadion într-un an, neavând răspunsuri doar bălmăjeli inventate de Falcă și continuate mai nou de Bibarț.

    Bine că nu se întreabă nimeni: cum de e posibil, Domnule?

    1

    Cum e posibil ca în orașul nostru imobilul primei clădiri de teatru din țară  să stea să se dărâme? Ca centrul vechi să arate că o mahala ordinară, cu drumuri desfundate și clădiri în paragină? Cum e posibil să nu se fi renovat nicio clădire istorică în afara Palatului Cultural în cei aproape 20 de ani de administrație supervizată de același Gheorghe Falcă, cel care acum se lăfăie fără să înțeleagă nimic la Bruxelles, întorcându-se în țară doar să-și aranjeze șustele, atât la Arad, dar mai ales la București, acolo unde au ajuns stăpâni cei de la care se revendică, dar care nu îl prea bagă în seamă?

    Răspunsul e foarte simplu și banal, este vorba de metoda tuturor celor care se agață de putere doar de dragul puterii și al avantajelor care decurg pe aici din ea: formează-ți o gașcă de neaveniți și nepricepuți care știu că singura lor șansă de a ajunge și a rămâne în funcții sus-puse este să nu iasă din cuvântul tău, să te servească fără crâcnire, cel puțin până nu-și găsesc un alt stăpân care eventual nu le cere nici atât, dar plătește și mai bine.

    2

    Aradul arată jalnic. Chiar și fără comparația cu orașele din jur. Tagma slugilor a pus stăpânire pe toate instituțiile care ar avea rostul să stea la dispoziția cetățenilor, a publicului. Peste tot oamenii lui Falcă, nepricepuți, dar obraznici nevoie mare în nepriceperea lor.

    Dar stăpânul încă nu este mulțumit nici pe departe.

    Revine mereu la vatră, forțând nota, „neprecupețind nici un efort” să-și pună oamenii acolo unde până acum erau cei din tabăra concurentă. Nu adversă, să ne înțelegem, adversarii urmăresc scopuri diferite, doar concurenți, în fond toți urmăresc același scop: să ajungă în posturi de unde pot împărți în avantajul lor banii pe care nu i-au făcut ei, fiind bani publici, de fapt banii acelora care i-au ales și pe care, prin regulile funcției lor, ar trebui să-i servească.

    Numai că la noi funcționarul public nu este în serviciul cetățeanului, ci în al celui de care depinde postul, adică șeful său direct, fie că este primar, fie șef al partidului aflat la putere. Precum subprefecta și viitorul prefect care nu are o minimă calificare pentru slujba la care aspiră.

    Așa și cu iluminatul de sărbători.

    3

    O adevărată pleașcă pentru un oraș mare, în fond e vorba de sute de mii, chiar de milioane de lei cheltuiți pentru niște becuri luminoase, pentru niște ghirlande strălucitoare care împânzesc orașul – mai precis o parte din oraș, acolo unde se vede – în luna numită pe vremuri a cadourilor.

    Un cetățean adevărat al orașului, unul pe care îl știu întâmplător, dar care a văzut multe și ar avea ce povesti, mi-a atras atenția, printr-o postare cu fotografii, asupra decorurilor din acest an de pe bulevard. Este vorba de ghirlandele acelea care plutesc pe cele două sensuri de circulație, creând impresia de tunel luminos seara, după ce sunt aprinse.

    E vorba de doi îngeri cu trompeta care stau față-n față cu un fulg de nea, de asemenea luminos, suflând în instrumentele lor ca la sfârșitul lumii.

    Nu este nicio exagerare, îngerul cu trompeta – e vorba de șapte îngeri – este simbolul Judecății de Apoi, nu a Crăciunului.

    4

    Nu mai cităm din Cartea Apocalipsei, poate fi consultată de oricine care este curios, cert este că povestea Crăciunului n-are nicio treabă cu îngerii trompetiști. Are treabă cu ieslea, cu păstorii și cu Cei Trei Crai de la Răsărit călăuziți de o stea până la umila familie din Betleem. Apar și niște îngeri în poveste, dar nu sunt cu trompetele care anunță cele șapte urgii de la Judecata de Apoi, ci vestitori ai nașterii sau cei care îl atenționează pe Iosif cu privire la pericolul de a rămâne cu nou-născutul în Betleem.

    În situația în care toți politicienii fac caz de religiozitatea lor – inclusiv cei liberali – a împodobi orașul de Crăciun cu îngeri care sună din trompete este cel puțin jenant, dar mai ales riscant.

    Desigur, e vorba de comercialism, de bani și de imagini care să ia ochiul prostimii.

    Dar dincolo de toate e vorba de minciună, de ipocrizie și înainte de toate de încălcarea flagrantă a celei de a treia porunci, spun asta pentru cei care le iau în serios: Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Nu mă leg de îngerii în cauză, în fond este vorba de comerț și nu neapărat de simboluri (religia a devenit de mult un marketing de vârf în toată lumea). Achiesez cu autorul articolului în ce privește strategia de promovare în funcții publice a obedienților. Dar ce să facă bietul arădean, pe cine să aleagă, dacă oferta „taberei concurente” este la fel (dacă nu și mai și) de nenorocită? Consider că de la „soția șoferului” la „contabil” e totuși un salt calitativ.

      0 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru A.Rădeanu

    7 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.