Așa cum am pomenit deja în Pola de sâmbăta, 2 Aprilie, primarul nostru a acordat un interviu, nevăzut, necunoscut, ca să cităm un film în care joacă unul dintre actorii săi preferați. E vorba de Louis de Funès pentru cei neinițiați sau prea tineri ca să-și mai amintească de măscăriciul filmului francez.
E un interviu de peste o oră în care se vorbește mult despre nimic. Ne-am prins noi repede, în fond Bibi nu acordă interviuri oricui și oriunde, eventual doar marți și sigur lui Cristi Varjasi. Trecem peste faptul că habar nu avem care este ocazia, cine este cel care îi pune întrebările, este mult mai interesant să observăm că este un interviu flatant, nițel flatulant, din care aflăm numai lucruri bune despre primarul nostru.

Nu-i interesat de mașini, mai mult de arme, ceea ce i se pare firesc, având în vedere meseria sa de bază și jocurile din copilărie. Îi place să râdă și să îi facă și pe alții, lucru observat de o vreme și de arădeni, cei care se țin de burtă de râs de câte ori zice ceva primarul. Nu-i de mirare că actorii săi preferați sunt comici vestiți ai ecranului și ai scenei, chiar dacă nu mai sunt în viață de ceva vreme, asta indicând și faptul că Bibi al nostru nu prea mai umblă la teatru, dacă a făcut-o vreodată. La cinema nici atât, filmele în care joacă actorii săi preferați pot fi vizionate mai nou sau la televizor sau online.
Vorbește doar din amintiri primarul nostru, așa înțelegem de ce crede el că Birlic jucând personajul care devine lider politic împotriva voinței sale e din Caragiale, nu din Mușatescu. Probabil ca să ne convingă că nici el nu a devenit politician peste noi fiindcă a dorit asta așa de tare, ci pentru că alții l-au pus și l-au făcut.
Nu spunem cine, vorbește lumea întreagă, cei interesați se pot dumiri repede. Mai bine trecem la cel care nu are umorul Domnului primar, dimpotrivă, dacă are cumva un actor preferat, acela trebuie să fie din filmele de acțiune. Eventual cu mafioți, de aia ne-am gândit înainte de toate la Al Pacino. Desigur, cel tânăr, cel din filmele cu „Nașul”, că vremea a trecut și peste el, chiar dacă nu a fost atât de crunt precum cu sărmanul Bruce Willis.

Da, e vorba despre predecesorul lui Bibi, actualmente tăietor de frunze la Bruxelles, ca să nu pronunțăm Bruscles, dar mai ales vedetă de presă, via Antena 3, acolo unde este concurat doar de Mihai Fifor. Cel puțin dintre arădeni.
Altă categorie, nu mai putem vorbi despre comici vestiți ai ecranului ca și în cazul lui Bibi. Fostul primar e în mijlocul vârtejului penelist, are păreri și opinii, chiar dacă sunt preluate de la alții și aplicate în funcție de miros. Adică mirosul plăcut al oportunității. Numai așa înțelegem cum de l-a abandonat pe fostul său șef, ales și iubit în locul lui Ludovic Orban, Florin Cîțu, imediat după ce a simțit parfum de Ciucă. Totul s-a petrecut între două ronduri de seară, așa că Bibi nici nu a reacționat, în fond nici nu avea de ce, el fiind de mult obișnuit cu armele și cu epoleții. Chiar dacă mascați. De epoleți vorbim.

Ș-apoi are el, de Bibi vorbim, alte treburi, în fond nu-i ușor să vinzi pe euroi Teatrul Vechi și să achiziționezi clădirea MARTA pe nimic. Și atunci încă nu am vorbit de proiectul fotovoltaic, da, parcul acela de lângă granița cu Ungaria, de la Pilu. Program vast, pe bani europeni mulți, nu-i de glumit, chiar dacă o parte a terenurilor este în proprietatea unuia Mészáros, un fel de interfață economică a încă premierului Viktor Orbán. În momentul în care scriem aceste rânduri, habar nu avem de rezultatul alegerilor din Ungaria, dar suntem totuși siguri că Viktor Orbán este încă premierul.
Și uite, toate astea explică de ce, spre deosebire de șeful său de filială și predecesor la Primărie, el, Bibi, umblă rar la București, dar cu atât mai des la Budapesta. Acuma este drept, e mai aproape, numai că Bibi nu se duce la cumpărături, ci la întâlniri vânătorești, vorba vine, cu primul vânător al Ungariei, care, întâmplător sau nu, este chiar vicepremier, mâna stângă sau dreaptă, cum ar veni, al inamovibilului Viktor.
Sper că vă dați seama că pentru un astfel de joc este cu mult mai folositor un comic decât un terminator. În fond cu Ungaria avem probleme de când ne știm, nu e ușor să treci simpatic când faci afaceri cu ungurii lui Viktor Orbán.
Așa că asta este, încheiem încet, în fond lucrurile sunt din ce în ce mai sumbre și amenințătoare, este evident că nouă în anii care vin, doi-trei-patru, ne va fi din ce în ce mai rău, chiar dacă pe Johannis îl vor pune șef peste NATO, iar Ciucă va ajunge președinte al României cu epoleții pe umăr. Va fi rău și aici la Arad, indiferent de Falcă și Bibarț. Indiferent și de ceilalți care se dau deștepți pe la televiziuni făcute din banii Securității.

Așadar vom avea nevoie măcar de clovni, de comici ca să putem trece prin anii care vin, ani pe care nu i-am văzut venind cu toate că semne erau destule.
Și cu toate că i-am adus noi, am chemat năpasta peste noi cu mâna noastră, atunci când în anii din urmă, noi și cei din jurul nostru am votat în funcțiile de conducere doar terminatori și comici vestiți ai ecranelor…
Ah, era cât p-aci să uit: actorii preferați ai lui Bibi sunt Vasiliu Birlic și Louis de Funès…