Uitându-mă cam perplex după săptămâna care tocmai a trecut realizez năuc că nu prea am despre ce scrie.

Evenimentul cel mai important al săptămânii s-a întâmplat luni, atunci când am primit în dar un aparat de telefonie mult mai deștept decât mine, având în vedere că pe cel vechi l-am paradit scăpându-l din mână în încercarea mea de a arăta motanului unde să se ducă.

Aparatul cel nou e atât de „smart” încât nu mai scap nimica din cele câte se întâmplă în lume, țară și Arad, cu toate acestea în afara unor fotografii senzaționale cu motanul din cauza căruia l-am scăpat pe cel vechi pe trepte n-a reușit să-mi producă nimic ieșit din comun o săptămâna întreagă.

Să nu-mi spuneți că suspendarea Doamnei Lucuța din fruntea spitalului județean ar fi ceva ieșit din comun. A fost precum cronica unei crime dinainte anunțate, fără miză și sens, doar așa fiindcă cineva acolo sus ne iubește.

Doamna Lucuța, contabilă la bază, a fost înlocuită cu contabila ei, adică cu cineva care din postul ei de până acum nu avea treabă nici cu organizarea unei instituții medicale, nici cu actul medical în sine, neavând calificarea necesară. Doar cu banii care trec prin aceste circuite, fie organizatorice, fie medicale.

Telefonul meu deștept a înțeles exact șpilul, mi-a găsit pe loc niște linkuri care arătau banii europeni care vin în România pe motiv de coronavirus, plus cheltuielile de până acum, de unde reieșea clar că mai sunt bani căcălău, pardon, ceea ce explică interesul liberalilor arădeni pentru contabilitate și contabile.

Așa am aflat și despre emisiunea de la TVR Timișoara de Ziua Europei.

Invitați online primarul și prefectul Timișoarei, încă cineva care avea ca fundal imaginea celebră cu Avram Iancu, primarul Aradului, Călin Bibarț și, desigur, în cele din urmă, dar cu atât mai important, europarlamentarul arădean care mai nou lucrează doar online.

De altfel personajul despre care vorbim a dat lovitura instantaneu, având în spate, între rafturi de cărți, normal, propria imagine chiar dacă Domnia Sa chiar a terminat Liceul Avram Iancu din Brad.

Arpi Nistor a fost atât de marcat încât și-a confecționat la repezeală o imagine asemănătoare, cu el însuși în față și la mijloc și în spate, adică peste tot.

Europarlamentarul a vorbit plin de importanță despre bani.

De banii europeni pomeniți mai sus, peste 3 miliarde în euro, ceea ce ne arată, susținea primul liberal din Arad care crede că liberal vine de la libertatea de a face ceea ce îți trece prin cap, că UE este o organizație solidară.

Nicio noutate, europarlamentarul stă prost cu rafinamentele lingvistice, le prinde așa după ureche, iar urechea nu-l prea ajută. Chiar și ca inginer ar fi frumos să știe că o structură sau o organizație, precum UE, nu poate fi solidară cu elementele care o compun, ci cu elemente din afara ei. Și într-adevăr este, manifestând solidaritate cu partenerele, oferind ajutoare de peste 140 de milioane unor țări precum Georgia, Azerbaidjan, Belarus, Ucraina, Armenia și Moldova. Banii împărțiți printre țările care o compun nu vin din solidaritate, ci din înțelegerile care reglementează funcționarea UE.

Asta este, dacă ai un telefon deștept de tot, îți atrage atenția până și asupra unor asemenea rafinamente de limbaj, nu-i de mirare că mi-a atras atenția și asupra diferenței dintre starea de urgență și starea de alertă. Mai precis mi-a semnalat că deocamdată nimic nu-i clar și asta din cauza faptului ca problemele lingvistice perturbează activitatea la cele mai înalte nivele liberale și nu numai.

Am ajuns astfel la scandalul declanșat de ieșirea președintelui împotriva CCR, pe motiv de Laura Codruța Kovesi – cea care a câștigat la CEDO împotriva statului român, dar nu cere daune materiale fiindcă acelea ar fi plătite de fapt de poporul român, iar Laura nu dorește asta -, scandal care s-a terminat cu declararea neconstituțională a stării de urgență.

Desigur, dacă am fi europarlamentari nu ne-am face probleme, în fond asta nu înseamnă că starea de alertă va fi solidară cu starea de urgență, devenind și ea neconstituțională, important este să mergem înainte, să purtăm măști, să fim online și să vină banii.

Încheiem cu Nelu Hamza.

Fotbalist și jurnalist sportiv, Nelu este un tip fain și de gașcă, așa încât a propus săptămâna trecută ca noul stadion care se construiește încă să se numească Flavius Domide. Era și ziua de naștere a Roșcovanului – La Mulți Ani, Flavius! – Nelu, luat de val, a uitat că stadionul a fost cedat de familia Neuman orașului doar pentru atât: să-i poarte numele baronului.

Până la urmă și-a dat seama de greșeala comisă, a retractat, ceea ce e bine, însă nu rezolvă problema existențială a fotbalului și a celebrității. Asta ca să nu mai vorbim de bani.

Pornind de aici anunțăm cu tristețe trecerea în neființă, în 8 Mai, a lui El Trinche, Tomas Carlovich după numele din acte, un jucător argentinian pe care Maradona l-a considerat mai mare ca el însuși. Ceea ce nu e de ici-colo!

El Trinche avea șaptezeci și patru de ani, a murit în Santa Fe, bruscat de hoțul care îi fura bicicleta, nu a jucat în națională, mai mult în divizia secundă cu Rosario și Cordoba, nu a plecat din Argentina, deși îl doreau echipe ca Milan sau Inter ori chiar Pele la Cosmos, avea el așa o fire, cu toate astea sunt unii care se pricep la fotbal și îl consideră cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor.

Apropo de urgențe și alerte, glorie și bani, online și febe, noroc și prostie…