Bine, am spune chiar cu riscul să ne sară în cap toată presa prietenă și buclucașă, plus toți arădenii care țineau cu Trump.

Și nu sunt puțini, nici unii, nici alții, așa cum am putut constata în aceste ultime zile.

În fond, PNL-ul e de dreapta și ei cred că asta e valabil și pentru Trump, nerealizând un adevăr spus chiar ieri pe Twitter – unde altundeva, în fond unchiul de acolo conducea lumea – de o nepoată de a lui, cunoscută pentru niște memorii care nu se încadrează nicicum în modul în care peneliștii noștri gândesc despre lume și viață. Trump nu este republican, spune Mary, el este trumpist, ceea ce este cu totul altceva.

Un trumpist câștigă mereu, chiar dacă pe nedrept și nedemn și nu pierde niciodată, dar dacă se întâmplă totuși, sparge totul în jurul său, fiindcă de vină sunt întotdeauna ceilalți.

Nu spun eu asta, ci nepoata Mary a lui Donald Trump, așa cum nu susțin nici ideea, împărtășită de toată presa arădeană, că evenimentul care nu a mai avut loc vineri – în timp ce diferența din Pennsylvania creștea în favoarea lui Joe Biden – , adică ședința CLM-ului cel nou, născut din alegerile din 27 septembrie, ar fi o pată de rușine de neșters de pe obrazul politicienilor arădeni.

Mai ales PNL, PSD și UDMR.

Fiindcă ședința a fost convocată de USR/Plus, plus PMP/Minus, cu scopul clar ca Alexandru Mészár să depună jurământul, dând astfel cale liberă alegerii celor doi viceprimari.

Ceea ce nu știe sau nu vrea să știe opinia publică și presa care o servește când și cum este ceva cât se poate de simplu: jocuri politice au existat, există și vor exista cât va fi politică. Nu sunt de condamnat din start, depinde ce urmăresc.

Și aici distincția este simplă: dacă urmăresc doar interese strict politicianiste, altfel spus puterea de dragul puterii, atunci da, sunt de condamnat și de prevenit dacă se poate. Dacă însă e vorba de jocuri în favoarea unei idei, al unui proiect sau a unor oameni care merită susținerea, atunci sunt parte legitimă a procesului politic născut în urma voturilor alegătorilor.

În cazul nostru, lucrurile sunt simple: Bibarț a câștigat Primăria, dar PNL nu a câștigat CLM-ul.

Având nevoie de 12 voturi în CLM, nu poate pune nici măcar un viceprimar (Bîlcea), din moment ce are 9 consilieri. Are nevoie de trei voturi în plus, voturi care vin, desigur, dacă se înțelege cu posesorii acestor voturi. USR/PLUS are șapte voturi, dar a condiționat de la început intrarea în alianță cu PNL de oferirea posturilor de viceprimar altor grupări, înainte de toate și firesc USR/PLUS (Sergiu Vlad sau Stana), respectiv un post PMP-ului (Cristi Galea) sau UDMR-ului (Alexandru Mészár).

PNL-ul lui Gheorghe Falcă a respins construcția, intrând în tratative cu UDMR și PMP (împreună 4 voturi, chiar mai mult decât trebuie pentru o majoritate simplă), dar oferind doar un post de viceprimar, deci una din aliate rămânea fără, variantă neacceptată nici de PMP, nici de UDMR.

Ei și acuma începe nebunia. Intră în joc PSD.

Mai exact este invitat indirect și oarecum cu sfială, având în vedere că atât PNL cât și USR/PLUS susține de când e lumea – adică de vreo 4-5 ani încoace, de când nu mai sunt aliați – că se aliază cu oricine în afară de PSD, cel care în acest joc are rolul Dracului care te ajută să treci puntea.

Apare scenariul bombă a unei alianțe de vot USR/PLUS, PMP, PSD (exact 12 voturi) care ar pune viceprimarii pe care îi dorește USR și PMP. Întrebarea este de ce nu PSD, în fond are cu un vot mai mult decât PMP.

În urma acestui scenariu pompele intră în funcțiune și scot lăturile din rezervoarele partidelor. PSD realizează că are aici un os de ros și începe să joace – destul de firesc în situația aceasta – la două capete.

Rezultatul: CLM-ul care nu a avut loc vineri din lipsă de cvorum. USR/PLUS și PMP prezenți așteptau apariția PSD-ului pentru a-l valida pe Mészár și a alege viceprimarii. Erau convinși că PNL nu va veni, dar asta nu îi încurca din moment ce PSD era lângă ei. Tacit, dar strânși uniți în cuget și simțire.

Numai că PSD n-a mai venit, iar scenariul s-a prăbușit în propria cenușă.

Este evident pentru un observator neutru că până acum vorbim de jocuri politicianiste, adică jocuri în care nu omul contează, ci partidul. Nu am văzut până acum niciun nume de viceprimari, ci partide care se luptă pentru putere. Tocmai de aia am pus numele în paranteză, ca să se știe despre cine vorbim, cine ar putea fi viceprimarii lui Bibi.

Dacă facem abstracție de Sergiu Vlad, un personaj mai degrabă discret și trecem peste Sergiu Bîlcea, un om de partid care repetă la nesfârșit sloganuri scrise de alții, avem de a face cu doi tineri care abia de câteva luni au ajuns în politică, dar care, fiecare în domeniul lui, a demonstrat câte ceva. Înainte de toate că sunt capabili, știu să lucreze cu oamenii și să obțină rezultate chiar peste așteptări. Cu Mészár treaba este clară, dar și Galea s-a dovedit instrumental în formarea unei noi comunități neoprotestante.

Cu această observație răspundem întrebării din titlu: în SUA a fost ales omul, nu partidul, seriosul Biden în loc de măscăriciul Trump  – republicanii în schimb s-au întărit, câștigând locuri în plus atât în Senat cât și în Congres – la noi omul contează în continuare doar ca soldat ascultător și executant al partidului.

Povestea vine din trecut, prezentul este lamentabil, iar viitorul nu arată prea bine…