Nu vă ambalați încă, titlul mi-a venit urmărind activitatea aleșilor noștri, arădeni, adică, în săptămâna care a trecut. Deosebită din mai multe puncte de vedere. De săptămână spunem, nu de aleși, stați liniștiți! Aleșii noștri care mai nou stau cu toții sub poza lui Crin Antonescu.

Ajunge să ne gândim la moartea Papei, respectiv la înmormântarea de sâmbătă, o ceremonie deja clasicizată și care, de această dată, a strâns peste patru sute de mii de oameni și cincizeci de șefi de state. În frunte cu Trump, în costum albastru, desigur. Noi însă am fost atenți mai mult la Bolojan – la un moment dat chiar nu departe de Trump, dar de fapt mai aproape de Macron -, nu de alta, dar cu el este o poveste năstrușnică.

Să vedeți despre ce este vorba. Președintele interimar al României este interimar fiindcă ai lui nu l-au vrut definitiv. Se știe de ce. De ce nu l-au vrut, adică. Ajunge să fi nițel atent la modul de a fi, a spune și a se comporta al lui Ilie Bolojan. Dacă ești de bună credință îți dai seama imediat că acest mod nu merge cu modul cu care s-au învățat de decenii cei care se cred politicieni, indiferent de partidul din care fac parte.

Bolojan deranjează. Chiar și prin felul lui de a fi. Simplu și direct, fără fițe. Surpriza cea mare este că pe nesimțite a devenit cel mai popular politician român. Dacă până acum două-trei luni era cunoscut doar ca ciudatul ăla de la Oradea, mai nou are peste 60% din preferința electoratului. Te pomenești că încep să își dea seama că omul e serios și cinstit, adică face ce spune.

E chiar nasol pentru cei care au fost obișnuiți până acum cu politica tradițională românească. Aia care merge pe una spunem, alta facem. Nouă să ne fie bine, de restul mai vedem noi. Iar mai nou, cu digitalizarea comunicației, viața a devenit și mai faină. Important e să fi pe Facebook, să te dai deștept și simpatic acolo. Să strângi like-uri cât încape și treaba e ca și unsă.

Aici, pe ambele maluri ale Mureșului, treaba e veche și bătută-n cuie. A fost pusă la punct de marele șef Ghiță Falcă și dusă mai departe cu nesaț de cei făcuți politicieni de acesta.

Bibarț s-a specializat în ronduri, umblă ca apucatul, nu scapă o reparație de trotuar ca să se de popular și simpatic. Acuma, asta este, podul de la Trei Insule n-a fost terminat de Înviere, dar e pe aproape. Stați liniștiți că până vine vara se va termina. Până atunci sunt altele la ordinea zilei, în fond numa mâine nu-i poimâine, adică duminica în care trebe neapărat ca al nostru Crin să ajungă în turul doi. Cine dacă nu el? Un adevărat reprezentant al politicii de paradă. Omul nostru, ce mai? Până atunci ne mai ducem la tot felul de manifestări, ne filmăm la Festivalul Florilor sau la tot feluri de alte festivaluri dintr-astea care dau bine.

Iustin Cionca, de exemplu, s-a dus la un festival al cârnaților slovaci din Nădlac, nu înainte să fi fost la Săvârșin, pe Domeniile Regale, acolo unde un lanț de magazine a organizat un festival cu suflet românesc. Ce vrei mai înălțător și de viitor?

Și dacă tot am ajuns pe Domeniile Regale să nu uităm de gestul, altfel perfect firesc, al Familiei Regale de a planta un copac acolo în amintirea celui care a fost Papa Francisc. Și unde l-am putut întâlni din nou pe fostul viceprimar Tibi Dekany, aflat de mult în slujba Familiei Regale. Și care, de data aceasta, având în vedere momentul, nu a zâmbit larg, așa cum face el de obicei.

Cel de la care au pornit toate astea deocamdată tace. De Gheorghe Falcă vorbim, cel care se exteriorizează mai rar de o vreme, nu putem exclude că joacă la cacealma, având în vedere șansele lui Crin Antonescu la președinție. Pentru că, să nu uităm, mai este și Nicușor acela. Cel susținut de floarea cea vestită a intelectualității românești și cel care a spus mai de mult că dacă ajunge președinte îl pune prim-ministru pe Ilie Bolojan. Ei, atunci cum va fi? Ce vor face liberalii social-democrați și unguri ai lui Crin?

Dar până atunci mai avem o săptămână, vreme destulă să mai vedem, să ne dăm seama. Ș-apoi cu un președinte nou oricum nu se va schimba nimica. Vor fi ceva mișculații, cum se obișnuiește, dar până la urmă se vor înțelege ei. Până și cu Simion, la o adică. De Ponta să nu mai vorbim, chiar dacă șansele sale sunt cam umflate cu pompa din Serbia. Mai mult așa să amețească nehotărâții.

Așa că cel mai bine e să ne vedem noi, aici în Arad, de treabă, suntem deja obișnuiți cu jocurile astea care nu schimbă nimica în afara celor care ajung la sacii cu bani. Mă rog, mai nou sunt saci virtuali, pe conturi și alte cele, dar până la urmă tot banii contează.

Nemaivorbind de faptul că joi e deja 1 Mai, tot ziua celor ce muncesc, vineri e vineri, sâmbăta e după vineri și înainte de duminică. Avem trei zile să ne gândim, mai precis să nu ne gândim. Că tot degeaba. Mai bine mergem la un grătar, la una mică înainte, după care câteva beri acolo, așa cum ne învață pe aici Dani Dascălu.

Și alții mai orientați așa și care nu se lasă amețiți de selfiurile și videourile celor care cred că puterea este imagine. O fi și asta, nu zicem nu în era imaginii goale omniprezente, dar până la fapte mai este.

Nu-i așa, Domnule Bolojan?

Citește și:

Ştiri aproape ratate (26). Cât de pregătiţi suntem pentru mai? Pe fundal renascentist, cu o trădare biblică, „viaţa ne mănâncă la toţi biscuţii”