Ia să le vedem…să le luăm la rând…
Mare lucru nu s-a întâmplat nici săptămâna trecută pe aici.
Omul Nr 1, de fapt omul peste tot ceilalți, a fost ocupat cu nunți și botezuri, nu prea avea timp de schimbat cravata. Până la urmă a venit chiar și la întâlnirea de joi cu Orban în pulovăr. Sweater, mai exact. Roșu, ca să se știe o treabă.
Orban avea și cravată și mască. Cravată albastră cu punctulețe albe și mască galbenă.
Nu, cravata nu era galbenă, chiar dacă tot pe atunci s-a dat știrea prin Variety că se va face un film despre marele dirijor român Celibidache, cu John Malkovich în rolul principal, cu titlul The Yellow Tie, adică Cravata galbenă. Revenim asupra informației, nu înainte de a observa că nici Călin Bibarț nu avea cravată.
La întâlnirea cu Orban, zicem, unde și-a exprimat susținerea pentru acesta în cursa pentru președinția partidului cu cravată galbenă. Împotrivă lui Cîțu, știți cela cu băutura prin America și cu Banca Națională în România. Și ca să fim preciși până la capăt, adevărul e că nu știm dacă avea sau nu treaba asta, spre deosebire de șeful său local de partid, pentru că la el contează mult mai puțin. Ceea ce contează la Bibi e Rondul de seară, respectiv marți, fiindcă atunci e Bibarț. Împreună, desigur, cu Kriszti. Nu ne întrebați care Kriszti.

Și ca s-o n-o mai lungim, poftim: în timp ce Ghiță și cei de sub el îl vor vota pe Cîțu, Bibi, Cristina și Abrudan rămân cu Orban. De ce, se știe. Niciunul nu e făcut de Falcă, așa cum au fost făcuți toți ceilalți, începând cu de pe acum uitatul Ioțcu sau cel care i-a luat locul. Problematică în această combinație este poziția lui Lazăr Faur, înviat tot de Falcă, unicul viceprimar care face cât doi de sub Bibi, dar nu e nimic nou aici, Lazăr e obișnuit, poate renaște oricând. De-o parte sau alta, depinde de situație.
Legat de aceste alegeri, nu mai sunt prea multe de zis, mai sunt câteva zile și vom afla. Învinge Cîțu, susținut de Johannis, iar mai nou și de Brukenthal sau întoarce Orban trendul pe ultimii metri. Sunt semne pentru ambele variante, chiar dacă este evident că, având în vedere modul dezastruos în care PNL administrează situația de o vreme bună, nici unul nu va putea schimba sensul evoluției spre dezastru.
Doar cu PSD, eventual, o variantă luată în seamă din ce în ce mai deschis de gruparea Johannis-Cîțu. Nu e o întâmplare că au mai scăzut și pe aici pe la noi reproșurile la adresa europarlamentarului, doar Alecu Chiriță încearcă, din inerție așa, câte ceva, dar mutând accentul de pe cravata verde a lui Falcă pe gesticulația goală dar fotogenică a lui Bibarț.
Până atunci și între timp rămâne problema imobiliară și funciară, întotdeauna probleme foarte importante pentru politicienii locali, indiferent de partid.
Păi, da, de unde banii, dacă nu din terenuri și case? Respectiv construcții care nu se mai termină niciodată…
Că e vorba de centură sau drumul Arad-Oradea, contează mai puțin, bani ies din ambele, iar Cionca și cu Bibi nu mai reușesc să arate cu degetul pe hartă de atâta efervescență. Ei știu o treabă – o știu toți după 2-3 ani de politică – tu să-i dai înainte cu proiectele, alege-ți oamenii cu care lucrezi, că restul vine de la sine. Conturile se umplu, cravatele și șepcile se înmulțesc, iar bizonul care te votează are minte scurtă, uită de la mână până la gură. Mai ales dacă din când în când îi mai arunci și tu ceva acolo de ale gurii. Ca la căței, așa…

Așa că poți posta tot ce-ți trece prin cap, așa cum a postat deunăzi Doamna Wass de la primărie teatrul cel renovat, ca fiind o mare realizare a administrației. Bizonul a uitat deja că acum 2-3 săptămâni, imediat după terminarea renovării și după ce a plouat pe scenă, niște arhitecți, oameni pricepuți, cum ar veni, și-au dat cu părerea despre minunata realizare, opinând că e chiar jalnică. Cu cele două culori aiurea, cu geamurile neînlocuite, cu tot tacâmul, foarte bun pentru Tehnodomus și pentru cei care țin cu ea, dar o rușine pentru oraș. Conturile s-au mai îngrășat, arădeanul a mai înghițit o gălușcă.
Revenind la cravata galbenă, respectiv la filmul despre Celibidache, realizăm că în Arad sunt și intelectuali care se pricep. Chiar dacă mai apropiați de administrația aceasta de două surcele, dar se pricep. Unul dintre ei, chiar foarte apropiat, a ținut să ne spună că Malkovich e jalnic, nu se poate să îl joace pe marele Celibidache. Acum, e drept, bizonul despre care tot vorbim aici nu a auzit nici de Celibidache, nici de Malkovich. Adevărul e că de ăștia doi nu a auzit nici Cionca, nici Bibarț. Asta ca să nu mai vorbim de Falcă.
Important este însă că cineva de lângă ei a auzit de amândoi și are așa o antipatie față de Malkovich. O antipatie asemănătoare cu cea pe care o manifestă cei din jurul său la adresa presei libere și independente, în general la cei care nu pot fi cumpărați și/sau puși cu botul pe labe.
Față de ăia care habar n-au cum merge treaba, dar se bagă. În loc să stea în banca lor și să voteze pe cine trebuie din patru în patru ani…
Eventual, cinci…

Iar până atunci să ne bucurăm de ce a mai rămas frumos în Arad: doamnele și domnișoarele pe biciclete, plus UTA…