Inima îi mai bate.

În rest literatură.

De oraș vorbesc.

Cât despre boierii minții, a venit doar Patapievici.

Liiceanu nu are treabă cu Dilema Veche, iar Andrei Pleșu, fondatorul revistei în varianta Dilema, devenită Veche după o sciziune din redacția inițială, are probleme de familie. Și nu simple, din moment ce fiul său, Mihai, a fost arestat vineri de polițiștii antidrog. Cert este că nu a mai venit, arădenii iubitori de cultură de dreapta fiind obligați să se mulțumească cu Patapievici, cel care pe lângă o conferință a procedat și la lansarea ultimului său volum întitulat foarte adecvat „Două eseuri despre Paradis”.

Adecvat, având în vedere și absența lui Pleșu, știut fiind că acesta este specialistul român numărul unu în îngeri, este de aceea oarecum firesc ca cel mai celebru emul al său să scrie tocmai despre Paradis. Ceilalți, colaboratori ai revistei, chiar dacă au nume cunoscute precum Baconschi, Paleologu, Vasilescu sau Voinescu, nu se includ în categoria menționată a celor trei, dintre care doar unul a fost la Arad, cei din urmă fiind mai mult politicieni decât intelectuali de vârf, chiar dacă sunt cu toții în posesia unei dimensiuni intelectuale atât de mult absentă mai nou clasei politice românești.

Indiferent care ar fi poziția noastră față de Festivalul Științelor Umaniste, transformat anul acesta în Conferințele Dilema Veche de cel care a gândit și a organizat evenimentul de la începuturile sale – e vorba, desigur, de Cătălin Lazurcă – merită toți banii într-un oraș pe cale să-și piardă încet-încet rațiunea urbanistică, adică de sălaș al afacerilor, culturii și divertismentului. Merită, chiar dacă elementul politic, de propagandă adică, nu a fost deloc neglijabil, interviul din Dilema Veche cu primarul nost’, Falcă, realizat de Sever Voinescu, director al publicației, fiind un exemplu de interviu de circumstanță și complezență, de lustruit imaginea, adică. Desigur, înțelegem rațiunea, nu suntem chiar copii, banii de la el vin, măcar atâta pentru bunăvoință.

Omul nostru de la Conferințe – vorbim de Tomck@t, desigur – oprit de o răceală rebelă să participe la toate evenimentele, a remarcat prezența oarecum discretă și stângace a patronului și oamenilor săi, absența totală a celor de pe stânga eșichierului politic și o prezență numeroasă a comunității neoprotestante atunci când se vorbea despre Europa în legătură cu creștinismul, ceea ce s-a întâmplat relativ des, având în vedere situarea pe dreapta a tuturor conferențiarilor. În subiect nu intrăm, subsemnatul, la fel ca și Pleșu, respectiv Tomck@t în parte, nu a avut posibilitatea să participe la acest regal intelectual, remarcăm doar, din relatări, tot ale lui Tomck@t, o anumită cantonare în clișee care până la urmă ajungeau la ponciful ancestral al fundamentelor grecești și iudeo-creștine, în situația în care Europa modernă s-a clădit tocmai pe deconstrucția acestor fundamente.

Este drept, această deconstrucție nu mai este o lucrare de dreapta, dimpotrivă.

Încheiem aici cu conferințele, subliniind încă odată că a fost vorba despre Europa, relația noastră cu ea, viitorul ei și al nostru. Și pentru că boierii și boiernașii minții nu se puteau rupe de Homer și Sfântul Pavel, noi doar menționăm în treacăt că Europa a fost o regină feniciană, oarecum afro-asiatică, adică, pe care marele Zeus a sedus-o sub forma unui taur alb și strălucitor, făcându-i trei prunci, cel mai cunoscut fiind Minos, iar în compensație făcând-o regina Cretei.

Mergem mai departe, tot cu ajutorul unui coleg de al nostru, de data aceasta este vorba de Andrei Fuliaș, cel care a documentat vizita ministrului Sănătății la Arad, respectiv la diferite obiective, înainte de toate la Spitalul Județean. A fost o vizită cu cântec, Doamna ministru – exact ca Pleșu la Conferință – era să nu mai ajungă, a ajuns până la urmă și, ei, aici este supriza, a făcut o impresie bună colegului nostru, cel care „prelucra” jurnalistic vizita.

Menționăm acest amănunt semnificativ, acum când incompetența și limitarea vecină cu prostia au devenit obișnuințe în activitatea guvernului pesedist, completând armonios corupția endemică de la vârf. Desigur, menționăm faptul și în relația că în timpul prezenței Doamnei ministru, Sorina Pintea, ca să reținem și numele ei, se desfășurau și conferințele despre care am vorbit mai sus, activitate care, chiar și în absența boierilor Liiceanu și Pleșu, respectiv prin prezența tânărului Funeriu, opunea, chiar și involuntar, în fosta urbe Arad, spiritul academic de pe așa numita dreapta politică spiritului lumpen-proletar de pe stânga, cum se mai spune.

Cu alte cuvinte, spunem noi aici și acum cu mare circumspecție, se pare că în cele din urmă nu dreapta sau stânga definește omul, ci tocmai invers: omul definește stânga sau dreapta. Nu ne dăm seama dacă am fost înțeleși bine, am încercat și noi să ne înălțăm în sfere înalte și aristocratice, iertați-ne dacă vi se pare că am dat cu bâta-n baltă precum unii dintre miniștrii colegi ai distinsei Doamnă Ministru.

E greu pe aici, spiritul înalt și rafinat vine mai nou doar în vizită prin oraș, până și decența este o rara avis, noroc cu câțiva arădeni care își mai aduc aminte de timpurile trecute, încercând să păstreze câte ceva din vechea atmosferă, cea care, chiar dacă – în ciuda celor suținute de cei care afirmă că Iorga a numit orașul o mică Vienă și nu un oraș mic într-un sat mare – nu a fost niciodată peste Oradea sau Timișoara, a oferit totuși locuitorului Aradului o ținută de care nu trebuiau să se rușineze în nicio comparație.