joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Încetinitorul de particule: Aradul nu este un oraș mort, e doar nițel zombi…

    de E. Nola | 14 mai 2018, 8:46 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    11

    În ceea ce privește gunoaiele, pentru mine lucrurile sunt clare, aștept ca instituțiile îndreptățite să-și facă datoria, simplu ca bună ziua: să-i tragă la răspundere pe cei vinovați pentru îngroparea vremelnică a orașului în propria sa mizerie.

    Este cât se poate de clar cine sunt vinovații, faptul că licitația organizată de ADI Deșeuri, – o instituție-fantomă prezidată de Sergiu Bîlcea, favoritul lui Gheorghe Falcă și care are ca director executiv pe cel tras pe linie moartă de același Gheorghe Falcă – a fost câstigată de o firmă, recte Retim, care nu avea certificat de mediu (Ministerul Mediului confirmă investigațiile Special Arad: e penal, domnule Țolea! Vor fi sesizate instituțiile abilitate), nu mai are nevoie de explicații în plus.

    Cine totuși dorește precizări, să facă bine și să citească celebrul roman al lui Mario Puzo sau, eventual – nu-i același lucru! – să se uite la și mai celebrul film în care rolul nașului este jucat de irepetabilul Marlon Brando.

    Atunci poate va înțelege și ce urmează să dezbat eu aici pornind de la o postare recentă pe FB a amicului Cătălin Lăpușcă.

    Cătălin este un jurnalist radio cu vechi state de serviciu în Arad, poate singurul jurnalist radio arădean în sensul autentic al cuvântului, așa că, indiferent de cine ce părere are despre el, un lucru nu i se poate contesta: se pricepe.

    În stilul său mătăsos, dar cu atât mai pervers, Cătălin a înșirat o serie de evenimente culturale în susținerea ideii sale că Aradul nu este un oraș mort, sintagmă care apare mai nou din ce în ce mai des pe FB, o formulare folosită din ce în ce mai mulți arădeni pentru a releva încremenirea în lipsa de proiect a orașului administrat de aproape două decenii de o grupare schimbătoare, dar cu atât mai tenace condusă de Gheorghe Falcă.

    E vorba de evenimente ce s-au desfăsurat recent, se desfășoară în aceste zile sau în cele care se apropie, cum ar fi Festivalul Euromarionete, Festivalul Particles sau cel de Teatru Nou, dar a pomenit și de Festivalul berii, respectiv mai multe festivaluri de filme care se desfășoară de regulă la singurul cinematograf tradițional funcțional din oraș, Arta.

    euromarionete 2017 submarinul galben 14

    Oarecum implicat, Lăpușcă observa că nu poți susține că ar fi mort un oraș cu atâtea evenimente pe metru pătrat și la oră de vară.

    Surpriza mea a fost că toți comentatorii, fără excepție l-au contrazis pe jurnalist, mergând mai ales pe ideea că, din acest punct de vedere, nu evenimentele se numără ci oamenii și, nu în ultimul rând, calitatea lor.

    Unul dintre interlocutori a observat chiar că la Festivalul Particles (Start la Particles #3 – un festival inedit, cu muzică inedită), la unul din evenimente au fost 9 spectatori într-un cort de 10, ceea ce arăta, credea el, faptul că organizatorii știau exact cu cine au de a face, festivalul sus-numit adresându-se nu neapărat iubitorilor de bere și mici la iarbă verde.

    Particles Festival 2018 PROGRAM 1060x540 1

    Altul a atras atenția asupra plecării tinerilor din oraș, coroborat cu faptul că în absența unor locuri de muncă care plătesc peste medie, nu se formează puterea de cumpărare pentru produse culturale mai sofisticate, elevate.

    Altfel spus, degeaba ai evenimente pe hârtie, dacă oamenii se duc doar la concerte cu mici și bere, ocolind teatrul, filarmonica, expozițiile sau filmele care pe lângă punga de popcorn reclamă și ceva cultură și spirit critic.

    Și asta într-un oraș cu două universități, ceea ce înseamnă mii de studenți, studenții fiind, cel puțin cei adevărați, cei mai avizi consumatori de cultură la toate nivelele, inclusiv în forma sa alternativă.

    De altfel, ca unul care a lucrat în sistemul universitar, confirm că la Arad, cu foarte mici excepții, rămân doar cei care, din varii motive, nu au posibilitatea să plece nici măcar la Timișoara sau vin din împrejurimi tocmai pentru că universitățile din Arad nu le pretind nu știu ce nivel de pregătire.

    Asta ca să nu mai vorbim de cel cultural.

    În consecință, Aradul este victima unor procese complexe, în care vinovățiile sunt multiple, administrația însă având-o pe cea mai mare, ea fiind îndrepățită și în posesia mijloacelor să încerce să corecteze tendințele negative, propunând o strategie – nu doar pe hârtie – pe termen lung pentru a oferi orașului, dacă nu un prezent acceptabil, măcar un viitor cât de cât liniștitor.

    festivalul berii program 1060x540 1

    Dar pentru asta ar fi nevoie și de o masă critică din partea oamenilor locului, local-patrioți și oameni cu dimensiune culturală, o masă care să provoace și să orienteze măsurile administrației, nu să le suporte ca boii.

    Până atunci, asta avem: cultura de masă care se manifestă prin picnicuri cu participarea unor vedete expirate sau doar populare în și prin televizor, cu rare momente de cultură adevărată la care participă mereu aceiași zeci de oameni, un oraș cu oameni, dar fără cetățeni adevărați, cu oameni care trăiesc mai mult în trecut, fantazând despre cât de bine a fost înainte – nu, n-a fost mai bine, numai că nu existau diferențe semnificative în rău de la un loc la altul! –, cu tinerii care vin în vizită pentru două-trei zile și pleacă cel târziu duminica, nu de alta, dar ce să faci într-un oraș în care nu se întâmplă nimica sau se întâmplă mereu același lucru.

    31925130 10155681248842075 3866888713061531648 n 1024x768 1

    Iar dacă ne mulțumim în continuare să aruncăm vina pe alții, nerealizând că această lehamite, leneșă și fricoasă în același timp, care ne cuprinde atunci când vine vorba de cum a ajuns orașul nostru, este poate motivul fundamental al decăderii noastre, atunci, ei, atunci chiar vorbim degeaba…

    Doar așa, să ne mâncăm între noi…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Punct ochit, punct lovit. Si cred ca argumentul plecarii tinerilor ar putea fi puternic intarit daca s-ar pune niste numere in spatele lui. Sunt curios ce s-ar gasi daca s-ar lua cataloagele de la cele mai bune licee/clase de liceu din Arad si s-ar verifica cati din absolventii din ultimii 10-15 ani mai locuiesc si traiesc in oras.

      +4 voturi
      +1
      -1
    2. … care si-a facut sedii de CAP-uri in castelele si conacele celor care au fost motorul dezvoltarii zonei, e o natie care nu-si poate aduna gunoiul din fata portii si nici nu poate avea o viziune pozitiva si logica in viitor.Punct!

      +2 voturi
      +1
      -1
      • E si asta o observatie interesanta, nu uitati insa ca treaba aia cu CAP-urile a venit in urma ocupatiei sovietice – pentru ca ocupatie a fost, rezistenta armata impotriva ei a tinut in Romania 15 ani, cea mai indelungata rezistenta din blocul comunist -, mult mai important este ce ne facem cu prezentul si viitorul, avand in vedere ca trecutul oricum nu mai poate fi schimbat.
        Cel putin nu in fapte, in capete poate…si nici asta n-ar fi rau…

        +3 voturi
        +1
        -1
    3. Pentru a avea un sentiment de patriotism local, este necesar să consideri Aradul „Acasă”. Ori o mare parte din oamenii tineri cu care eu socializez, numesc „Acasă”, Suceava, Bacău, Craiova, sau unul din orașele apropiate acestor municipii. Nu au nici un cusur. Sunt politicoși, simpatici și bine voitori.

      A fi consumator de teatru, vernisaje și lasări de carte, concerte simfonice, trebuie să ți se inoculeze de mic dragostea de asemenea evenimente culturale. Să aloci timp și bani unor asemenea preocupări este o chestiune de prioritate, ori uneori și printre consumatori de astfel de evenimente prioritizarea este alta. Sigur că și calitatea acestor evenimente este de la caz la caz discutabilă și atunci este ușor să găsești scuze de a continua să stai acasă și eventual să compensezi de ex. cu o vizionare pe youtube a unui eveniment mai de calitate.

      Ce se întâmplă în Arad, este și rezultatul unei schimbări mult mai ample a societății actuale, mai ales datorată digitalizării. Iar FB a devenit un virus ce inoculat, crează dependeță și dă senzația unei false „culturalizări”.

      În multe din țările Europei să mergi la un picnic este sinonim cu a asculta „liniștea” naturii și să o admiri. Ori aici, o ieșire la „iarbă verde” este condimentată cu o muzică ascultată la volum maxim, grătare și conversații purtate în gura mare. Un „Chef” în aer liber. Picnicul transformat în „Serbare Câmpenească” privată. Românul nu știe să se bucure de ceea ce îi oferă natura. Trebuie neapărat să o polueze sonor de cum sosește și până pleacă. Asta apropo de „Picnic”, ce nu neapărat este în directă legătură cu subiectul ales don profesor. 🙂

      +7 voturi
      +1
      -1
      • De acord, sunt observatii care completeaza cat se poate de bine textul meu.
        Insa miza textului vizeaza tocmai efortul – daca il avem, daca suntem capabili? – sa schimbam acest trend nefavorabil orasului.
        Iar aici responsabilitatea este inainte de toate si toti a administratiei si a acelei elite culturale mult pomenite, dar niciodata recunoscute de ceilalti, atat cat mai este la Arad.
        Ideea nu este a „viniturilor” care distrug Aradul, asta este chiar o prostie, ci a conjuncturii nefavorabile care nu este sesizata de cei care ar putea să faca asta si de aceea nici nu actioneaza in consecinta, ci navigheaza oportunist si egoist tocmai pe aceasta situatie.
        Plecarea in masa a tinerilor este un sindrom grav insa care nu poate fi stopat decat prin schimbarea datelor despre care vorbim.
        Acest oras acum nu ofera oportunitati oamenilor ambitiosi, creativ, intreprizi!
        Aici este marea problema!

        +3 voturi
        +1
        -1
        • În primul rând sunt întru-totul de acord că „Peștele de la cap se-mpute!”

          Din păcate sunt pesimist și nu cred că mai apuc să văd actuala comunitate arădeană să schimbe trendul descendent. I sa oferit posibilitatea și au ejectat-o cu nepăsare și nonșalanță. Se complac în lene și o lipsă totală de interes concret de implicare activă. Pe FB … oh da! Acolo da, că doar nu-i dor degetele să dea un like. Dar în realitate? Este nevoie de un efort deosebit și de multă muncă. Ori după cum am constat, sunt foarte puțini cei ce sunt dispuși să pună osul, cum se spune. Am auzit scuzele, că deja am alergie. „Nu am timp, am obligații de familie, … nu găsesc timp efectiv, …” samd, că le-am uitata pe toate.

          Ce-i de făcut? Nu știu cu siguranță. Dar așa pe pipăite, cred că totul se leagă de „Educație”. Și aici mă refer și la cea din familie, căt și la cea primită pe parcursul celor minim 12 ani de studiu.
          De proști cu diplomă am mai discutat. Ori dacă ăștia au ajuns să ne conducă și să decidă prioritățile, să decidă soluțiile tehnice fără nici o calificare sau preocupare cât de mică în a înțelege subiectul în sine, atunci nu există nici o cale serioasă de schimbare care să insufle un sentiment de speranță într-un viitor apropiat mult diferit. Din potrivă, după cum observ la fața locului, de la an de an situația se-pute și mai și.

          Deci în concluzie, tot acolo ajungem la ce ni se reproșează de atâta timp că nu știm decât un singur vinovat … mafia falcă. Au umplut orașul pe toate posturile cu responsabilitate, de submediocrii și râme, ce nu au cum să ne scoată din impas. Ca și în cazul comunismului, … și în această falsă democrație, tot oportuniștii și likelele au ajuns să se implanteze peste tot în administrația publică. Ori dacă ăștia nu sunt dispuși să livreze calitate, știind fiind că de calitate nu poate fi cumpărată cu firfirei, că își taie singuri sursele de îmbogățire rapidă și astfel tot sitemul mafiot se năruie. Chiar atât de proști nu sunt nici ei, să lase țâțele de la care sug un lapte foarte gras.
          Și atunci rezultatul nu poate fi decât acela că valorile migrează. De ce?
          Nu văd un viitor schimbat în bine.
          Nu sunt de acord să fie furați pe față.
          Vor familii și nu consideră că RO este „Un Loc Bun” să-ți clădești o familie, chiar și netradițională.

          +2 voturi
          +1
          -1
    4. As mai introduce in ecuatie faptul ca s-a reusit sa se creeze prapastii intre membrii comunitatii (nefumatorii impotriva fumatorilor, libertinii impotriva ssustinatorilor familiei traditionale, stanga si dreapta, sustinatorii referendumului impotriva celor care nu l-au sustinut – se ma refer la ambele exerciti democratice, exemple concrete de democratie autentica participativa care au fost aruncate la gunoi odata cu ideea de democratie, sustinatorii lui Falca impotriva celor care s-au saturat de el etc.).
      In acest timp institutiile statului care au teoretic menirea sa reprezinte interesul public, adica al tuturor cetatenilor, s-au manifestat ca simple instrumente de satisfacere a poftelor clasei politice si a lingailor si sustinatorilor politrucilor. Pot spune ca nu cunosc cazuri in care o institutie a statului sa depuna vre-un efort in sensul misiunii ei si astfel, reprezinta doar piedica birocratice scornite pentru a impartirea de privilegii dupa criterii de apartenenta si de sisteme relationale.
      Daca pe de o parte oamenii sunt invatati sa se urasca intre ei si institutiile nu reprezinta deloc interesul public, la fel ca in comunism se ajunge la punctul in care cetateanul isi cauta solutii individuale, el simtindu-se nereprezentat de stat si implici de societate. In cheia asta, a egoismului, a arivismului, a achizitiilor cu sclipici, a orgoliilor de doua parale, oamenii se transforma in lupi.
      Daca la aceste aspecte, si cel enumerate mai inainte, se adauga si lipsa reperelor minimale in ceea ce priveste notiunile care permit intelegerea functionarii statului, a rolului si rostului acestuia, de care se face vinovat sistemul de educatie, care, indiferent de parerile unora sau a altora ar putea face diferenta, se poate incet, incet intui complexul degradarii Aradului si tarii.
      Cireasa de pe tort o reprezinta, dupa parerea mea, nefunctionarea statului de drept (norme legale echilibrate, logice, coerente si aplicate tuturor, fara privilegii) si descurajarea de catre administratia locala a liberei competitii, a mecanismelor economiei de piata, in conditii de acces nerestrictionat si de transparenta reala.
      Romanii apelau la un dicton, atunci cand aparea dificultati privind identificarea responsabilului: ubi emolumentum ibi onus. In cazul nostru castigul este la clasa politica si pierderea la restul societatii prezente si mai grav, la sacrificarea copiilor nostrii pe altarul intereselor de partid.

      +2 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru E. Nola

    4 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.