În seceta de știri și evenimente mi-a sărit în ochi, noa unde, pe FB, un text semnat de Iustin Cionca, omul care în vremurile noastre pare o palidă copie a prim-secretarilor județeni de partid de pe vremuri.

Am realizat după câteva rânduri, ce rânduri, cuvinte, că în spatele textului nu se află președintele de județ, ci omul care îl sfătuiește în toate, mai ales în cele ce țin de imagine, mai pe șleau de propaganda necesară pentru a mulțumi șeful sau șefii, depinde de context, respectiv mulțimea din ce în ce mai mică de a cărei voturi depinde locul, scaunul, fără să mai vorbim de veniturile celor, vorba vine, aleși.

Nu intrăm în amănunte, știm cu toții de cine vorbim, cert este că directorul atins de covid a donat până acum de vreo șase ori plasmă pentru cei care au nevoie, fiind de fiecare dată imortalizat cum trebuie pe FB și alte suprafețe virtuale și nu numai. Spunem toate acestea doar pentru a sublinia priceperea omului în promovare, înainte de toate a propriei sale persoane, în fond nu-i de ici colo să scrii volume întregi despre Unirea din 1918, cu atât mai mult cu cât de o vreme încoace îți scrii numele cu accent pe o, adică: Andó.

Dar să vedem mai de aproape despre ce este vorba în postarea care a apărut pe cel puțin două dintre cele patru conturi FB pe care le deține Iustin Cionca, unul fiind de fapt al susținătorilor, altul pentru promovarea persoanei sale, mai este unul de politician și în cele din urmă cel de președinte de Consiliu Județean.

Așadar președintele, politicianul și omul Cionca se arată revoltat de cei care numesc Aradul o comună mai răsărită sau, cum formulează exact domnia sa la indicațiile lui Andrei, cel pe care ni-l imaginăm pe un pat de spital cu țevi de plastic ieșind din el, ia să vedem: ”Citesc comentarii despre „satul Arad”, care ar fi pierdut lupta cu județele învecinate.”

Păi, da, ghilimele sunt necesare, având în vedere că, de o vreme bună, atât în presa locală, cât și pe FB, apelativul s-a generalizat, forma de pe acum clasicizată zicând cam așa: Aradul a ajuns o comună mai mare între două orașe: Oradea și Timișoara.

După stabilirea diagnosticului greșit urmează o demonstrație de forță din care reiese că dimpotrivă: Aradul, chiar și în comparația cu cele două este în plină dezvoltare și înflorire, mai ales prin eforturile neostoite ale Consiliului Județean, recte Cionca și omul lui din spitalele Aradului: Andrei Ando.

Argumentele Domnului Cionca seamănă foarte mult cu modul de gândire al sfătuitorului său cel mai important, exultând de ceea ce se cheamă manipulare prin deturnarea sensului și a semnificației, așezarea în context nepotrivit, scoaterea în evidență a unor lucruri normale și obișnuite și desigur ascunderea celor care ar putea contrazice demonstrația, cu alte cuvinte toate locurile comune ale dezinformării și propagandei.

Domnul Cionca nu ar fi capabil de asemenea tur de forță, tocmai de aceea îl bănuim în spatele textului pe cel care este un adevărat maestru al prostirii și manipulării celuilalt, domnul director care s-a trezit brusc cu un accent pe o-ul din numele său de familie.

Doar câteva exemple dintre dovezile înșirate în textul cu pricina, dovezi ale faptului că Aradul nu este o comună oarecare, ci o adevărată metropolă.

Curios că toate acestea vin din partea Consiliului Județean și nu din partea primăriei; au obținut finanțare pentru modernizarea a 450 km de drumuri!

Bun și ce-i cu asta? Oradea și Timișoara nu au drumuri modernizate?

Au proiecte de peste 100 de milioane euro pentru modernizarea și construire de spitale! Proiecte avem și noi și mai au și alții.

CJ Arad este singurul consiliu județean din țară care construiește centura municipiului și alte centuri orășenești!

Întrebarea este de ce? E oare vorba de împărțirea banilor?

Suntem un județ printre cele cu cele mai scăzute rate de șomaj!

Oare cei 50000 de arădeni plecați și alți încă 50 de mii plecați din județ pe coclauri europene nu au contribuit la asta. Și dacă au plecat, au plecat de bine?

Iar acum lovitura de grație!

Consiliul lui Cionca și Ando au preluat, prin Centrul Cultural Județean, parcul de sculpturi de la Căsoaia – interesant, nu-i așa, trebuia de la început să aibă grijă de el – au pus la punct fosta clădire a prefecturii, inclusiv sala unde s-a negociat cu ungurii Unirea, Iuliu Maniu, după cum se numește mai nou, și ca toate să aibă un nume au restaurat cea mai mare pictură din muzeu – nu se indică despre ce este vorba – una de peste 50 metri pătrați și care va fi expusă într-o sală destinată de la început pentru ea.

Tradus pentru prostănaci ca noi, CJ, prin Andrei Ando, a băgat bani în lucrări cu care ei de la CJ nu aveau nicio treabă, dar asta nu ar fi neapărat de condamnat, numai că sunt mizilicuri ipocrite, praf aruncat în ochii prostimii. Adică a tuturor arădenilor care nu sunt sfătuiți de cine trebuie. .

Apropo de fresca gigantică neidentificată: este vorba de tripticul Înmormântarea lui Isus de către Árpád Feszty, un pictor maghiar de rang secund, de origine germană de altfel, ginerele marelui Jókai Mór, o lucrare donată muzeului arădean, gândit din proiectare ca mausoleu al celor treisprezece generali, în 1913, de către cel care a realizat panorama istorică cam romantică și propagandistică numită după numele său și aflat mai nou la Ópusztaszer, nu departe de Szeged.

Să vorbești despre lucruri cu care nu ai nimic în comun, nu știi și nu te pricepi, dar le spui de parcă te-ai pricepe și asta ar fi treaba ta, ei, tocmai asta ne arată cât de provinciali suntem și de ce a devenit Aradul o comună mai mare dintre Oradea și Timișoara.

Simbolic, desigur, Domnule Cionca, deocamdată doar simbolic, dacă înțelegeți ce vreau să spun…