Primarul nostru nu a mai postat pe Facebook din 5 Ianuarie – scriu în după amiaza de duminică, 13 Ianuarie – ceea ce, deduc eu, înseamnă că este ocupat cu alte cele.

Cu ce poate fi ocupat, acum la început de an nou, un politician de frunte, remarcat și pe plan național, chiar dacă, deocamdată cel puțin, performează mai provincial întru creșterea și împlinirea celor ca noi, locuitori ai Aradului și împrejurimilor?

De ce nu a participat Liviu Dragnea, omul politic numărul 1 al țării în acest moment, la ceremonia de la Ateneu, acolo unde, marcând preluarea, pentru șase luni, a președinției Consiliului UE de către România, Donald Tusk a vorbit românește, pomenind până și de loviturile de la 11 metri apărate, la Sevilla, de un alt arădean de al nostru, Helmuth Duckadam?

De ce nu a onorat Gheorghe Falcă prima întâlnire din acest an a Alianței Vestului, delegându-i pe cei doi viceprimari și pe Andrei Ando, să-i țină companie singurului primar prezent, întâmplător tot un arădean, în persoana primarului de la Timișoara?

De ce, de ce, de parcă n-am știi…

Noua distracție la modă a politicienilor și a oamenilor care au profitat cel mai mult în deceniile trecute de alinierea est-europeană, mai nou critici acerbi ai Occidentului reprezentat de UE, este una occidentală prin excelență, având în vedere că prin Orient altele sunt obiceiurile de iarnă.

Și nu numai!

După anul nou, unii chiar după Crăciun, acești oameni se retrag în zone liniștite și apărate de mari distanțe și bariere la propriu, nu la figurat, de tumultul zilnic al supraviețuirii în orice condiții, la munte, în stațiuni montane unde se practică acele obiceiuri care stau bine unor oameni realizați cum ar fi schiatul, pentru odrasle snow-boardingul, ceaiul cald în brandul adecvat de echipament.

Sau, mai nou, la mare, pe o plajă fierbinte din țările care nu cunosc iarna decât din buletinele meteorologice europene, de preferință arabe sau africane, fără să mai vorbim de puzderia de insulițe exotice din întinderea celor trei oceane.

De ce să renunțe Liviu Dragnea la excursia programată cu mult timp înainte?

Pentru o ceremonie plicticoasă la care Donald Tusk vorbește, la ea acasă, mai bine românește decât Viorica Dăncilă, nemaivorbind de faptul că, el, de Liviu Dragnea vorbim, nu are obrazul lui Adrian Severin, cel care, ieșit pe ușa din dos a Parlamentului European, a ținut să se afișeze în loja centrală a evenimentului. Nu are nici lejeritatea obraznică a lui Tăriceanu, cel care e în stare ca după o ploaie atomică să-ți spună că face bine la roșii și la castraveți. Sau dacă le are pe amândouă, adică obrazul lui Severin și lejeritatea lui Tăriceanu, este mai viclean decât cei doi la un loc, realizând că se va simți mult mai bine cu mândra undeva departe, decât la Ateneul unde oaspeții îl consideră tocmai pe el a fi esența problemei.

Nemaivorbind de cei de afară care protestează oricum, indiferent dacă el este la București, în Teleorman sau pe Insulele Maldive.

Tot așa și Ghiță al nostru, mare fan al sporturilor de iarnă, la stațiuni alese cu grijă, cu atât mai mult cu cât pentru el, la fel ca și pentru Dragnea de altfel, urmează un an decisiv, un an în care va afla dacă va continua ascensiunea începută acum 20 de ani sau va trebui să se mulțumească cu firimiturile care mai cad de la masa celor care administrează puterea.

Nemaivorbind de varianta cea mai puțin dorită, aceea în care ar trebui să dea socoteală, ambii, indiferent de apartenența lor socială și politică, pentru unele lucruri, așa cum se mai întâmplă în țările mai serioase ale Uniunii Europene, uniune care, după cum se știe, are și tribunale funcționale, nu doar stațiuni montane dotate cu toate cele.

Ah, că Alianța Vestului s-a adunat la Arad imediat după Revelion și dărâmarea Pomului de Crăciun din fața Primăriei?

Atâta bai să fie! Se descurcă ei și fără Ghiță și Emil, în fond deocamdată nu e nimic de discutat pe bani. Iar așa n-are rost să te strofoci, îți trimiți țucălarii, oricum nu-s buni la altceva, iar tu te desfeți între oameni serioși, așezați și dotați ca și tine, nu te amesteci cu vulgul atunci când nu e cazul.

A fost destul de Crăciun și Revelion și tot nerecunoscători sunt. Că nu le-ai adus Goombay Dance Band, ci ceva surogat de doi bani. Auzi la ei, vor originale, păi originalele sunt pentru oameni serioși, nu pentru cioflingari cu gura mare, dar nimic în conturi!

Acum au început iar să urle și să țipe cu deszăpezirea, în loc să se bucure că a venit iarna. E drept, habar n-au, nu le au cu patinajul, cu schiul, ce să mai vorbești de snow-boarding, ei o țin tot cu una și bună, că nu se curăță, că nu sunt mașini destule, că se curăță doar străzile principale și alea unde stau oamenii importanți.

Păi, ce ar vrea? Să pună mâna pe lopată, să facă ceva mișcare și ei, dacă nu se pricep la schiat sau înot subacvatic.

Oricât ai fi de înțelegător, la un moment dat îți ajunge. Ajungi să-l înțelegi până și pe Liviu din Teleorman, chiar dacă e din partidul lui Căprar și Fifor, ăsta măcar știe ce este important, nu se ia după tot felul de prostii de amețit gloata.

Să-ți asiguri locul acolo unde trebuie, să te faci frate cu cine trebuie până treci puntea, după care să fii destul de rafinat să nu te prindă vreun justițiar dintr-ăsta care habar n-are pe ce lume trăiește.

Ș-apoi, trai neneacă!