În antiteză cu prima parte a reportajului nostru făcut la pas prin Seleuș – citește La pas prin comuna din Arad în care oamenii nu ies la stradă. Cei câțiva pe care cu greu îi întâlnești îți spun fermecător: „Avem treabă, n-avem vreme de pierdut!”  –  astăzi o să fim mult mai pragmatici și asta mai ales datorită primarului Cristian Branc. Acesta, să nu vă supere că repetăm, în antiteză cu locuitorii comunei aflați la muncă și, în consecință, de negăsit pe străzile Seleușului, se afla pe teren. L-am găsit după ce am dat mai multe ture prin comună, neștiind exact unde e capela care se construiește chiar în aceste zile. Am așteptat cuminți să își termine discuțiile cu constructorii, după care, parcă convinși că o să fim trimiși la plimbare așa cum am fost trimiși și de cei câțiva cetățeni întâlniți înaintea sa, care ne-au spus rapid „avem treabă, n-avem vreme de pierdut”, am încercat să aflăm cât mai multe în cât mai scurt timp.

Lejer îmbrăcat, poate și din cauza căldurii insuportabile,

și cu zâmbetul pe buze, ne-a spus din start că are convingerea, formată în ani mulți de zile de când e primar al Seleușului, că „un primar care stă mai mult de ora zece la primărie, timp în care semnează documente și pune la punct unele chestiuni organizatorice, nu e primar”. „Primarul trebuie să fie pe străzile localității!” – ne-a spus ferm, din capul locului, Cristian Branc.

„Și aici pe stradă puteți să ne și dați detalii?” l-am întrebat noi, puțin ironici. „Da unde?” – ne-a răspuns, după care a adăugat ferm: „Ce detalii doriți? Dar vă spun că nu vreau fotografii cu mine. Oamenii mă știu cum arăt că doar ne întâlnim permanent”. „Vrem să ne spuneți, în primul rând, cum ați reușit să asfaltați toate străzile pentru că sunt localități cu mult mai mari posibilități ca Seleușul și care au încă multe drumuri pietruite” – am dat noi drumul la reportofon…

„Cum am reușit? Păi… am plecat la zece din Primărie (râde – n.red.). Și după ce am plecat, am ajuns pe străzi și le-am văzut cum arată și atunci mi-am pus în cap să nu iert nici un fond care se poate lua. Așa că, drumurile mele, după ora 10, s-au îndreptat către Timișoara și București, acolo de unde, dacă știi să pui problema cum trebuie și te văd cei de acolo că ești hotărât, nu ai cum să vii fără bani. Plus de asta, am avut și prieteni dragi mie care m-au ajutat și, implicit, au ajutat localitatea.”

„Concret!” – am insistat noi. Și-atunci Cristian Branc ne-a înșirat: „Am obținut 2.500.000 de euro pentru căminele din Seleuș și Morodoa, pentru străzile din Seleuș, Moroda, Iermata (pe măsura 322); 500.000 de euro am investiti la drumuri, din fonduri proprii (buget pe trei ani având consiliul local dizolvat); 1.800.000 de euro pentru străzi în Moroda, Iermata și Seleuș, inclusiv șanțuri periate în Moroda și Iermata (programul PNDL 1); Avem în derulare, prin prgramul PNDL 2, proiecte pentru reabilitarea școlilor generale din Seleuș, Moroda și Iermata – în valoare de 2.500.000 de lei; 815.000 de lei pentru dispensarul din Seleuș și reabilitarea a 9 km de trotuare din Moroda și Seleuș; am investit aproximativ 150.000 de lei în vestiarul bazei sportive din Seleuș; Cred că pe cele mai importante vi le-am spus” – ni le-a înșirat pe toate, dintr-o suflare, primarul.

Obișnuiți cu edili care doar se laudă,

am „contraatacat”: „Într-adevăr, am văzut și noi drumurile cât de bine arată. Însă, domnule primar, știți ce nu arată bine? (a ciulit urechile – n.red.) Iarba și buruienile de la foarte multe dintre casele din Seleuș. Practic, acest aspect vă strică localitatea…”. „Știu. Vă dau dreptate. Însă, un primar trebuie să-și apere concetățenii. Ar putea exista o explicație: vara, cum toți lucrează pe brânci la câmp și în solarii, și cad rupți de oboseală, îi înțeleg pe undeva că pun iarba din fața caselor pe un plan secundar. Însă, în viitorul apropiat, cred că am găsit o soluție. Nu avem deocamdată banii, dar am o soluție la care mă gândesc de mult împreună cu tinerii care mă ajută să dezvoltăm localitatea și o să propun, atât vă pot spune, un fel de parteneriat între administrație și cetățeni ca să rezolvăm și acest aspect.”

În fine… și ajungem la proiectul minunat despre care aminteam în partea întâi a reportajului nostru

I-am explicat primarului că drumurile, trotuarele, canalizarea sunt niște investiții care intră, practic, în fișa postului unui primar. I-am spus că e de lăudat câte investiții a reușit să „adune”. Însă, pe noi ne interesează proiecte care pot scoate o localitate din „anonimat” (chiar dacă nu neapărat Seleușul se află în această situație). I-am dat ca exemplu Socodorul, unde chiar un coleg de partid de-al său, face „minuni”.

„Știu la ce vă referiți. Am un proiect, aș putea să-i spun pilot, pentru că până și pe ministrul Agriculturii l-am făcut extrem de curios și ne-a promis sprijin total. Având în vedere că majoritatea locuitorilor din comună se ocupă cu cultivarea legumelor, avem în lucru un PUZ pentru un depozit de legume. Vrem să formăm o cooperativă pentru procesarea legumelor. Și suntem în faza de studiu de fezabilitate pentru o stație de biogaz și una de biomasă, datorită acestora reușind să producem curent electric și să putem să racordăm solariile la căldură. Plus un centru de procesare… Însă, deocamdată, mă opresc aici. Când o să se întâmple, vă promit eu că o să știți” – a încheiat primarul înțelegând că e cumpătat cu lauda în această privință și s-a scuzat că trebuie să plece.

Am plecat și noi…

Și nu avem cum să nu amintim aici, din nou, despre calvarul selușenilor care trăiesc pe marginea drumului care se află în lucru în aceste zile. E ceva de neimaginat. I-am vazut pe unii cum își udau porțiunile de drum din fața caselor pentru ca să mai reducă din proporțiile prafului. Adică, făceau ceva ce trebuia să facă tocmai constructorul. Dar, cui îi pasă? Ei bine, nouă ne pasă de oameni. Și o să revenim cu detalii în privința calității lucrărilor la acest drum important al județului.