– Știți cine a fost ultimul prefect ungur al Aradului? Mă rog, se numea altfel (főispán) și avea și atribuții de altă natură, dar în mare corespunde cu ceea ce este prefectul în România zilelor noastre.

– Bună întrebarea. M-am interesat și se pare că există mai multe păreri dacă a fost Barabás sau Varjasi. Timpurile erau încurcate pe atunci, nu este foarte clar, dar se pare că a fost totuși Béla Barabás.

– Atunci să trecem la prezentări. Ce trebuie să știm despre Csaba Tóth? Mai ales că de fapt e o revenire în politică, de aceea numele său este mai puțin cunoscut.

– La întrebarea asta spun de obicei că sunt probabil cel mai arădean dintre cei care nu s-au născut la Arad. Eu m-am născut la Sfântul Gheorghe, dar cu asta s-a și terminat, fiindcă imediat după asta ai mei s-au mutat la Arad. Din cei 43 de ani pe care i-am adunat până acum, 42 au fost petrecuți la Arad.

Am crescut la Arad, mi-am făcut studiile la Arad, inclusiv dreptul la universitatea de aici și am rămas la Arad chiar și atunci când slujba mă lega de alte localități, Timișoara atunci când am lucrat pentru Fornetti.

– Și cum, când a început activitatea politică?

– Mai mult din necesitate, prin 2001. Terminasem dreptul, dar nu am susținut licența, fiindcă pentru asta ar fi trebuit să mă duc la alte universități, universitatea din Arad atunci încă neprimind acest drept. Știam că la anul îl va primi, am așteptat un an și m-am gândit să-mi caut de lucru. Ca jurist era mai greu fără diplomă, așa că am ajuns la UDMR Arad unde tocmai era nevoie de cineva care se pricepe la drept, la organizare, la calculatoare. Așa a început, fără să fi avut înainte o activitate politică. Se pare că au fost mulțumiți de mine, astfel încât, chiar dacă între timp mi-am luat licența și am început să lucrez și ca jurist, am fost ales președinte executiv al organizației, funcție pe care am deținut-o din 2004 până în 2010, devenind din 2008 și consilier județean din partea UDMR. Cu toate acestea în 2010 am hotărât să mă apuc de ceva mai serios. Adevărul e că nu am avut și nu am nici acum prea mare respect pentru cei care trăiesc exclusiv din politică, pentru politicienii de carieră, cum se mai spune.

– Ce a urmat după părăsirea oarecum bruscă a politicii?

– În 2010 am renunțat la postul de președinte operativ, ca și consilier județean mi-am dus mandatul până la capăt, dar între timp m-am angajat la o firmă care se profilase în lichidări de firme, iar în scurt timp am devenit, după studii și examene, lichidator oficial. Sunt, deci, specialist, în lichidări, pot lichida orice. Nu pe oricine, ci orice… De altfel așa am ajuns și la Fornetti România, firma fiind atunci în pragul falimentului. După ce firma noastră și-a făcut treaba, am fost căutat de cei de la Fornetti dacă nu aș accepta postul de manager general. Am acceptat în 2013, au urmat cinci ani în care am reușit să redresez firma. Au fost cinci ani frumoși care s-au încheiat nu de mult.

– Și cum de v-a găsit UDMR-ul acum, după aproape zece ani de absență?

– Nu a fost foarte greu. Chiar dacă nu mai făceam politică, îi cunoșteam foarte bine pe toți cei din conducere, având chiar relații de prietenie cu cei mai mulți, inclusiv cu Péter Faragó, așa că atunci când au venit cu întrebarea dacă așa accepta un astfel de post, am spus, fără prea mari probleme, da. Bine, cred că nici ei, nici eu nu credeam că posibilitatea aceasta are foarte mari șanse să se transforme în realitate.

– Bun. Vine întrebarea cheie după toate acestea. Care este punctul de vedere al noului prefect vizavi de instituția Prefecturii?

– Eu consider, și nu de azi, că în forma actuală Prefectura nu reușește să își exercite cu eficiență rostul și funcția. E nevoie de schimbări importante. De altfel noua reglementare, prin care prefecții sunt numiți politic, renunțându-se la ipocrizia definirii lor ca funcționari publici, este, din punctul meu de vedere, binevenită. Nu sunt omul care să intru în concediu de boală, atunci când se pune problema schimbării mele, așa cum au făcut alți prefecți. Aceste noi reglementări fac posibile redesenarea funcției prefecturilor, renunțarea la simbolistica tradițională după care ei ar conduce județul. Nici pe departe. Dincolo de controlul cu privire la respectarea legalității hotărârilor locale, prefectura nu are treabă cu administrația locală. Treabă are cu ceea ce se numesc instituții deconcentrate. Și aici ar fi loc de mult mai bine. Dar și aici e nevoie de mult echilibru. Eu cred că multe asemenea instituții ar trebui să aibă o autonomie mai mare, dar nu cu orice preț și nu oricum. De exemplu, vedem acum cu această pandemie că sunt situații când se impun măsuri generale, măsuri orchestrate central.

– Deci ce va face Csaba Tóth ca nou prefect al Aradului imediat de cum își începe activitatea?

– Voi studia înainte de toate modul de organizare al acestor instituții de care răspund. Ar mai fi ceva legat direct de rostul Prefecturii: îmbunătățirea relației dintre guvern și teritoriu. În cazul nostru e vorba inclusiv de investiții care stau în aer, sunt oprite tocmai din cauza lipsei de comunicare și reprezentare. Uite, de exemplu, povestea cu Bazinul de înot. Stă în aer fiindcă ministerul nu comunică cu administrația locală. Prefectul aici poate deveni un intermediar eficient și important, în fond reprezintă guvernul în teritoriu. El nu este responsabil partidului, eventual doar simbolic, care l-a nominalizat, ci guvernului pe care îl reprezintă.

– Concret, care va fi prima măsură sau primul gest al prefectului Csaba Tóth?

– M-am gândit că înainte de toate ar fi de dorit o întâlnire între cei trei care răspund de administrația arădeană: președintele Consiliului Județean, primarul Aradului și prefectul. Eu cred că este necesar să vadă în ce și cum pot colabora pentru interesele județului și ale municipiului, în ce îi poate ajuta prefectul, ca reprezentant în teritoriu al guvernului. Prefectul poate obstrucționa administrațiile locale, dacă asta se vrea. Eu nu vreau asta, ci dimpotrivă, doresc să identificăm tot ce este mai bun și favorabil Aradului și arădenilor, fie că vorbim de județ sau oraș și să conlucrăm în obținerea acestor deziderate. Sunt foarte multe posibilități legale neexploatate. Legea prevede întâlniri periodice ale deputaților din județ cu prefectul, de asemenea întâlniri periodice – normal pentru consultare și stabilirea metodelor de conlucrare – cu directorii de instituții din cadrul colegiului prefectural. Ați auzit în ultima vreme de asemene întâlniri?

Și vă spun eu, nu din cauza pandemiei nu au avut loc…