Horia Medeleanu: Cu sfinții spre Evul Mediu…

    de Horia Medeleanu | 21 mai 2016, 10:50 AM | Opinii

    5

    În 21 mai îi sărbătorim pe Sfinții Constantin și Elena, împăratul roman și mama sa. De ce? Constantin, supranumit „cel Mare” (306-337), a transferat capitala vastului său imperiu de la Roma, la Bizanț, căruia i-a schimbat numele, rebotezându-l cu numele său: Constantinopol (turcii l-au re-rebotezat, spunându-i Istanbul). În anul 312, Constantin, în fruntea armatei sale, se întoarce la Roma devastată de mari tulburări provocate de rivalul său, Maxentiu. Înainte de bătălie, pe cer i se arată o cruce, având acest motto: „In hoc signo vincit” („sub acest semn vei învinge!”).  Constantin a ordonat să se înscrie pe „labarum” (stindardul imperial) și pe scuturile ostașilor acest motto însoțit de semnul crucii. Constantin a învins și, ca urmare, s-a încreștinat, iar în anul următor, 313, prin Edictul de la Milan a declarat creștinismul „religie de stat”. În vastul său imperiu a triumfat Iisus Hristos, iar Biserica l-a canonizat, numindu-l „protector al religiei creștine”.

    Treptat, treptat, cele două Biserici creștine, Apuseană și Răsăriteană, au umplut calendarele cu nume de sfinți, unele de ranguri regale. Au apărut și sfinți naționali. Toți frații pravoslavnici din jurul nostru au sfântul lor protector, rușii, de pildă, pe Vladimir (și el „cel Mare”) care a pus bazele Rusiei imperiale.

    Mai târziu, dar, e drept, mai bine mai târziu decât niciodată, am descoperit și noi sfinții români. Numele lui Constantin cel Mare ne-a trimis, aș zice firesc, la Constantin Brâncoveanu. Canonizarea voievodului nostru s-a efectuat pe baza refuzului său de a se converti la religia islamică, preferând moartea de martir. Se impune însă o observație. Da, este adevărat, el a fost executat după ce a refuzat să se convertească, dar nu din această cauză a fost condamnat la moarte. În prealabil, el fusese judecat pentru „hainie” (avem în limba română cuvântul „hain”), adică, în termeni actuali, „crimă de înaltă trădare”, care s-a pedepsit în toate timpurile prin ștreang, decapitare, iar azi prin glonț. Brâncoveanu a fost „turnat” la Înalta Poartă de rudele sale (!), învinuit că „uneltește” împotriva sultanului, ajutat de țarul Rusiei și în înțelegere cu habsburgii. Oferindu-i trecerea la islam, sultanul i-a întins, de fapt, o mână salvatoare. Trecând la islam, Brâncoveanu înceta să mai fie un pericol. Din partea sa, sultanul atât a putut să facă. De ce? El era atotputernic, dar, totuși, un fapt nu putea: să-și încalce propriile sale legi! Interesant, nu?

    Biserica noastră nu putea să-l declare sfânt și pe Ștefan cel Mare, care „multe besearici și monastiri a rădicat”, uitând că multe capete a tăiat „fără giudeț”, după ce a înghițit multe pocale „di vin di cela dulci di Cotnari”. Da, dar în cele monastiri, câți cucernici monahi și preacuvioase monahii n-au adus slavă „Celui de Sus din Cer” și „celui de jos” di pi pământul binecuvântat al Moldaviei?

    În ultima vreme, profitându-se de mijloacele tehnice moderne de informare, în special TV și să nu mai vorbim de internet, suntem informați (să nu zic bombardați) de vindecări miraculoase, de ape tămăduitoare, icoane care lăcrimează, dar au și ele puteri tămăduitoare, încât crezi că ne-am întors în Evul Mediu!

    În încheiere, românii sunt un popor credincios, dar nu mistic, superstițios – o moștenire romană, nu traco-daco-getică – și, din nefericire, credul. Această trăsătură sufletească îl conduce spre fântânile cu apă vindecătoare și icoane făcătoare de minuni…

    Și ca să pun punct, trebuie să realizăm că ne aflăm în secolul XXI, care pune probleme grave omenirii și, implicit, Bisericii. Această venerabilă instituție multiseculară va fi în stare să se adapteze, să găsească soluții inovatoare prin care să intervină eficient asupra noii societăți? Nu știu, nu sunt profet, sunt doar istoric care înregistrează prezentul.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. … mai exista astazi doar datorita Bisericii Ortodoxe, a pustinicilor, calugarilor si a tuturor ravnitorilor si rugatorilor in dreapta credinta ortodoxa.Singurul stalp pe care il mai au de doborat stapanii care vor sa ne puna in genunchi, este dreapta credinta ortodoxa si Sfanta Biserica.Noroc ca in jurnalistica cuvintele mor in douazeci si patru de ore, ghinion ca astfel de cuvinte de hula nu mor niciodata in fata lui Dumnezeu.Sa va rusinati de cuvintele dumneavoastra cu rusinea aceea cea mai mare, pe care nu o vede nimeni, adica rusinea de tine insuti.Si daca tot va vreti in secolul XXI sa stiti ca exista o lege a compensatiei, o lege a actiunii si a reactiunii, ca si atunci cand joci tenis la perete (squash ) si mingea din perete revine la tine cu aceeasi forta cu care o lovesti. Asa e si cu forta gandurilor si a cuvintelor.Sfanta Biserica Ortodoxa a neamului romanesc nu se adapteaza la nimic in afara de credinta ei dreapta si nici nu aduce inovatii, ca nu poti sa-L inovezi pe Dumnezeu, iar in ceea ce priveste interventia eficienta asupra noii societati, Biserica Ortodoxa Romana ne da tuturor clar si explicit pasii si modalitatile in care putem trai curati si cu Dumnezeu in comuniune.Profet n-aveti cum sa fiti, istoric poate, dar cu siguranta aveti o carenta foarte mare in a inregistra prezentul, deoarece un om care poate sa scrie astazi, 21 mai 2016 asemenea lucruri cu siguranta ca nu-si poate stapanii propriile ganduri, propria minte, daramite sa mai aiba pretentia de a comunica ceva viu, clar, explicit si cu smerenie altora.Cred ca puteti incepe de astazi sa fiti mai smerit si sa va aplecati asupra lucrurilor mai importante decat sa va puneti public intrebari la care s-ar putea sa nu gasiti niciodata un raspuns.Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea gandul cel bun!

      0 voturi
      +1
      -1
    2. Ei bine că am mai văzuto și pe asta în negru pe alb!

      Singurii “curați” în viața de zi cu zi sânt ortodocșii români. Brava nenicule! Asta da ultraortodoxism. Poate candidezi și tu la locul de sfântă/sfânt rămas liber și în loc să taci te-a luat gura pe dinainte.
      De aia se taie, înjură, fură și mint unii pe alții românii, mai abitir ca toate națiile la un loc, că sunt de credință ortodoxă?

      Adevărul istoric prezentat în articol nu are nimic cu credința românilor de a face. Trăim într-o democrație și ca atare avem “Sfântul drept” să ne expunem liber părerile și opțiunile.

      Aștept și o declarație scrisă în care această Singură și Absolută Credință Ortodoxă o să-i declare pe toți ceilalți de alte credințe și opinii, eretici și atunci chiar că doar un nou Potop mai poate salva neamul românilor.

      În relația dintre Om și Dumnezeu, nu are nimeni ce căuta!
      Este o relație privată și apărată de Constituție și Declarația Drepturilor Omului!

      Ști ce? Ia mai faceți-vă și voi puțină curățenie în “curtea voastră” și abia după aia veniți să aduceți “pe calea voastră cea dreaptă” pe noi liberi gânditori și de alte credințe.

      Nu avem de ca să ne rușinăm! Adevărul istoric consemnat in înscrisuri este așa cum este și autorul textului nu a făcut decât să-l redea. Nu el trebuie să se rușineze ci cei ce-l interpretează să li se potrivească scopurilor mai mult sau mai puțin parșive de îndoctrinare a celor mai puțin cetiți.
      Intru “creșterea burților presfintiilor lor, plimbate în Merțane de lux”.

      Ei, oi fi si tu un pdlist ce vine să ne demonstreze din nou ” teoria Pixelului Albastru”. Cam obraznic/ă ești!

      +1 voturi
      +1
      -1
    3. În 1930 greco-catolicii formau peste 30% din populația Transilvaniei, ortodocșii doar 28%. După cu se știe trezirea conștiinței naționale românești este opera intelectualilor transilvani greco-catolici. Biserica greco-catolică a fost interzisă de comuniști în 1948, patriominiul ei trecut la Biserica Ortodoxă sau în proprietatea statului comunist.
      Despre ce vorbiți Dumneavoastră?

      0 voturi
      +1
      -1
    4. Religia a fost folosită dintotdeauna de stăpânitori pentru a ţine poporul în frâu. Ortodocşi, catolici, greco-catolici, pocăiţi, şamd, sunt doar forme ale aceleiaşi expresii a politicului prin credinţă. Marea schismă din 1054 a fost politică, nu religioasă, Reforma a apărut tot ca o frondă politico-socială, neoprotestantismul la fel, uniaţia este un cult artificial, impus de Habsburgi la 1700. Credincioşii nu sunt altceva decât o masă de manevră pentru forţele politice.

      0 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru A.Rădeanu

    9 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.