Nu știu dacă să mă bucur sau să îmi fac griji că România a reușit să marcheze în minutul 91 al meciului cu Finlanda, un gol care poate trimite „naționala” la Euro, asta cu condiția să câștigăm duminică la Torshavn.

România a dominat Finlanda. Am auzit asta pe toate canalele care făceau referire la acest joc. Da, e adevărat, dar dacă nici pe Finlanda nu o domină, atunci pe cine? Și ce dacă am dominat? Keșeru, Stancu, Torje, Grigore, toți au fost aproape de gol, dar mingea a intrat prima dată în poarta lui Tătărușanu. Și mai putea intra și a doua oară dacă scoțianul cu fluierul ar fi dictat penalty șieliminare la Grigore. E ca la fete. Unii le tot plimbă și apoi vin alții și le fu…ră.

A egalat Hoban. Era primul minut al prelungirilor și România reușea a patra remiză consecutivă într-o grupă atât de slabă încât chiar și așa suntem, încă, pe locul al doilea, calificant la Euro!

Da, suntem morți într-o grupă a morților. O grupă atât de slabă că nu cred că a mai fost vreodată în istoria preliminariilor europene o adunătură de echipe atât de modeste. O grupă în care capul de serie – Grecia – este pe ultimul loc cu trei puncte. Ne-am chinuit 429 de minute să dăm și noi un gol, care, dacă nu venea, stăteam la mâna grecilor și ungurilor.

La noi e sport național uitatul peste gard și interesul pentru capra vecinului. Ne uitam la meciul Ungariei cu Feroe mai cu interes decât la cel de la București. De ce? Pentru că dacă ne calificăm, nu o vom face din cauza noastră, ci din cauză că alții au fost și mai proști ca noi. Probabil vom vorbi despre golul nord-irlandezului Lafferty în poarta Ungariei, acel gol din minutul 93, ca și de bara lui Bodin de la Cardiff. Acel gol ne-a menținut pe locul al doilea, la fel cum a făcut-o în această seară golul lui Hoban. De pe locul 3 nu mai aveam emoții. La baraj oricum nu am fi avut nicio șansă, pentru că nu te poți califica dacă nu bați pe nimeni…

Acum, în perpectiva jocurilor de duminică, mulți români se gândesc mai mult la meciul Ungariei de la Atena decât al nostru din Insulele Feroe. Să piardă Ungaria, că așa putem pierde și noi și tot ne calificăm. Așa e și cu Simona Halep. Site-urile de sport scriu mereu: veste senzațională pentru Simona, s-a rupt Sharapova, Serena s-a retras, Kvitova are gripă și Wozniacki a pierdut avionul… Am vrea ca naționala de fotbal sau Simona Halep că câștige fiecare meci prin neprezentare.

La Euro nu ar mai fi așa. Acolo nu vom juca nici cu Feroe, nici cu Ungaria, nici cu Finlanda. Acolo vom da de nemți, de belgieni, de spanioli sau francezi, de englezi sau portughezi. Și nu ne va ține de cald nici falsa impresie că acum o lună eram pe 7 în clasamentul FIFA.

Cu o victorie la Torshavn ne calificăm la Euro! Veștile dinspre Torshavn sunt groaznice. În capitala feroeză sunt cel puțin două ambulanțe, au și polițiști, și jandarmi, și unsprezece băiețași care să îmbrace tricourile naționalei lor de fotbal. Și au și bani pentru baremul de arbitraj. Astfel că nu avem nicio șansă să câștigăm meciul la „masa verde”. Pare o misiune imposibilă pentru echipa Generalului Iordănescu, aceasta fiind obligată să marcheze la Torshavn! Dar poate totuși pierd ungurii în Grecia…

PS: Aaah, unde e Torshavn? Tocmai în Insulele Feroe, o țărișoară cu o populație care încape pe Național Arena (oficial: 49.297 de locuitori în urma ultimului recensământ).

FOTO: PROSPORT