„O vomitat Văsălaș!” – iată o dumă cu parfum de adevăr… ce parfum, zicem?… damf de votcă grea cu transpirație și cu parfumuri de curve amestecate…  Dosarul-dosarelor – disjuns din cel deja oficial intrat pe rolul Tribunalului Arad – o să fie ăla… „pe relația poliție-justiție-politică-prostituție”.
Căci un Văsălaș autodenunțându-se… autodându-se-n primire, cu amănunte… oral dar, mai ales, în scris, e un spectacol penal pe cât de bombastic și fantastic, pe atâta de greu de ținut sub control – întrucât vorbim aici despre magistrați, politicieni și polițiști dintre cei mai „cei” din curtea-curților. Deocamdată, spectacolul, uvertura sa, se desfășoară în culisele „doi și-un sfert”-ului și ale DNA – Structura Centrală, că n-are, vezi bine, cine să-l instrumenteze aici, pe plan local. Ori nu-i competență, deși competență de DIICOT ar fi… sau nu… depinde cu cine discuți. Dan Văsălaș cică ar fi redactat, cu mâna lui, delirantul autodenunț, ca urmare nu atâta a presiunii pe care au pus-o anchetatorii pe el, cât a celei prilejuite de găsirea unui carnețel de către aceștia, urmare a perchezițiilor domiciliare făcute la el și la foștii săi angajați.
Despre caiet, procurorul a aflat de la un alt denunțător – pare-se chiar „omul de încredere” al inculpatului aflat sub control judiciar -, Văsălaș străduindu-se, în limita bunului simț, să-l ascundă. N-a fost așa de inspirat sau de curajos încât să-i dea foc, așa încât acuma plâng vreo câțiva, nu puțini.
Bani dați și luați cu împrumut sunt acolo, notițe ale unor datorii mai vechi sau recente, tot felul de servicii și contraservicii făcute unor „nume grele” din magistratură, politică și poliție, cum ziceam, cu numere de telefon valabile, adrese. Respectivul caietul în sine e un (auto)denunț cu privire la săvârșirea infracțiunilor de  evaziune fiscală, fals în declarațiile de avere, primire și oferire de foloase necuvenite etc.
Când va ieși, cu număr și cu tot tacâmul procedural – nu ne îndoim – respectat la sânge, Dosarul va fi Regina Știrilor. Ne vom delecta de pe margine cu circul aferent… și încă și pe gratis.
Sau poate îl vor „mătrăși”… cum se mătrășesc, la noi, de astea.
Deocamdată întrebarea care zguduie – și zguduie rău – lumea puțin văzută, dar mult simțită, a Justiției, este: „Mi-s sau nu mi-s pe caietul lui Văsălaș?!” – urmată de un „auăleu” și scuipături în sân.