Gata, a revenit frigul, se încălzesc caloriferele, dar toate astea nu înseamnă nimic pe lângă fierbințeala campaniei electorale pornite înainte de vreme.

Hai să le luăm la rând și să începem, cum e normal și firesc, cu cel care candidează la primărie din postura de primar. Vorbim, desigur, de Călin Filedinpoveste Bibarț, un om între, dar mai ales pentru oameni, devotat și de votat, așa cum glăsuiesc sloganele inventate de mințile odihnite din echipă, poate chiar de Călin însuși.

Trebuie să recunoaștem că oamenii de acolo, din spate și lateral, au lucrat, nu glumă, au creat nu unul, ci chiar trei slogane, unul mai parșiv ca celălalt.

Dacă le luăm la rînd, cel cu un om pentru oameni pare banal, dar este cel mai insinuant. V-ați prins, da, popularitatea perversă a lui Călin Bibarț se bazează pe această imagine a omului obișnuit, unul ca noi, ca mine și ca tine, unul pe care, chiar dacă nu se laudă pe toate drumurile cu realizările sale, ca alții, poți să pui bază, poți să te încrezi, în fond el te reprezintă cel mai bine. E ca tine, așa nicicum, venit din județ, prieten cu unii și cu alții, pădurar cu lemne și pomi în regulă, unul care, ca și tine, nu se dă mare, ci își face treaba așa cum știe el mai bine.

Și este devotat. Nu știu dacă înțelegeți aici profunzimea. Nu știu dacă v-ați prins unde bate, dar bate bine și tare. Păi, nu-i așa, putea să plece oriunde, PSD-ul îl așteaptă de ani de zile, acum câțiva ani și USR-ul îl curta și atunci încă nu am vorbit de AUR, cel care a trebuit să se mulțumească cu Leo Aslău.

Dar nu! Nu și nu! Călin a cântărit toate, a stat de vorbă cu toți, dar, până la urmă, sfătuit de cine trebuie, nu a plecat. A rămas devotat partidului cu care a venit la Primărie. Și a rămas în ciuda neînțelegerilor cunoscute. Cu Falcă, cel care nu acceptă pe cineva de pe lângă el care să se arate mai curat sau mai uscat, cu Cionca, cel care a îndepărtat-o pe soția lui Călin de la Zona Liberă Arad Curtici. Vă dați seama: în ciuda acestor trădări și lucrături Călin a rămas devotat partidului, așa cum este devotat de o viață și soției.

Și uite așa, cu toate cele împotriva sa, Călin merge înainte, fiind cu șansele cele mai mari să rămână în fruntea Aradului. Adversarul său principal este doctorul Wiener – despre el și campania sa în viitorul apropiat, inclusiv despre fluturașii mizerabili împotriva sa – cel care, se vede clar, n-a prins momentul. Se agită mai tare ca și adversarul său – Călin de fapt nu se agită, așa este el – și vorbește despre Aradul furat.

Nu realizează că poți să îi reproșezi multe lui Călin – este și el om, nu-i așa – dar nu că a furat Aradul. Alții, da și înțelegem la ce se gândește doctorul și cei care i-au conceput campania și discursul, dar nu Călin. Dacă participa și el la furt, oare o mai dădeau afară pe soție de la Zona Liberă?

Asta este, până și luptele interne din PNL-ul arădean acum îl avantajează pe Bibarț și îl spală de păcate pe Falcă. Nu degeaba s-au văzut ei doi ieri pentru prima oară împreună la conferința de presă a partidului.

Ei, vedeți! Și dacă mergem mai departe, realizăm că nici unul din adversari nu are ac de cojocul lui Călin. Mă rog, Cheșa și PSD-ul nu se pun, ăștia abia așteaptă să facă măcar atâtea voturi ca să rămână pe lângă el la primărie. Ce mai rămâne? AUR?

Cam greu. Leo Aslău e montat, tot așa, pe Falcă, nu pe Bibarț, iar AUR-ul la Arad o lasă mai moale cu naționalismul de două parale. Dacă îl luăm la mărunți, AUR la Arad nici nu există. Ca partid, vorbim. Că doară nu este o întâmplare că Leo nu apare nicăieri, postările AUR Arad pe FB sunt de zece zile, dacă nu ne informam mai serios, habar nu aveam ce e cu candidații AUR în Arad. Ce ați mai auzit în ultima vreme de Galiș, cel candidat la Consiliul Județean pentru AUR?

Da, este cel cu Sufrageria Arădeană, dar știați că este vizat în locul lui Cionca? Noa, vedeți, asta e cu AUR la Arad. Vor prinde ei câte ceva, luați de șvungul pe țară a lui Simion, dar doar așa cu miluita, fără să pericliteze omul între oameni, devotat și de aceea de votat.

Asta este, n-avem ce face, dintre toți Călin Filedinpoveste ne reprezintă cel mai bine pe noi arădenii. Ia vedeți: arădeanul, ca noi toți, de altfel, este o vinitură. A venit el de undeva, până și cei care se cred arădeni de când e pământul au venit de undeva din moment ce orașul s-a născut abia în jurul anului 1700. Mai precis predecesorii lor, familia, în fond primii locuitori ai acestui Arad au fost sârbi, că nu degeaba biserica sârbească e cea mai veche clădire din oraș.

Că e de o vreme aici sau doar de câțiva ani contează mai puțin, arădeanul în scurt timp devine de neconfundat: liniștit și răbdător, calculat, atât cât îl duce mintea, el se descurcă. Nu neapărat în mare, în afaceri serioase sau proiecte de schimbat lumea. Nu, el merge pe ce se poate și cum se poate, de aici un pic, de dincolo poate mai mult, important e să fie bine, să ai ce mânca, bea și să mai faci și o ieșire așa de distracție.

Și la o adică să nu te lași. La nimeni, dacă-i vorba până acolo. În fond ești deștept și priceput, chiar dacă nu te pricepi la nimic pe bune, dar ai idei, chiar dacă luate de la alții, te simți în stare să le susții și la o adică să îi explici prostului de lângă tine ce și cum. Până la loc comanda.
Noa, vedeți, nici dacă am căuta cu lumânarea, n-am găsi unul mai potrivit să ne reprezinte în fruntea orașului decât Călin Filedinpoveste Bibarț…