Se tem indiferent de partidul din care fac parte. Mai mult decât atât, dacă ne uităm mai bine – chiar dacă ne plictisim după scurtă vreme – cei mai înverșunați sunt aliații în frunte cu Grindeanu. Cu Simion ne-am obișnuit deja, până și cei de-ai lui știu că stă mai prost cu exprimarea unor gânduri mai rafinate, Georgescu are treabă la tribunal, iar Madam Șoșoacă cu asta se ocupă de când este: cu scandalul.

Fără să ne mai amintim că de o vreme din PSD se pleacă spre AUR, așa cum se pleca pe vremuri din FSN la România Mare. Problema e cu cei care se dau peneliști sau chiar useriști. Ce au ei cu Bolojan? De ce nu le convine stilul omului din Bihor?

Răspunsul este chiar în titlu: pentru că indiferent din ce partid fac parte, cu toții sunt sugeraniști la bază, oameni ce se cred politicieni și mai cred că știu cum este în țara asta din cele mai vechi timpuri. Cum, adică?

Păi simplu: politica înseamnă să te descurci, să ai vorbele la tine și să reușești să-l convingi pe prostovanul majoritar și minoritar, cel care mai nou stă toată ziua cu ochii pe ecran, că tu ești omul lor. Important este ce și cum spui, nu ce și cum faci. Dacă ești prezent zilnic pe Facebook și pe alte asemenea site-uri, care mai nou înlocuiesc viața cea de toate zilele, ești pe val și valul e cu tine.

Te dai deștept și dat naibii și gata: toți vin după tine, precum oile care confundă câinele de pază cu lupul. Oricum, ei habar n-au ce înseamnă administrație și alte chestii dintr-astea la care nici tu nu te pricepi de fapt. Te pricepi însă să te dai mare, să nu te oprești din vorbe și să le zgândări orgoliul până ce îi bagi în pădurea în care poate să înceapă festinul.

Și ce dacă nu te pricepi la administrație și alte cele? Dacă ți-ai obținut diplomele la cursuri rapide la facultățile pentru asemenea cursuri inventate. Dacă singura ta preocupare e să vezi cum faci bani mai mulți? Cum să te duci pe gratis în lume, umblând hai-hui pe cheltuiala celor care știu să te țină pentru ei? Ai fi prost dacă nu te-ai folosi de aceste obiceiuri seculare de pe aici.

Să nu profiți, să nu sugi? Hai, să fim serioși, că doar nu ești fleț. Poate nu ai tu școli ca Nicușor și n-ai făcut două facultăți pe bune ca Bolojan, dar asta nu înseamnă că nu te pricepi la ce este mai important în țara asta de când e lumea: la supt! Hai să nu ne mai amețim degeaba: poate că nu ești tu cel mai inteligent și cult politician românesc, dar ești destul de șmecher ca să realizezi ce contează pe aici cu adevărat.

Și atunci vine țăranul ăsta din Bihor și începe să încurce socotelile. Lui nu-i trebuie mașină cu șofer, el se duce acasă la Oradea cu avionul de cursă, nu umblă la chermeze și întâlniri de afaceri și face pe niznaiul când vine vorba de partea noastră, a politicienilor, din orice afacere. El vrea să scadă salariile magistraților, să crească impozite pe avere, să introducă controale peste tot, chiar dacă e vorba de colegii lui de partid și de stat. El nu vrea să stea degeaba, mereu e cu ceva de rezolvat, se comportă de parcă el n-ar avea nevoie de niște venituri în plus, vorbește de parcă n-ar avea nimic de ascuns. E un fleț, habar n-are cum merg treburile pe aici.

Nu-l interesează Facebookul, îl doare undeva de cei care din asta trăiesc, ce mai, e un om depășit de situație și de vremuri. Și ăsta vine să ne dea lecții nouă, celor care suntem aici încă de dinainte de Decebal și Traian, am realizat tot ce se vede, am făcut ca lucrurile să meargă chiar și în condiții vitrege și grele. Normal, nu pe gratis! Că așa e viața, te ajut, te susțin, aștept recunoștință, niște avantaje acolo, că n-o fi foc.
Da, stimații mei cititori, asta este problema.

După lupte seculare care au durat aproape 99 de ani avem un premier care nu prea are treabă cu suptul. Într-adevăr, este un șoc. Este, oare, posibil așa ceva, se întreabă lumea și cu ei laolaltă și ai noștri, demnitari fără demnitate, care s-au obișnuit cu mersul treburilor de pe aici. Mirarea este mare: este posibil oare ca să avem și noi un politician, un prim-ministru, care face exact ce trebuie să facă. Și pe deasupra se și pricepe. Fără scandal, fără poze șugubețe pe Facebook, fără gesticulații pentru mese, ci la modul cât se poate de serios și aplecat.

Nemaivorbind de faptul că face acest lucru tocmai în vremurile în care lucrurile au luat-o la vale nu doar la noi, în țărișoara care tocmai și-a sărbătorit ziua, ci pe întreg mapamondul. În frunte cu SUA, acolo unde, după secole de Mark Twain și ceilalți de sub pelerina sa, povestea cu Trump a intrat direct în Caragiale. Mai mult decât atât, Donald reușește să ne convingă că atât Cațavencu, cât și amicii Farfuridi și Brânzovenescu sunt palide imitații.

Și atunci, ce nevoie mai avem noi de Bolojan ăsta?

Citește și:

Închisoare cu suspendare pentru Ilie Cheșa, fostul viceprimar al Aradului, în cazul fraudei de 120.000 de euro privind subvențiile UE pentru start-up-uri