Povestea a început vineri.

Mă strofocam vârtos să ocolesc mașinile-școală care mergeau una după alta pe banda de viteză cu 30km/h, uitându-mă des în oglinda retrovizoare.

Mi se părea mie că sunt mai roșu la față ca de obicei. Ajuns în parcarea de la Kauf, am oprit motorul și am trecut la analiza situației mai pe îndelete.

Aveam și febră. Nu era nicio îndoială. Ba, mai mult, simțeam o râcâială în gât, una relativ slabă, dar cum să înceapă o viroză?

Iar dacă făceam abstracție de faptul că sunt un tip care are migrene dese – asta este, așa se manifestă femininul din mine -, trebuia să realizez că mă doare și capul. Nasul era încă în regulă, dar aici stau bine, nu port batistă cu mine din cele mai vechi timpuri, nu am pentru ce, iar acum, în era batistelor de hârtie, nici nu ar fi o chestie prea masculină. Migrene și batiste de damasc, ar fi prea de tot.

M-am dat jos din mașină, mi-am luat un cărucior și am pătruns în Kauf.

Nu am observat nimic deosebit, este drept, la panificație nu am găsit nici cu pecan, nici cu dovleci, am luat așadar niște pogăcele cu jumere. Am venit mai mult pentru pisici.

Niște râzgâiate care nu mănâncă boabe decât whiskas, iar conserve doar cu pește sau pui. Normal, nu erau, se pare că majoritatea pisicilor din Arad refuză vita, am luat până la urmă la derută conserve de ficat.

În timp ce căutam nisip pentru căcătoarea lor, am realizat că îmi curge nasul, am luat așadar și niște batiste de hârtie cu aromă de piersici. Ulterior am înțeles că am greșit. Trebuia cu aromă de lămâie sau oricum ceva care conține vitamina C.

Am aflat asta mai târziu, după ce am ajuns acasă și am intrat pe FB.

Pe drumul de întoarcere, în timp ce ocoleam în continuare mașinile școală care, de data aceasta mergeau câte două în tandem cu 20 la oră în sensul giratoriu, am realizat că trebuie să mă documentez. Mai ales că cei din mașinile școală purtau cu toții măști.

Și dacă am coronavirus?

Oricum eram deja nervos din cauza pisicilor. Era evident că nu le convenea că le-am luat nisip cu miros de nu-mă-uita în loc de lavandă. Se uitau la mine ca la un dobitoc de la care nu poți să ai nicio pretenție.

La început am dat de un medic chinez care între timp a dispărut și care mi s-a părut de bun simț.

Zicea că virusul este o mutație de la lilieci și șerpi, de aia e problemă. Nu avem încă medicament, se lucrează intens, e o chestie de câteva zile, dar oricum e un virus de gripă, nimic deosebit, trebuie să acționezi de parcă ai avea gripă normală. Vitamina C înainte de toate. Avea și o rețetă specială: tai lămâia în patru, torni peste ea apă fierbinte și bei asta în loc de apă până te simți mai bine. Sau până mai poți…

Era evident de ce a dispărut chinezul.

Mi-am dat seama că nu am luat lămâi de la Kauf, așa că mi-am turnat o stamplă de pălincă de Sălaj. Garantat peste 50 de grade, am dat-o pe gât și mi-am continuat febril documentarea.

Era evident că după simptome puteam să fiu și eu infestat.

Întrebarea era doar de la cine și cum. În ultimele zile am stat mai mult acasă, cu chinezi nu am intrat în contact nici pe net, cu italieni nici atâta, de fapt, dacă stau să mă gândesc, în ultimele zile nu am intrat în contact direct decât cu pisicile.

Cu alte cuvinte este destul de puțin probabil să am coronavirus. Chiar dacă acum mă voi duce până la toaletă să-mi golesc nasul, că abia mai respir, după care să mă spăl pe mâini cu apă fierbinte și săpun. Am și spirt sanitar, deci mai bine cu spirt sanitar. Dar înainte să mai iau o dușcă de pălincă, pentru orice eventualitate.

Nu e de joacă. Uite, se închid granițele, școlile, nu mai sunt nici spectacole de teatru, nici concerte, iar meciurile se joacă pe stadioane goale. În țară sunt peste patruzeci de infestați, chiar dacă cinci s-au vindecat. Probabil, ardeleni. Pălinca, mă gândesc.

Nu aflu nimic despre gripa sezonieră. Aia normală care vine în fiecare iarnă și face vânzare la farmacii la antibiotice, ceaiuri și Vitamina C. Oare câți bolnavi normali de gripă ori fi acum în țară?

Numa coronavirus. Mă rog, înțeleg, e nasol, deși nu știu de ce, dar îi înțeleg. Nu e prea plăcut să te lovească ceva de care nu știi nimica și nici nu-ți spune nimeni nimic. Mă rog, nu mă deranjează prea tare, la meciuri nu mă duc demult, la teatru nici atât, cu școala am terminat și pisicile sunt bine mersi ,chiar dacă nemulțumite pentru că nu le-am adus conserve cu carne de pește și nisip cu miros de lavandă.

Bine că am luat batiste de hârtie, uite, îmi curge nasul precum comunicatele lui Arafat, e cazul să mai iau o ștamplă, că de stricat n-are cum.

Ce să zic, până la urmă, poate și din cauza pălincii, am găsit ce am căutat.

De coronavirus au murit până acum în jur de 4000 de persoane, în timp ce de gripă sezonieră mor cam 700.000 anual și aproape 1.500.000 în accidente de mașini. Pe plan mondial, normal.

Gata, m-am hotărât.

Nu mă mai duc după lămâi biologice cu mașina că e riscul mai mare decât dacă rămân gripat. Mai ales cu elevii aceia cu masca pe figură din mașinile școală.

Acuma pentru un singur lucru mă mai rog: să n-am gripă sezonieră, că riscurile sunt cu peste 100 de ori mai mari.

Și cu gândul acesta liniștitor, am mai băut o ștamplă de pălincă, după care am tras un pui de somn.