Enola Day – Scrisoare deschisă de Lajos de Zerind adresată lui Vasile de Zărand
Vasile, dragă, sper că accepți forma tutuită, în fond ne știm din cele mai vechi timpuri, chiar dacă nu ne putem socoti prieteni. Colegi, cel mult, truditori ai presei locale tot de atunci, din cele mai vechi și tulburi timpuri.
Te-am socotit și te socotesc încă un coleg insolit, apreciind umorul, spontaneitatea, spiritul tău mucalit, pus mereu în slujba râsului celor care pricep poanta încă înainte să fi fost spusă. Chiar aștept cu nerăbdare romanul tău la care, după câte știu, lucrezi de multă vreme, îmi imaginez un roman picaresc din care vom afla mai multe despre aventurile tale de demult și mai recente. Inclusiv despre acele părți întunecate care te-au făcut să te refugiezi în umor.
Nici acum nu am treabă cu ce ai spus, acu două-trei zile, în problema cu finanțarea Filarmonicii. Altfel spus, nu ar fi nicio problemă dacă așa gândești, este dreptul tău inalienabil, iar cei care nu sunt de acord, să-și argumenteze și ei opinia lor contrară. Problema mea, una serioasă de această dată, este alta.
Deci, nu ce, ci unde.
Faptul că ești de părere că Aradul nu mai este ceea ce a fost odată, devenind în ultima vreme un orășel prăfuit, plin de provinciali până la măduva oaselor lor, este dreptul tău, nemaivorbind de faptul că ceva dreptate ai și tu aici. În consecință, zici mai departe, nu înțelegi de ce această înverșunare pentru păstrarea Filarmonicii, de ce cred ăia câțiva snobi care se agită în van că arădeanul ascultător de manele și tarafuri are nevoie în continuare de o orchestră simfonică, cu cor cu tot, plătită din banii contribuabililor.
Spun încă odată, poate că ai și tu dreptatea ta, poate că e așa, poate că nu e chiar așa, nu de alta, dar realitatea este în continuă mișcare, ceea ce ieri părea real, mâine nu mai este nici măcar verosimil.
Cu alte cuvinte, dacă este vorba de opinia ta nu ar fi o problemă dacă această opinie apărea pe blogul tău personal sau ca o postare pe Facebook.
Însă a apărut în ARQ, vezi, asta este problema.
Tu știi bine, spun pentru cei care nu știu sau au iluzii: ARQ nu este o publicație independentă. Mai mult decât atât, este chiar un portal de partid, înființat, acum mai mult de un deceniu, de liderii actuali ai PNL-ului arădean, fie că e vorba de Gheorghe Falcă, fie de emulul acestuia și patron ARQ, deputatul Glad Varga.
De aici decurge, din nefericire, un fapt dramatic: tu, ca jurnalist la ARQ, că-ți place, că nu-ți place, ești în solda lor, ești plătit, adică, să scrii ce place lor și ce vor să audă urechile lor. Nu contează cum obțin asta, prin ordine, ca la armată, prin insinuări sau prin discuții amicale în care își exprimă durerea că lumea nu-i mai înțelege. Le spun pe astea, fiindcă îi cred mai scârțari să te recompenseze cu premii în bani. Ceea ce ar putea fi în acest caz singurul motiv cât de cât cu greutate.
Cu alte cuvinte, atunci când tu faci praf în ARQ Aradul și arădenii, considerându-i niște inculți, de fapt niște țărănoi care, în timp ce ascultă manele la radio, transportă lubenița cu Lamborghini sau Mercedes, asta nu este doar poanta ta, este și părerea celor care te plătesc, adică – ca să fim clari – Falcă, Varga, Bibarț, Faur și alți așa ziși lideri ai PNL-ului din Arad.
Și asta, te rog să fii atent aici, este varianta mai bună pentru tine ca jurnalist.
Există una mult mai nasoală, urmarea unui fenomen psihologic cunoscut pentru cei mulți ca sindromul Stockholm. Spun pentru ceilalți, fiind convins că știi despre ce vorbesc: se referă la tendința celui captiv de a prelua modul de simțire și gândire al celui care îl ține în captivitate. Spun asta fiindcă am avut destule exemple în cariera mea de jurnalist și știu că se manifestă plenar la cei care lucrează la publicații de partid.
Sper să nu fie cazul la tine, te văd mult mai șturlubatic, dar nu se știe niciodată. Poate pandemia, poate faptul că nu mai sunt evenimente mondene la care te simțeai în elementul tău, au făcut să te bagi în față fără să te gândești până la capăt.
Vasile, încă odată: problema nu este ce ai zis, ci crunta realitate că astfel ai servit o cauză de partid sau grup de interese, spune-i cum vrei, ai renunțat la independența jurnalistului autentic, scriind în spiritul propagandistic dorit de cei care te plătesc. Ajunși aici, nici nu mai contează dacă ai dreptate sau nu, mesajul tău nu mai este autentic tocmai fiindcă este identic cu modul lor de a fi și gândi, al celor care stau în spatele redacției în care lucrezi.
Iar un jurnalist adevărat, sunt convins că știi asta, nu face propagandă, nu urmărește să creeze imagine pentru cei care îl plătesc. El caută faptele și adevărul, indiferent de culoarea de partid, chiar indiferent de preferințele sale personale, intime.
Aici mă opresc, nu mă duc mai departe, nu de alta, dar pășim pe terenuri mult prea alunecoase.
Te întreb doar așa retoric la final: nu ți-a trecut prin cap ideea că Aradul și arădenii au ajuns în acest hal tocmai datorită celor cărora, conștient sau nu, prin astfel de producții jurnalistice tu le faci jocul? Că cei peste 50 de mii de arădeni care au plecat în ultimii 20 de ani, nu au făcut-o fiindcă le era bine, ci dimpotrivă: fiindcă le era din ce în ce mai rău și nu mai aveau speranță cu privire la viitor? Iar asta nu este vina Filarmonicii, ci a celor care nu au știut să creeze oportunități Aradului pe măsura tradiției, trecutului și potențialului său?
E vorba în mare de cei care te plătesc și alții care acum stau și își freacă mâinile văzând năpasta care îi lovește cu pandemia pe ăștialalți.
Și apropo de titlu: cred că știi, Zerindul și Zărandul cam tot de acolo vin.
Dacă nu, îți stau la dispoziție!
Comentariile portalului
Daca in loc de conducta de gaz era una de 220v sau 380 sigur muncitorul respectiv nu mai vedea Moldova !
Total nefericita interventia celor din USR in acest caz! Sper din suflet sa nu fie aceasta pozitia lor privind planurile de viitor ale orasului! Astfel de decizii sunt descurajante pentru (...)
Renovare facute ca la toate polițiile, de mântuială!