Enola Day – Satul global între birtul digital și lavița virtuală

    de Lajos Notaros | 14 ianuarie 2021, 8:35 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    4

    Chiar dacă nu vorbim despre ea, problema există.

    Cam așa stă problema cu problemele, cea mai mare fiind că cele despre care nu se vorbește nu pot fi nici rezolvate. Mai grav, dacă ne gândim mai bine, nu pot fi nici măcar descoperite.

    Dacă ne uităm mai atent la ultimele evenimente din lume și țară, realizăm dezorientarea generală, lipsa unor valori sigure și, în consecință, preponderența și dominația din ce în ce mai evidentă a unor oameni și fenomene pe care acum câteva decenii lumea nu dădea doi bani, considerându-i exact așa cum sunt: niște caraghioși.

    Președintele american, încă în exercițiu pentru câteva zile, este exemplul de vârf, dar vedem peste tot în funcții de mare răspundere – dacă răspunderea mai are vreo relevanță în acest context – oameni fără pregătire și calitate, niște prostănaci obraznici și răzbunători.

    Efectul este devastator în țări unde exercițiul democratic este la început, libertatea a fost în trecut doar o vorbă inventată de poeți și alți tăietori de frunze verzi la câini, obișnuiță fiind obediența în lingușeală și supunere.

    Probabil, dacă nu ar fi vorba de SUA Trump și-ar instaura dominația autoritară oriunde în lume, eventual cu excepția Marii Britanii, nu degeaba se retrag britanicii din UE, considerând riscul ca fiind prea mare. Și nu degeaba stau în expectativă liderii marilor puteri autarhice și autoritare, în frunte cu Putin și prim secretarul din China, în fond dacă Trump ar ieși victorios din lupta sa cu morile de vânt din propria minte, ar fi o mare victorie pentru ei, o adevărată revanșă după destrămarea sistemului mondial comunist.

    Tot ce vedem și experimentăm acum a devenit posibil datorită evoluțiilor tehnologice din ultimele decenii, dar evoluția a început cu peste o sută cincizeci de ani în urmă, atunci când a fost inventat telegraful. Scrisul la distanță a fost urmat de vorbitul la distanță o dată cu inventarea telefonului, iar după câțiva ani, prin apariția televiziunii, a devenit posibil și văzutul la distanță.

    Toate acestea sintetizate prin tehnologia digitală au creat lumea virtuală – pentru cei mai puțini interesați: virtual la bază, în latină, înseamnă potențial, de la potența masculină (vir este bărbatul în latină, de unde și virtute) – o lume nu neapărat opusă lumii reale, fizice, concrete, dar care funcționează cu totul altfel, iar acest mod de a te folosi de lumea virtuală trebuie învățat exact așa cum învață puștanul să se folosească de potența sa masculină. Poate să nu învețe niciodată cum trebuie, iar de aici problemele sale care îl vor urmări toată viața.

    Cam asta este problema. Suntem în adolescența unei lumi noi și ne comportăm ca un copil needucat care încearcă să se folosească de noua sa descoperire, dar o dă de cele mai multe ori în bară. Mai precis se descurcă el în singurătate, dar când ar trebui să se folosească de calitatea sa proaspăt descoperită în relație cu fetele, se comportă ca un idiot. Sau ca un dobitoc needucat și fără maniere.

    Tot așa cum se manifestă majoritatea în noua realitate a satului global – ideea satului global e veche, deja Marshall Mc Luhan(Galaxia Gutenberg) în anii șaizeci l-a văzut în viitorul apropiat – concretizată de FB, Twitter și alte „locuri” în care socializează individul virtual.

    Acum o sută de ani, tot ce se întâmplă acum pe site-urile de socializare avea loc în birturi la bărbați sau pe lavița din fața casei pentru femei. Se bârfea, se înjura, se spuneau lucruri despre ceilalți care nu erau acolo, lucruri pe care nu și le permiteau în prezența lor. Dar chiar și așa prostul era pus la punct în aceste locuri, chiar dacă se băga în vorbă nimeni nu îl lua în serios.

    Ideea vine de la vestitul Umberto Eco, un filozof al noilor sisteme de comunicare înainte de a fi romancier, cel care a spus-o cu puțin înainte de moarte, prin 2015, lansând vestita idee care a făcut înconjurul lumii cu prostul satului devenit vedetă pe FB.

    Conectați la internet, cu telefonul deștept sau în fața laptopului, ascunși de ochii lumii, nu de puține ori chiar și de cei din familie sau cercul de prieteni care ne-ar putea trage de urechi, ne comportăm ca niște adolescenți tulburați de convulsiile pubertății: inteligența, educația, vârsta nu mai contează, ceea ce contează e să spui ce îți umblă prin cap, să-ți torni haosul din suflet pe suprafața virtuală care, ca un burete, suge tot și face totul nesemnificativ.

    Nu mai există diferențe, Trump e la fel ca oricare altul, există doar convingeri de formă, de fapt atașamente de pubertate față de cel care îți seamănă și îți dă dreptate, cultivând prostia și limitarea comună.

    Probabil va veni și vremea când ne vom da seama că instrumentul nu poate lua locul celui care îl folosește, că nu se poate înlocui comunicarea directă de la om cu om cu virtualul care azi este așa, mâine altfel, iar răspoimâine nu mai este defel.

    Probabil până la urmă ne va veni mintea la cap, realizând că nici un instrument, nicio tehnologie nu poate înlocui inteligența și sensibilitatea umană, cea care stabilește adevăratele valori.

    Nu avem o altă posibilitate dacă năzuim spre adevăr, bine și frumos…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Virtualizarea poate fi definită ca mișcarea inversă a actualizării. Acesta constă dintr-un pasaj de la real la virtual într-o „elevație la putere “ a entității considerate. Virtualizarea nu este o derealizare ( transformarea unei realități într-un set de posibilități), doar o mutație de identitate, o schimbare în centrul de greutate ontologic al obiectului considerat.
      în loc să fie definit în principal prin actualitatea sa (o „soluție” ), entitatea își găsește acum consistența esențială într-un domeniu problematic. Virtualizarea oricărei entități constă în descoperirea unei întrebări generale la care se referă, pentru a schimba entitatea în direcția acestei interogări și să redefinească actualitatea inițială ca răspuns la o anumită ipoteză de cercetare teoretică. (F.Liber 2010, Montreal research facility)

      --4 voturi
      +1
      -1
      • Sunt onorat de comentariul Dumneavoastră, din păcate ținta acestor considerații nu vizează aspectele creative, teoretice ale virtualului.
        Este mult mai modestă, având în vedere profilul cititorului nostru. Intenția mea principală a fost să arăt caracteristicile tehnicii digitale care generează media, mai exact, la modul general, mediumul virtual. Caracteristici la modul general și efectele ce decurg de aici.
        Ar fi interesant o discuție pe această temă într-un context adecvat propriu.

        --3 voturi
        +1
        -1

    Lasa un raspuns pentru Florian Liber

    7 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.