Dacă ați ajuns aici de pe Facebook, avem o veste proastă: FB creează dependență și mai face și altele și mai și! Și nu ne referim la țâțoasele lui Dani Dascălu sau la montajele cu Bibi și cu Ghiță ale lui Arpi Nistor, dimpotrivă pe astea le putem contabiliza la partea luminoasă a site-ului lui Zuckerberg.
Și mai avem încă o veste nu tocmai bună: nu e nimic aici de distracție, nici măcar de bășcălie, ne vom ocupa mai jos cu două informații care, poate datorită zgomotului căderii lui Cîțu, au trecut aproape neobservate în mass-media românească. Asta în situația în care sunt informații de mare interes, chiar de esență, cu privire la viața noastră, a tuturor, oferind chiar niscaiva explicații cu privire la situația, nu neapărat roză, în care ne aflăm cu toții.
Ei, nu chiar cu toții, dar veți vedea tocmai din aceste informații cine formează excepția.

Prima se referă la audierea în Senatul american a fostei angajate al FB, Frances Haugen. Specialistă în tehnica digitală, ea a părăsit compania în mai și a hotărât să atragă atenția asupra pericolului pe care îl reprezintă în forma actuală Facebookul și soră-sa, Instagramul. De altfel, administrația americană se luptă de o bună vreme cu Facebookul și alte întreprinderi Big Tech sau Big Five (Amazon, Google, Apple, Facebook, Microsoft), care exploatează tehnica digitală combinate cu comunicarea virtuală planetară și care se comportă ca state-n stat.
Frances Haugen insistă pe caracterul nociv al Facebookului în formă actuală, inclusiv pe faptul oarecum paradoxal, dar perfect de înțeles, că cei care conduc firma, înainte de toate Mark Zuckerberg, sunt conștienți de efectul nociv, dar câștigul este mai important.
E vorba, cum am spus, de dependența care se creează, iar prin asta consumul FB devine un obicei nociv, precum fumatul, nu degeaba senatorii au făcut relația cu modul în care a fost reglementată problema Big Tobacco (interesant, tot cinci firme sunt), adică acele măsuri care obligă producătorii de tutun să evidențieze caracterul nociv, paralel cu reglementarea strictă a modului în care se pot achiziționa produsele de tutun, respectiv fuma în funcție de loc și de persoană. Desigur cu FB sunt și alte probleme mari, dar poate cea mai gravă este afirmația făcută la audiere de Frances Haugen după care FB produce daune psihice serioase mai ales la tineri, nepregătiți și expuși unor lucruri despre care nu știu ce să creadă. De aici depresia, un fenomen frecvent printre consumatorii tineri ai Facebookului.
Desigur, Zuckerberg a răspuns imediat, chiar ieri, – tot pe FB – celor spuse în fața Senatului american de fosta sa angajată, susținând că acuzațiile sunt neavenite și răuvoitoare. A început cu respingerea ideii că profitul la FB este prioritatea numărul unu chiar și când se știe că efectul este nociv.

Iar cu interesul pentru profit ajungem la cea de a doua temă neglijată de presa autohtonă. Sigur, e de înțeles, nici dracu nu clicuiește pe astfel de informații atunci când îl are pe Cîțu Superman căzut în cap sau pe jucătorul de golf Johannis, asta ca să nu mai pomenim de Ciolacu cel vesel și omniprezent.
Tema ține și de meseria noastră, de jurnaliști vorbesc, având în vedere că e vorba de un proiect realizat de peste 600 de jurnaliști de investigație de pe tot globul, printre ei fiind și românii de la Rise Project. E vorba de prelucrarea a peste 11 milioane de documente ale firmelor specializate în crearea de companii și firme offshore.
Precum se știe, numite și paradisuri fiscale, aceste firme își efectuează activitate în țări și locații în care nu plătesc taxe sau plătesc doar sume simbolice. Problema e că printre cei care se folosesc de astfel de firme pentru a ascunde averea sau a eluda taxele din țările de unde sunt se află, pe lângă oameni de afaceri milionari și miliardari, inclusiv politicieni, unii, precum Tony Blair sau prim-ministrul ceh Andrej Babis, fiind persoane importante în cadrul UE. Chiar dacă numele lui Putin nu apare, apar „amici și prieteni”, inclusiv amanta, nemaivorbind de faptul că apar și cel puțin o sută de cetățeni români despre care vom afla mai multe în viitor, așa cum ne promit jurnaliștii de la Rise Project.

Ambele știri au ținut prima pagină în ultimele două zile ale marilor ziare din Occident, la noi, chiar dacă au fost pomenite ici-colo, au trecut de fapt neobservate.
Și cu asta am ajuns exact acolo de unde am pornit: imposibilitatea noastră de a ieși din cadrele cu care ne-am obișnuit, respectiv de a schimba aceste cadre, de a înțelege ce e de înțeles și de a trece peste ce nu e de băgat în seamă.
Stând toată ziua cu ochii pe ecrane, așteptând ca mântuirea să vină de acolo sau, oricum, de la un mântuitor digital și virtual, uităm de ce este mai important: nu avem două vieți, iar aceea unică o trăim așa cum ne-o așternem. Nimeni nu face treaba noastră, nimeni nu trăiește în locul nostru, chiar dacă Facebookul și publicitatea care inundă ecranele la care ne holbăm cât e ziua de lungă încearcă să ne convingă de contrariu.
Iar când, oarecum vag, realizăm asta, dăm în fandacsie, trecem la miștocăreli și înjurături, dând vina, de obicei și de regulă, pe alții, pe altul sau pe altceva.
Depinde de context.
Iar Facebookul ne va da dreptate, like-urile se înmulțesc, iar ăia care ne iau de la început de fraieri cumpără castele în sudul Franței prin firme offshore…
Of course…