vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day: România 2019 feat & cover

    de Lajos Notaros | 3 ianuarie 2019, 9:11 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    3

    Știți cum e când consumi înlocuitorul în loc de original?

    Nu, nu cred că mai știți!

    Și nu e vorba doar de Dumneavoastră, ci de lumea întreagă. O lume în care originalul dispare încet, dar sigur, fiind înlocuit de imitații, dubluri, iar în cele mai joase spețe de contrafaceri, acele vestite fake-uri cu care e plină lumea, alintată mai nou virtuală.

    Inițial, în latina veche, termenul era cât se poate de concret, referindu-se la potența masculină.

    Mă refer la virtual, desigur. Venind de la latinescul vir pentru a desemna bărbatul ca o forță potențială, una care nu se manifestă doar atunci când este cazul, termenul a trecut prin tot felul de ipostaze dând naștere pe parcursul mileniilor la înțelesuri și semnificații noi, nu neapărat corecte politic, cum ar fi, de exemplu, virtutea ca valoare morală supremă, atribuită multă vreme doar bărbaților.

    Lumea sau realitatea virtuală, cel putin ca sens, s-a născut relativ târziu, abia în 1979, atunci când IBM-ul a anunțat un nou mod de programare a calculatoarelor, respectiv un sistem de operare care face posibilă crearea de realități altfel inaccesibile omului, virtuale, deci, dar la fel de reale ca tot ce am cunoscut până atunci fără calculatoare.

    HTC Vive e1487605089394

    N-au trecut de atunci nici patruzeci de ani, un timp nesemnificativ la scară istorică, pentru ca virtualul să acopere și să înlocuiască realul, respectiv ca tehnologia digitală în continuă expansiune să relativizeze până la dispariție diferența dintre ele, creând astfel un câmp larg, cât existența, pentru manifestări și fenomene în care concretul, materialul, originalulul, primarul să fie înlocuite de ipostazele lor posibile dar improbabile, virtuale adică.

    Fenomenul a fost anticipat  încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea – prima formă a recreării realității sub formă sărăcită și fără viață fiind fotografia – atunci când au apărut acele tehnologii care au făcut posibilă crearea de materiale artificiale, sintetice sau plastice, cum le mai zicem, respectiv tehnologii incipiente ale comunicației care au permis, prin telefon sau radio, vocii umane să iasă din cadrul său natural de maxim câteva sute de metri.

    Cu alte cuvinte, naturalul, realul, concretul, firescul au început să fie concurate – iar prin publicitate comercială să fie minimalizate – de artificial, ireal, abstract și nefiresc, iar prin asta lumea de dinainte să pară ceva vetust, retrograd, subdezvoltat, demn de mila și compasiunea noastră, a beneficiarilor acestui „progres”.

    Mai mult decât atât, noile invenții și „cuceriri” își revendicau prioritatea, se propuneau ca alternativă, respectiv drumul progresului pe care omenirea trebuie să se bulucească în viitor pentru a ajunge la bunăstare și fericire încă pe această lume.

    materials changed history 09.width 800

    Desigur, cei mai inteligenți și avizați au observat de pe atunci pericolul, avertizând însă degeaba, reclama și propaganda inisitând pe binefacerile noilor invenții și pseudorealități.

    Pericolul cel mare este, după cum constatăm de o vreme bună, dar din ce în ce mai intens în ultimele două decenii, dispariția definitivă a distincției dintre cele două lumi, cea naturală și cea creată în goana sa tehnologică de spiritul luciferic modern, relativizarea valorilor considerate multă vreme imuabile, eterne, respectiv ștergerea diferențelor dintre adevăr și fals, bine și rău și înainte de toate dintre frumos și urât.

    Primele mașini încă erau făcute precum căruțele, din lemn, piele, pânză și metal turnat și forjat, cele de azi sunt în proporție de 75% din plastic, așa încât degeaba vom trece la propulsie electrică, producția de materiale artificiale necesitând în continuare țiței și industrii poluante cât încape.

    Mult mai grav este însă acest cult al artificialului, iar mai nou al virtualului care a monopolizat conștiința umană, făcând-o incapabilă să distingă între adevărat și fals, între original și replică, respectiv între zicerea dreaptă și minciună.

    Societatea modernă trăiește din cópii, originalul fiind foarte rar și, de aceea, scump până la inaccesibil, majoritatea oamenilor fiind condamnați să consume doar înlocuitori, imitații, mulțumindu-se cu gândul că apa de izvor le este adusă acasă împachetată direct în flacoane de plastic.

    Producția de masă asta înseamnă: multiplicarea la infinit a unei imitații sau replici de care nimeni nu își mai amintește, indiferent că este vorba de mâncare, băutură, obiecte de consum sau produse și întâmplări pentru destindere și divertisment.

    În acest ultim domeniu totul a devenit feat. și cover, adică imitații ieftine și pe bandă rulantă a unor întâmplări de demult și care atunci când s-au întâmplat reprezentau originalul.

    ministrii

    Nu i-ai văzut, nu i-ai auzit pe viu pe Beatles, nicio problemă, sunt milioane de cópii, atât audio, cât și video, care îți vor crea senzația că îi cunoști de când te știi.

    Și uite așa, nu mai faci diferență sub nicio formă între original și real, respectiv imitația sau ipostazierea mincinoasă, între cel adevărat și cel fals. Accepți ca prim-ministru un om fără nicio capacitate, le oferi încrederea ta unor oameni care n-au nicio legătură cu locul și rolul unde au ajuns, te mulțumești cu ersatz-ul dacă n-ai bani, respectiv putere și prestigiu pentru original.

    Pentru original, real, adevărat, frumos și bine au bani foarte puțini. Cu cât ești mai la margine cu atât mai mult trebuie să te mulțumești cu artificialul, copia, replica, nu e de mirare că în țări sărace și marginale precum România, lumea nu mai face nicio diferență dintre autentic și imitație.

    Asta este, Paul McCartney de la Beatles a fost văzut pe iahtul lui Abramovici, iar la Arad, de Revelion a venit în loc de Goombay Dance Band o formație de plastic încă la nașterea din 1979 – o imitație, un feat sau cover, cum se spune în branșă, necunoscut și de neauzit – cântau în playback – pentru care s-a plătit exact atâta cât se plătea și pentru originalul care oricum, de la început, era o replică, așa cum puteți afla din articolul Ralucăi Medeleanu de ieri din Special.

    Ne înecăm în neadevăr și minciună, în aerul irespirabil al artificialului care înlocuiește realitatea: diplomele nu mai sunt diplome, calculele sunt exacte doar atunci când înseamnă bani pentru cineva important, noi ceilalți fiind obligați fără să ne dăm seama să ne mulțumim cu o lume care nu ne obligă la nimic, nu folosește forța, doar ne minte în față cu atâta ușurință și consecvență încât până la urmă o acceptăm ca singura realitate posibilă.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. este cât se poate de adevărat că ne scăldăm neadevăr, în minciună, în iluzii convenabile. Adevărul este o chestie grea, insuportabilă și irespirabilă adesea și pentru mulți. Pentru adevăr îți trebuie curaj. Îți trebuie curaj să vezi și să recunoști când ai greșit. Adevărul este pentru foarte puțini o stare de spirit și pentru mulți ceva abstract. Realitatea este adevărată. Pentru a evita acest adevăr vizibil și mă refer la realitatea înconjurătoare, oamenii fac eforturi deosebite să se mintă – și de multe ori reușesc. Această situație este definită în medicină schizofrenie și face parte din categoria bolilor de sănătate mintală. Adevărul apare și ca semn de sănătate mintală, ca indicator, ca instrument de evaluare, de măsurare.
      Adevărul este! Adevărul nu este susceptibil de vot. Un adevăr ultim sau realitatea obiectivă înconjurătoare nu pot fi modificate prin vot. Din cauza asta adevărul este dușmanul politrucilor și minciuna și manipularea instrumentele (adesea singurele) pe care politrucii le utilizează.

      +6 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Peterpan

    0 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.