Enola Day – Plecarea țopârlanului planetar la pubela istoriei pe propriul său covor roșu
Suntem specialiști în fenomen.
Culturile mari nu-l au pe Caragiale, n-au de unde să ia aminte.
La noi, țopârlanul cocoțat în funcție este o realitate banală. Este vorba de acea realitate care este întotdeauna curat murdară.
Nu mai departe, chiar și în zilele noastre realitatea politică și publică de la noi este plină de țopârlani și țoape care pot da lecții de cum să te comporți în societate atât lui Donald cât și Melaniei sale.
Ajunge să te uiți la Rareș Bogdan, cel care, aidoma lui Trump, a ajuns mare om de la televizor, fără să aibă nicio pregătire pentru politică sau administrație – în lumea decentă politica se ocupă de fapt cu administrarea treburilor publice, vezi Elveția –, are în schimb tupeu, gură și ceva care le sintetizează pe toate astea: nerușinare.
Problema cea mare este că aceste personaje reușesc să amețească oamenii simpli care au treaba lor și nu prea au habar de politică.
Ideile, în cazul acestor impostori patentați deja, sunt înlocuite de cuvinte pompoase, faptele de gesticulația efervescentă și goală care ascunde boala din adâncuri, iar, în cele din urmă, realitatea este transformată într-un cadou pe care ni-l vor oferi ei dacă suntem cuminți și îi votăm până la capăt.
Lui Trump însă nu i-a ieșit.
Nici măcar în țara tuturor posibilităților.
Ce urmărea el există deja, este aplicată chiar cu vârf și îndesat în țări precum Rusia și China, doar ca să vorbim despre cele mai mari, importante și cunoscute. Fără să intrăm în amănunte, este vorba de un regim autoritar, o practică care dacă se realiza în SUA punea capăt unei democrații care de peste 200 de ani reprezintă un model pentru societățile care urmăresc progresul, bunăstarea și civilizația la urma urmei.
Sistemul democratic american, deși scârțâind din toate încheieturile, a rezistat însă asaltului trumpist, până la urmă l-a eliminat, așa cum elimină, apropo de pandemie, organismul bolnav, dar încă rezistent, încă având imunitatea puternică, agentul patogen și otrava eliberată de acesta.
Spectacolul desfășurat ieri a fost ca scena finală dintr-un western prost, un gen pentru care noi, europenii, crescuți pe Dickens, Cehov și Thomas Mann, nu avem prea mare înțelegere, considerându-l un gen minor, pentru copii mai ales, așa cum sunt mai nou și acele filme fantasy din care se îmbogățesc noii moguli de la Hollywood.
Întrerupând o tradiție de peste 150 de ani, Donald, exact ca un copil care nu vrea să dea jucăria din mână și să meargă la masa pregătită cu atâta grijă de mămica, a ieșit pe ușa din dos din Casa Albă construită, de altfel, din piatră din Germania și marmoră din Croația.
În față stătea „the Beast”, Cadillacul prezidențial blindat cu care trebuia să meargă, așa cum este protocolul respectat de toți cei de dinaintea sa, împreună cu noul președinte, la ceremonia depunerii jurământului acestuia. În loc de asta, el s-a urcat în grădina din spatele casei în elicopterul prezidențial, a aterizat pe urmă la baza Andrews, unde a ținut un speech de adio în fața admiratorilor din ce în ce mai puțin numeroși, după care s-a urcat pentru ultima oară pe Air Force One, așa cum este cunoscută aeronava prezidențială.
Pentru ce?
Ca să se ducă la clubul său de golf din Florida și să urmărească, probabil, la televizor ceremonia de inaugurare a noului președinte.
Este drept, din câte se aude, a respectat o singură regulă de protocol – în politică protocolul nu este doar formă -, a lăsat un bilețel, după tradiția fondată de Ronald Reagan, celui care îl va urma la Casa Albă.
Nu știm ce scrie în acel bilețel, să sperăm că nu este o nouă mojicie, dar chiar de ar fi nu ar mai schimba nimica, omul care a reușit să amețească jumătate din America fără să aibă cele mai elementare calități de președinte este deja trecutul. Unul rușinos, este drept, dar se mai întâmplă chiar și la casele mai mari, chiar și la cea mai mare, numită de o vreme bună Casa Albă.
Se știe, politica nu este o joacă de copii, nu excelează prin eleganță și bunăvoință, însă, cel puțin de o vreme, există câteva reguli care nu pot fi încălcate de un politician care se reclamă democratic, în fond și la urma urmei, dincolo de slăbiciunile sale, democrația este modul de organizare a societăților moderne cele mai evoluate, autoritarismul, voluntarismul și extremismele de orice fel ducând de fiecare dată la haos, sărăcie și nu de puține ori la războaie.
Pentru noi, mai ales pentru cei care, trecuți de o anumită vârstă, am trăit într-o societate nedemocratică, una închisă și administrată prin forță, năzuind multă vreme fără speranță la libertate și democrație, așa cum ele erau simbolizate de SUA – să nu uităm de emigranții noștri care s-au dus acolo să scape de oameni ca Trump, iar acum au cărat până și tricolorul la Capitoliu – plecarea rățoiului de la Casa Albă este o ușurare și o speranță în plus.
Dacă există ceva care ridică democrația constituțională deasupra oricărei organizări ale societății în modernitate, este tocmai această elasticitate a ei de a rezista încercărilor, indiferent că vin din interior sau exterior.
În acest spirit, Trump putea să scrie un singur lucru pe bilețelul lăsat la Casa Albă lui Biden. Adresat acestuia, dar mai ales poporului american.
Excuse me!
Comentariile portalului
Daca in loc de conducta de gaz era una de 220v sau 380 sigur muncitorul respectiv nu mai vedea Moldova !
Total nefericita interventia celor din USR in acest caz! Sper din suflet sa nu fie aceasta pozitia lor privind planurile de viitor ale orasului! Astfel de decizii sunt descurajante pentru (...)
Renovare facute ca la toate polițiile, de mântuială!