Mai puțin obișnuit, continui „Încetinitorul” de marți, aici și acum, joi, având în vedere că e început de an, temele sunt relativ puține, chiar dacă accidentele, atentatele, războaiele și cutremurele continuă în toată lumea, neținând seama de Revelion.

Motivul concret este unul cât se poate de simplu. După apariția în „Încetinitorul” de marți – da, ați înțeles bine, nu Bibarț, „Încetinitorul” este în fiecare Marți – în redacție, mai precis online, între membrii redacției Special, s-a născut o discuție despre informația că Domnul Teo Parasca ar fi fost într-adevăr, la 1 ianuarie, în persoană, la Concertul de Anul Nou de la Viena, așa cum a afirmat asta într-o postare, folosită, firesc, cu bună credință de subsemnatul în comentariul de marți.

Acuma, pe bune, așa cum puteți vedea și în fotografia reprodusă din nou aici, la „Enola Day”, dacă te uiți bine pe fotografie, realizezi ușor că e vorba de fapt despre un selfie în fața televizorului. Propriu și personal, presupunem.

Confirmarea a venit imediat după apariția „Încetinitorului”, atunci când Domnul Parasca și-a retras postarea de pe FB. Bănuim că unii care au citit informația în Special au fost surprinși să afle că Domnul Parasca luni a fost în Viena în timp ce ei îl știau la Arad. Cu alte cuvinte, nu întâmplător am terminat marți comentariul cu pardon…

Și atunci ce e?, vă întrebați Dumneavoastră, omul a făcut o poantă de Revelion, care e problema? FB-ul e plin de personaje care se țin de poante, unele chiar vestite pentru asta, chiar și aici la Arad, ajunge să ne gândim doar la Dani Dascălu și la poantele sale la adresa prietenilor de gen feminin.

Și nu numai. Problema cu Dani e că are și autoironie, nu de puține ori se persiflează chiar și pe sine, ceea ce așază postările sale într-o lumină cu totul diferită de cele ale Domnului Parasca, mai nou lider de imagine la Arad al formațiunii politice numite AUR.

Da, asta este problema. De o vreme, Domnul Parasca nu este un oarecare în Arad, un ofițer pensionar care își vede de ale sale.

Cu atât mai mult cu cât viața sa de până acum îi dă această posibilitate. Domnul Parasca a devenit cel mai vizibil reprezentant AUR în Arad, iar prin asta un personaj public căutat de atenția acestuia, așa cum, de altfel, s-a și văzut în comentariile venite pe textul pomenit.

Cu alte cuvinte, dacă se ia în serios, de acum încolo, Teo Parasca trebuie să aibă grijă de ce face, ce și cum spune. Pentru că totul se reține, se înregistrează și se judecă.

Cu atât mai mult, cu cât nu e vorba de PNL sau PSD, nici măcar de USR, ci de AUR, organizația politică care are în vârf un fost șef de galerie, nu neapărat intelectual, așa cum au fost predecesorii, în frunte cu vestitul Corneliu Vadim Tudor – asta ca să nu mai vorbim de legionarii interbelici susținuți de cele mai școlite minți de atunci – și tocmai pentru asta, credem noi, Teo Parasca, dacă dorește să fie în continuare și respectat, nu doar adulat de cei mai puțini dotați, trebuie să aibă în vedere modul în care se manifestă public.

Am spus toate acestea în speranța că Domnul Parasca înțelege despre ce vorbesc. Liderii de astăzi ai grupărilor de extremă dreapta – asta ca să mă exprim elegant și să nu jignesc simple sentimente – sunt personaje cu care arădeanul nostru nu se identifică. Ar fi și greu, dacă ai respect de sine, să-ți alegi ca model în viață sau în politică personaje precum Simion sau Șoșoacă.

Domnul Parasca nu se identifică, deci, cu aceștia, ci cu ideile pe care, crede Domnia Sa, le reprezintă, chiar dacă mai sărăcăcios așa, formațiunea botezată foarte nimerit AUR.

Iar aici am ajuns la punctul moale și nițel puturos al situației reale.

Nu, Domnule Parasca, AUR nu reprezintă ideile mărețe ale predecesorilor, mai mult sau mai puțin măreți, ci este o creație tipică a manipulatorilor politici dintotdeauna de pe la noi.

Și pentru că, prin meserie, trebuie să aveți informații, vă întreb: câte știți din zvonurile – la acest nivel zvonul nu se transformă niciodată în informație, dar este tratat ca atare – după care, așa cum România Mare a fost creată la rugămintea lui Vadim Tudor și la ordinul lui Petre Roman, AUR, chiar dacă nu dispune de oameni pe măsură, are susținerea celor care joacă în politică mai mereu și exclusiv la cacealma.

Pentru cei care ajung cu greu la astfel de raționamente, doar atât: AUR nu este un partid politic în sensul partidelor politice din democrații de tradiție, ci este o formațiune de manevră și manipulare în mâna celor care joacă mereu din umbră, păstrând tradiția milenară de pe aceste meleaguri.

Că le numești grupuri de influență sau o parte a serviciilor secrete contează mai puțin, în fond, mentalitatea securistoidă nu este de azi, de ieri, și nici nu dispare așa până numeri la trei.

Iar problema cea mare este diferența dintre fapte și vorbe. Orice partid sau personaj politic își dă examenul, în cele din urmă, prin confruntarea dintre ceea ce susține și ceea ce face. Asta este și problema cea mare din societatea noastră: diferența enormă dintre promisiuni, mai precis propagandă și rezultatele oglindite în realitate.

Chiar dacă cei mai puțin pregătiți se prind mai greu, până la urmă diferența devine clară și pentru cei mulți. Iar cei care se folosesc de faptul că aceștia înțeleg mai greu și uită repede se numesc, de la Caragiale încoace, demagogi, nu politicieni.

Deci, Domnule Parasca, atenție în viitor la diferența dintre ceea ce spuneți și ceea ce faceți!

Pardon…