vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day – În loc de rămas bun de la miticul ȘTRAND arădean…

    de Lajos Notaros | 30 iunie 2022, 7:30 AM | Opinii

    7

    Apropoul este dat de vizita unui fost arădean, de fapt arădeancă, la ceea ce încă continuăm să numim impropriu ștrand în Arad.

    O adevărată îndrăgostită de ape, practicantă a mai multor sporturi nautice, fosta arădeancă a ieșit cu lacrimi în ochi de la ștrand, explicând evident răvășită că pentru ea a fost o experiență inimaginabilă. Înghesuială gălăgioasă în jurul celor câtorva bazine care înainte erau mai mult ca să te uzi înainte să intri în Mureș, sau să te limpezești după ce ieși. A încercat, în amintirea anilor de demult, să coboare la râu, să vadă ce a mai rămas din plaja spațioasă de unde intrai în apă, dar a fost oprită de un gard de sârmă. Nu se poate, se agita năvalnică, aducându-și aminte de șocul resimțit atunci: un ștrand pe Mureș, de unde nu poți să cobori la Mureș!

    Subsemnatul nu este un mare om de vară. Deși s-a născut în Țara Crișurilor, la trei minute de Crișul Negru, nu a fost niciodată subjugat de farmecul apei răcoroase, de săriturile „feieș” sau plonjările în picioare, adevărul e că știe să înoate doar atâta să nu se-înece în ape mai adânci de doi metri.

    Cu toate acestea, arădean din adolescență, nu avea cum să nu facă cunoștință cu „ștrandul”. Da, așa între ghilimele, pentru a explicita ideea că în Arad ștrandul nu era doar un loc de recreere în lungile zile de vară fierbinte, era mult mai mult decât atâta: un simbol, o adevărată instituție de care, ca arădean, nu aveai cum să faci abstracție.

    20130603 73 93 50 2

    Acolo te vedeai cu amicii, acolo le vedeai din toate punctele de vedere pe fetele pe care le știai sau nu, puteai juca un fotbal sau șah, să citești o carte (nu telefonul!), dacă erai mai interiorizat, sau pur și simplu puteai sta pe spate cu ochii-n soare, așteptând să treacă cineva care să te recunoască și să te invite la un Pepsi sau, dacă era chiar foarte cald, la o bere rece.

    După terminarea liceului, așteptând să fiu luat la armată, lucram la Vagoane. Era vorba de două-trei luni, să-mi fac niște bani, să nu stau la mila părinților, nimic foarte serios. Eram cu un coleg de clasă și lucram doar noaptea, schimbul III, cum ar veni. Era acolo și un spor de noapte, plus că norma se făcea în două-trei ore, după care trăgeam un pui de somn până la șase dimineața. Venea schimbul la șapte, eu, cu Mircea, mă duceam la Macu’ sau la Katanga la o cafea, eventual una mică, după care direct la ștrand. Aveam acolo un cerc de prieteni și cunoștințe, făceam o baie de răcorire, după care ne puneam la umbră pe pătură și mai trăgeam un pui de somn până apăreau și fetele. Pe la amiază mergeam spre casă, luam masa, poate mai trăgeam un somn de relaxare, dar pe la cinci-șase eram înapoi. Urma baia principală, de la plajă până la bazinul care se afla mai jos, tot pe Mureș, de acolo reveneam după un timp pe pătură. Mai spre seară, ne luam o cină frugală, o bere-două, că merge înainte de schimbul trei, iar pe la zece jumătate o luam spre locul de muncă.

    strandul din arad in anii cand era pe cealalta parte de mures 2

    Dacă cineva ne spunea că e mai fain pe „litoral”, îi râdeam în nas. Ce putea să fie mai fain decât să te întâlnești, la doi pași de casă, dar într-un mediu natural perfect așezat lângă Mureș, cu prietenii și cu fetele care abia așteptau să începi să le vorbești în dodii, între două scufundări sau la masa de terasă? Și toate astea pe bani puțini, chit că noi eram mahări, fiindcă stăteam bine, mersi pe un salariu chiar frumușel pentru vârsta noastră și acele vremuri.

    Am povestit toate acestea pentru cei foarte tineri, cei care n-au mai apucat nimic din această atmosferă unică a ștrandului arădean. Treaba a început să se schimbe imediat după anul 2000, cu semne rele de dinainte.

    20210106 140704

    În loc să realizeze caracterul unic al locului, acel caracter care atrăgea spre Arad mulți nearădeni, administrațiile care au urmat de atunci au lăsat ștrandul în paragină, transformând zona într-un fel de loc pentru distracții de noapte și chefuri publice de viță nouă, cu restaurante și baruri care mai de care. Normal, în fond, astfel, nu era treaba lor, nu trebuiau să depună o muncă, să administreze pe bune, plus mai picau și ceva bănuți. Inclusiv în buzunărașele lor mai puțin publice.

    În loc să se apuce să mențină plaja istorică, au lăsat bălăriile să o acopere, în loc să se gândească la crearea unui centru de tip spa, fără însă să desființeze ștrandul clasic, ei au ales ce este mai ușor și la îndemână: să nu facă nimic din ce nu le iese și lor un mic avantaj. Oricum, după acel deceniu tulbure de după „revoluție”, mulți arădeni vechi au plecat spre alte zări, iar cei rămași, poate mai puțin mândri de modul lor de a fi arădeni, au fost mai puțini sensibili la subterfugiile administrațiilor prinse în vârtejul politic.

    pool party ok

    Lipsa de interes și preocupare a administrației arădene pentru locul simbolic al orașului se vede și din avion, mai nou ”litoralul vestului”, așa cum îl admonestează ziarele bucureștene, mutându-se nițel mai încolo, la Ghioroc. Chiar dacă e în jurul unor bălți părăsite, ștrandul de acolo are tocmai ce îi lipsește ștrandului arădean: nisip lângă apă. Chiar dacă nu curgătoare…

    Nu e mare lucru, cu oareșce operațiuni de drenaj și întreținere se putea păstra și întreține și plaja de la Mureș, numai că asta ar însemna muncă și preocupare, o treabă mult mai grea decât să apari pe FB, vânând like-uri cu slogane de doi lei sau să mai faci un rond de seară.
    Este drept, cei care ne administrează mai nou, nu au copilărit în Arad…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Greierele lui Pinnochio

      Vai, domnule Notaros, ce amestec de nostalgii cu rautacisme. Si nu ma refer la rautacisme la adresa unor persoane, cat la cele la adresa schimbarii strandului. Acum, cred ca v-am mai spus, fac parte din generatia care a mai prins acel bazin plutitor pe Mures, in Mures am invatat sa inot, memoria imi functioneaza inca suficient de bine, asa ca imi pot permite o perceptie personala asupra subiectului. Sa spun intai ca poate singura observatie cu care as fi de acord (partial) ar fi treaba aceea cu plaja. Cu mentiunea ca a readuce la viata acel loc ar presupune riscuri pentru o generatie mult diferita de a noastra. Adica, mai lipsita de simtul masurii, mai ales in ce priveste riscurile. Una e sa ai o plajă langa o balta, ca la Ghioroc (desi s-a reusit si acolo ”performanta” pierderii de vieti!), si alta langa un rau uneori mai periculos decat pare in curgerea lui aproape insesizabila (am salvat odata un copil dintr-un vartej iscat din senin aproape de mal, la varsta aceea fiind un inotator apreciabil. La varsta aceea…)
      Stiti, ma tem ca pe noi, astia mai de demult, ne macina inutil un soi de inadaptare la mersul inevitabil al lumii. Cand eram copil, locuiam intr-o casa langa gara si imi amintesc ca acolo era un parc si un bazin care acum a fost mutat la Intim. Mici fiind, cand nu ne duceau parintii la strand, faceam baie in acel bazin si nimeni nu ne avea baiul. Ei, sa incerce acum un copil sa se scalde intr-un asemenea bazin si veti vedea nu doar ”organele” luand masuri, ci si o gramada de cetateni oripilati pe retelele de socializare. Ce s-a schimbat? Cred ca, vorba cuiva, aratam uneori ca si cand am fi fost botezati in otet, nu in apa. Si nu, nu ni s-a acrit, ci ne-am acrit. Lumea evolueaza si asta pare sa ne doara. Ce-i drept, multe dintre directiile in care evolueaza pare mai degraba o involutie, si ma refer mai ales la latura asa-zis umana.
      P.S. Asa cum am promis intr-un comentariu la un alt articol, voi reveni cu cateva consideratii pe marginea interviului-eveniment 🙂

      --11 voturi
      +1
      -1
      • Înțeleg perfect ce ziceți, lumea, desigur s-a schimbat mult, dar nu cred că nu există soluții fără să se distrugă ce a fost bun înainte. Da, în Mureș se mai îneca câte un om – se îneacă și acum. Dar nu la ștrand. Nici atunci nu se prea întâmpla, tocmai pentru că erau balize, oamenii erau atenți, nemaivorbind de ”salvamarii” care stăteau pe balustrada podului-ponton..și nu numai…
        Dacă se vrea, există soluții, iar, vorba aia, să nu mai ieșim când plouă, ca să nu ne udăm, e o tâmpenie…

        +17 voturi
        +1
        -1
        • Greierele lui Pinnochio

          Tocmai de aceea am mentionat problema generatiilor. Vad ce se intampla acum. O observatie facuta, chiar cu bun simt, e imediat privita ca un atentat la libertatea individului. Ca sa nu mai vorbim despre alte masuri. Stiti, nu de mult am aflat ca un om al strazii, amendat (inutil, dar alte masuri legale nu prea ai!) a reusit ”performanta” de a da in judecata politia. Va dati seama ca nu el a gandit-o. Imi si imaginez cam care ar fi azi relatia intre ”salvamarul” care ar striga la un tanar sa se departeze de geamandura. Apoi, de ce ar fi mai rea apa curata dintr-un bazin ca acum fata de cea din Mures? Stiu eu… atunci sa ne spalam cu lesie, ca gelul de dus e prea… modern. Cat despre oamenii care erau atenti, credeti ca mai e valabila treaba asta la o generatie care-si arunca sutienele pe scena atunci cand canta (?) un inodor, insipid YNYSebi? Nu stiu, treaba e discutabila. Eu, unul, m-am cam resemnat si incerc sa-mi traiesc varsta in lumea mea mica in care mai incap doar Jethro Tull et co, cartile si perspectiva eternitatii.
          P.S. Faceti ceva cu serverul care va gazduieste, ca e jalnic cat de des se blocheaza!

          --4 voturi
          +1
          -1
          • Da, suntem de acord în multe, eu doar insist, ca jurnalist mi-e chiar între atribuțiile de serviciu, pentru soluții viabile și adecvate timpurilor. Restul nu mai depinde de mine.
            Se lucrează la server de zile întregi, să sperăm că se rezolvă în scurt timp, scuze pentru neplăcerile cauzate…

            +8 voturi
            +1
            -1
    2. Ascultă „domnule greiere”, nu mai ai nici o ultimă rămășiță de bun-simț, încât să observi că „ești în plus” pe-aicea, cu comentarii așa-zis „pretențioase” , dar, de fapt, NIMIC ALTCEVA DECÅT LINGUȘELI și PROPAGANDĂ în favoarea unei din găștile care au distrus Aradul în ultimii zeci de ani ?! 😠

      Dacă nu ești capabil SĂ TE DETAȘEZI DE PROPAGANDA pt. una sau alta din camarilele DIN CARE FACI PARTE, nu ne mai jignii inteligența încerând să ne stârnești simpatia pt vreunul dintre stăpânii tăi !!!
      Aici, chiar nu e loc de așa ceva…; ori îți revizuiești comentariile, ori „caută-ne în altă parte!” 🤔

      Sper că m-am făcut bine înteles: aici ne interesează BINELE REAL făcut arădenilor, nu PRESUPUSELE „realizări”, pe care DOAR VOI (și gașca voastră) vi le contabilizați, dar nu și noi, „nerecunoscării” de aradeni…

      +6 voturi
      +1
      -1
    3. Am mai avut o plaja de la Constructorul la Polivalenta. Atit fosta plaja de la Strand cit cea de la Polivalenta de ani de zile sint lanuri de buruieni iar lastarisul s-a transformat in copaci. Cine a mai pomenit sa nu vezi Muresul de pe malul lui.

      +6 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru E. Nola

    7 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.