joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day: De Centenar, ce-am avut și ce-am pierdut?

    de Lajos Notaros | 29 noiembrie 2018, 8:28 AM | Opinii

    11

    Fac jurnalism de treizeci de ani în două limbi.

    În primele luni ale anului 1990, fiind redactor-șef la ziarul în limba maghiară din Arad, publicam texte bilingve, în română și în maghiară, ale noilor partide care se formau și care mă rugau să le public și în limba română, fiindcă nu erau acceptate de către singurul ziar în românește de atunci, numit pe deasupra și Adevărul.

    Vorbesc și gândesc românește de cincizeci de ani, în maghiară având un avantaj de câțiva ani în plus.

    Niciodată nu mi-am pus problema teritorial, considerând că marcarea fizică a teritoriului este adecvată felinelor mari, omul însă a evoluat sau a fost creat – fiecare să-și aleagă varianta în care crede – ca ființă simbolică, existență intermediară între lumea lucrurilor și a animalelor și lumea numită și divină a aspirațiilor spre absolut si perfecțiune.

    Astea fiind zise, încerc să răspund de pe acum la întrebarea formulată de Cătălin Lăpușcă atunci când m-a invitat pentru această seară la o emisiune radio despre Centenar, în care, alături de Ovi Balint, să vorbim mai altfel despre acest eveniment.

    2 3

    Cred că România Mare – se uită mereu că la 1 Decembrie sărbătorim de fapt o realitate acum inexistentă, nașterea României Mari – s-a format în acei an tulburi, oferind o șansă ieșită din comun celor care au contribuit decisiv la această realizare. Sunt, pe de altă parte, convins că vorbim de două „partide” sau părți ireductibile, atunci când îi pomenim pe acei „corifei ai Unirii”.

    O parte ardelenească, liderii, preponderent greco-catolici, ai românimii ardelene, partea cealaltă fiind formată de liderii bucureșteni, în frunte cu liberalii lui Brătianu, cei care, spre deosebire de ardeleni, nu gândeau în termeni de unire, ci de cucerire și de lărgire a pieței capitalului românesc în rapidă formare.

    De aici au apărut primele probleme, această diferență a făcut ca încrederea și speranța ce au avut-o cu toții după oroarea primului război mondial și a revoltelor roșii europene să se fisureze încet și să dispară cu totul în anii în care cei care ne-au luat Basarabia au venit peste noi și ne-au obligat să ne spunem tovarăși, indiferent de sex, vârstă și nivel de cultură.

    Eu cred că în primii ani această încredere era cvasigenerală, împărtășită si de minoritățile maghiară și germană, având în vedere încrederea lor în oameni ca Maniu sau Vaida-Voevod, Cicio-Pop, Goldiș sau Iuliu Hossu, ardeleni care vorbeau pe lângă română și maghiara, respectiv germana și care erau hotărâți să nu cadă în greșeala celor care i-au condus până atunci.

    Numai că partida a fost câștigată de Brătianu și ai lui, „corifeii ardeleni”, în frunte cu Vaida-Voevod și Maniu realizând deja la începutul anilor douăzeci că au pierdut, fiind obligați să joace după regulile impuse la București.

    Maniu, cât de corifeu era,  a murit la Sighet, Vaida-Voevod a scăpat mai ieftin, terminându-și zilele în arest la domiciliu în Sibiu.

    3 4

    Se poate afirma așadar că acei politicieni români de mare anvergură, pregătiți din toate punctele de vedere și buni cunoscători ai problemei naționale, în care noile minorități, înainte de toate cea maghiară și germană, puteau avea încredere, au fost marginalizați și obligați să servească politica gândită la București, în totală contradicție de altfel cu ideile Rezoluției de la Alba Iulia.

    Și astfel încrederea de la începuturi a fost zdruncinată și nu numai a ungurilor sau nemților, ci inclusiv a românilor ardeleni, tratați cu condescendența cunoscută până astăzi.

    A urmat ocupația sovietică și aproape jumătate de secol în care interesele României erau reprezentate via Moscova, iar liderii români, în frunte cu Ceaușescu, au reacționat la asta printr-un naționalism absolut aberant, fără nicio legătură cu adevăratele interese ale țării și poporului român.

    Rezultatul se știe: în 1989 nimeni nu mai credea în nimic, toti așteptau Judecata de Apoi, având în vedere că americanii întârziau de cincizeci de ani. Între timp, nemții au părăsit România, lăsându-l pe Klaus Iohannis gaj, ultimul neamț din România la care te puteai gândi că va ajunge președintele țării.

    Au rămas în schimb ungurii, încrezători, ca tot românul de altfel, că, în sfârsit, după căderea comunismului ceaușist, se va putea trăi normal și firesc, nu se mai pune problema națională în termeni cocoșești, se va trece în sfârșit la realizarea aspirațiilor de la începutul secolului.

    Din păcate starea de grație de la începutul anului 1990 nu a ținut decât câteva luni.

    4 3

    Am trăit intens acei ani, știu ce vorbesc, consider de aceea că spre deosebire de interbelic și comunism, atunci când factorii externi au fost nefavorabili unei evoluții firești, pierderea cea mare a început să se producă după „revoluție”, începând cu mijlocul anilor 90, atunci când am realizat că deceniile în care ne-am socializat și educat ne-au pervertit atât de mult încât nu ne mai rămâne nicio speranță.

    După plecarea nemților au început să plece și ungurii, dar adevărata pierdere a continuat cu plecarea românilor, România dând astăzi cea mai mare diasporă occidentală dintre țările est-europene, după unele statistici cinci milioane de români trăiesc și muncesc acum în străinătate.

    Cum ar veni, am avut odată o țară care putea să ne ofere condiții care să transforme România într-o adevărată Elveție a Estului, din păcate nu am avut oamenii sau puterea sau voința să realizăm asta…

    Să transformăm posibilul în realitate…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. FOARTE BUN editorialul ! La 100 de ani,eu ca ROMÂN get-beget,cu rădăcini în Ardeal, îmi pare rău că m-am născut în Romania acum 42 de ani ! Cum spuneti, NU a fost o UNIRE,ci o COTROPIRE ! 100 de ani de administrație românească se vede la noi în oras,NU mai departe !

      +6 voturi
      +1
      -1
    2. Toate ar fi fost altfel, daca in Romania(Mare) nu s-ar fi instaurat comunismul. Acel sistem care a distrus toata elita romaneasca, atat cea ardeleana , cat si cea din Tara Romaneasca si din Moldova si astfel in anii 1990 nu prea mai aveam o zestre autentica de valori nationale. Problema actuala este ca si occidentul a devenit decadent si imoral, astfel ca o miscare care sa se bazeze pe valori nationale si crestine este necesara pt. a se restabili normalul. Stiu, stiu ca autorul articolului nu este de acord cu ceea ce spun. El este un internationalist, inteligent , bilingv , etc.

      0 voturi
      +1
      -1
      • N-aș spune cä nu sunt de acord de loc.
        E vorba mai mult de nuanțe, aceste nuanțe care pot deveni decisive în anumite momente.
        Sunt de acord de exemplu cu ideea că marea lovitură data fibrei naționale si democratice în formare a fost reprezentat de cele aproape cinci decenii de comunism.
        E vorba, totuși, de jumatate din cei o suta de ani pe care îi celebrăm acum.
        Nuanța este că trecutul nu poate fi schimbat, nici viitorul, fiindca este întotdeauna virtual, adica reprezentat ca proiect și năzuință, ceea ce poate fi schimbat este totdeauna în prezent.
        Drama pe care o vad si o resimt eu constă în faptul ca nu văd în prezent nimic care ar putea schimba povara moștenii din trecut si reprezenarea gresita a viitorului.

        +2 voturi
        +1
        -1
        • „… reprezenarea gresita a viitorului.”
          Are România 100 un Proiect de Țară? Care? … să fie „greșit” ar trebui să existe. Ori eu sunt probabil singurul prost, că am curajul să afirm că eu nu-l cunosc. Iluminați-mă vă rog.

          În ceața densă în care poporul este menținut de aproape 3 decenii, nu ne mai distingem nici prezentul, darămite viitorul ce apare și dispare ca o fată morgana.

          +2 voturi
          +1
          -1
          • Aici e vorba doar de expresii, Domnule Peterpan.
            Ca n-avem proiect de țară, e posibil, dar fiecare român si cel mai umil, are o imagine cat de cât despre cum i-ar placea să fie viitorul.
            Eu, precum ati văzut, am insitat pe prezent, ca singurul timp în care poți face ceva, ei și aici e jale, așa cum observați si Dumneavoastră…

            --1 voturi
            +1
            -1
        • Un curent sanatos venit din partea unei puteri mari ar fi in masura sa restabileasca scara valorilor in Romania. Asa cum in istorie puterile mari au facut ca lucrurile sa progreseze( vezi elogiata perioada interbelica! cand factorul german dominant in Europa, a creat in Romania cel mai mare progres economic si totodata o elita intelectuala remarcabila), si in prezent consider ca aceasta ar fi solutia. Insa asa cum scriam mai sus , din pacate , occidentul care ne influenteaza este in cadere , in imoralitate, in crize succesive, etc.

          0 voturi
          +1
          -1
    3. Ajutor de la altii? Pai ei se ajuta pe ei, au propriile interese, inclusiv in Romania. Nu, nu cred ca exista altcineva decat noi cei de aici care sa avem interesul sa schimbam ceva in bine. Problema ca interesul asta este parazitat de intere personale si de grup, adica tot personale, ale unor autodeclarati reprezentanti ai nostri.
      Mecanismele care fac ca interesul public sa fie doar fatada pentru interesele private marunte si meschine sunt politice.
      Seful de partid vrea sa ramana la butoane, Partidul trebuie sa castige alegerile ca sa poata sa-si puna oamenii in functiile publice de putere, de autoritate, de mare interes politic si economic, inclusiv de interes de furat. Persoanele de la varful partidelor vor sustine un lider care le ofera maximum de credibilitate privind posibilitatea ca si ei sa se aleaga cu ceva din politica. Dupa cum se poate observa sistemul este construit in jurul furtului, al utilizarii institutiilor statului in scopuri private. Interesul public nu este reprezentat in forma de organizare actuala.
      … sa nu-si imagineze cineva ca este modelul PSD si Dragnea. Nu, este acelasi mecanism valabil in toate partidele, in absolt TOATE.
      Sistemul electoral transforma partidele din forme de organizare asociative in jurul unor valori de principiu in structuri asociativ in jurul unor altfel de valori, mai pragmatice: furtul, inavutirea etc.
      Partidele politice din tara asta de tot rahatul seamana mult mai mult cu o structura mafiota decat cu un partid politic.
      … ba conteaza! Conteaza fiindca nu presedintia, parlamentul sau guvernul sunt structurile de putere intr-o tara prost organizata ci partidele. Partidele compun toate institutile din tara. Partidele detin puterea si din pacate partidele sunt dominate, datorita legii partidelor politice si a absentei puterii judecatoresti, de indivizi care le folosesc ca sa-si realizeze propriile lor interese.
      De asta suntem tara de mana a 3-a, nu ca nu stiu cine a facut in preistorie nu stiu ce!
      Problema este sistemul care asigura posibilitatea unor limbrici (vierme inelar parazit) sa se bata cu caramida in piept de ziua nationala a unei Romanii pe care o vede, dincolo de lozincile pe care ni le baga pe gat, ca pe un porc in propriul grajd.
      Uitati-va pe facebook la toti politrucii si la toate jegurile din lume cum rostogolesc plini de grija un patriotism pe care nu-l simt deloc atunci cand ne fura zilnic! Si fiti atenti ca nu sunt unii mai buni ca altii, toti, din toate partidele vin la furat, fara decenta fara nici o valoare, fara niciun proiect, fara nimic.

      +2 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru E. Nola

    9 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.