joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day: Cum de a fost posibil ca nemții să cadă în vraja diabolică a lui Hitler?

    de Lajos Notaros | 24 ianuarie 2019, 8:02 AM | Opinii

    7

    Este o întrebare veche care îi frământă pe istorici și pe filozofi ai istoriei, răspunsurile având mereu un caracter aproximativ, neîndestulător, în fond este vorba de un mare popor, o mare cultură caracterizate înainte de toate de îmbinarea armonioasă a producțiilor teoretice de mare anvergură cu un spirit tehnic și practic care a făcut – și face în continuare – din germani și Germania referințe atunci când vine vorba de cultură înaltă si practica lucrului bine făcut.

    Cum de a fost posibil ca acest popor și această cultură să ajungă să se prosterneze în fața unui semidoct paranoic, cu școlile neterminate, un pictoraș austriac ratat, un subofițer pe care sfârșitul primului război l-a prins complet nepregătit și revoltat într-un spital militar din Germania, pe jumătate orb din cauza efectelor iperitei (gaz muștar) de pe frontul de vest.

    În căutarea explicației se vorbește de înfrângerea Germaniei în acest prim război numit mondial, de umilirea ei de către puterile victorioase, de haosul care s-a instalat odată cu criza economică declanșată în 1929.

    Toate acestea pot explica multe, dar nu și transformarea în totalitate a unei țări care până atunci a fost vestită prin producțiile ei culturale de cel mai înalt nivel într-un vast lagăr de concentrare în care deținuții, tot poporul adică, erau încântați de ce li se întâmplă și aduceau osanale gardianului șef, în persoana Führerului.

    Sigur, au fost câțiva care n-au căzut în plasă, puțini însă, rezistența interioară fiind nesemnificativă până în pragul colapsului final din 1945.

    cbclfrwkel5z

    Marii intelectuali care erau sortiți să ducă mai departe faima culturii germane,  în frunte cu filozoful de vârf care a fost Heidegger, un urmaș de rang egal al lui Kant sau Hegel, au capitulat, punându-se în slujba aparatului de stat al lui Hitler, dimensionat astfel încât să controleze toată societatea în timp ce declanșa sinucigaș atacuri militare nemaivăzute până atunci în istorie.

    Ceilalți, mai ales cei care puteau fi legați de comunitatea evreiască, și aceștia nu erau deloc puțini, au emigrat în masă, Sigmund Freud, creatorul psihologiei moderne, murind, în 1939, în exil la Londra.

    Evreii, de altfel, nu prea aveau altă variantă, fiindcă ei constituiau ceea ce a devenit de atunci un loc comun pentru orice regim populist-autoritar, un principiu de susținere și funcționare de neînlocuit al acestor regimuri: dușmanul Nr1, cauza tuturor relelor de care suferă națiunea care tocmai este salvată de către omul providențial și oamenii lui de încredere de acest dușman perfid și viclean.

    Vi se pare cunoscut?

    Dacă da, suntem aproape, nu de răspuns, ci de situația care ne arată cum de au ajuns la putere și cum au reusit să transforme societăți care până atunci, cu toate problemele inerente, păreau la locul lor în adevărate case de nebuni în care devin posibile și reale cele mai sumbre bănuieli despre natura umană, niște indivizi pe care, în condiții normale, nu dai doi bani.

    Agresivitatea, controlată de către cei ajunși astfel la putere, merge în direcția anihilării oricărei opoziții, dorințele și speranțele oamenilor sunt manipulate toate în această direcție, trezultatul fiind o societate de zombies controlate de o pseudoelită care exploatează orice pentru eternizarea puterii sale.

    ANTI MIGRANT

    La început se creează haosul ca în cele din urmă să vină salvatorul care va face ordine și căruia îi vom mulțumi pentru viețile noastre sigure și liniștite în subordonare.

    Dacă vi se pare cunoscut, e pentru că trăim din nou ceva asemănător.

    Sigur, nimic nu este la fel, amenințarea nu mai sunt evreii, ci arabii musulmani, respectivi refugiații unor războaie despre care omul obișnuit nu știe nimic, însă atmosfera, cuvintele, acțiunile, sloganele și modul în care cei de la putere tind să anihilieze orice opoziție democratică seamănă izbitor.

    Specialiștii vorbesc din nou de o vreme de recrudescența a ceea ce ei numesc populism, autoritarism, virarea – după decenii care păreau să eternizeze tendința liberală -, societătilor democratice liberale spre cultul autorității de tip populist, cultivarea din ce în ce mai evidență a liderilor care vin de nicăieri și niciunde și care promit fericirea eternă dacă vor fi urmați și adulați.

    Până și patria liberalismului democratic, prima putere a lumii, a fost cuprinșă de acest val, președintele SUA fiind un produs tipic al acestei direcții, dar și Europa este în pericol, Franța fiind asaltată, în fostele țări comuniste se revine la vechi practici în costumație nouă, chiar dacă dictatura comunistă nu are prea multe de a face cu populismul autoritar.

    1061933734

    Britanicii vor afară, pe undeva îi și înțelegem, dacă decizia pentru Brexit nu ar avea și o dimensiune populistă, am zice că se pun la adăpost de ce ar mai putea urma pe continent. Așa însă ne aducem aminte de perfidul Albion și de jocurile sale bazate pe necazul celorlalți.

    Avem răspunsul, așadar, dar nu ne liniștește defel: nu trebuie nimic deosebit sau special pentru ca societățile umane moderne s-o ia razna, să aleagă în loc de libertate și toleranță siguranța frustă a stabilimentelor unde se are grijă de cei care nu sunt în stare să aibă grijă singuri de ei înșiși.

    Nemții care au căzut în plasa lui Hitler mai aveau și ceva alibiuri: războiul pierdut, haosul care a urmat, criza care a pus capac, noi nu avem nimic care să explice de ce ne aruncăm orbește în brațele analfabeților venali și a demagogilor împleticiți la limbă: după nici trei decenii de când am scăpat din lagăr, după ce Europa ne-a primit cu brațele deschise, iată, ne-am plictisit, nu ne mai place liberatatea asta care nu îți garantează nici siguranța, nici bunăstarea, îmbătându-te doar cu vorbe mari despre libertate și democrație.

    Ne-a ajuns!

    Vrem pe cineva care să aibă grijă de noi chiar dacă pentru asta trebuie să-i cântăm în fiecare seară cântecele de adormit copiii.

    Nani, nani, puișori…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. saracie si mizerie la nivel national cauzate de despagubirile de razboi din primul razboi mondial. A aparut in individ cu un proiect care gadila orgoliul unei natii frustrate. Tehnici de manipulare, demagogie si propaganda il duc pe Hitler la putere. Prima tara ocupata este Polonia unde nemtii desfiinteaza invatamantul superior si cel de clasele 11 – 12 pentru ca polonezii fiind inferiori ca rasa nu au cum sa urmeze la un asemenea nivel cursuri. Sistemul de plata a despagubiurilor de razboi se derula prin sistemul bancar. S-a apelat la relatia saracie – camatarie internationala. Camaterie – banci. Banci – evrei. 95% din marea cultura germana este de acord cu sofismele astea. 95% au fost de acord sa se gazeze oameni (copii, batrani, femei) pentru vina de a fi evrei si apoi sa faca sapun din oameni. Au acceptat o falsitate absolut evidenta: ca nu toti bancherii erau evrei si ca nu toti evreii erau bancheri. Manipualre ordinara acceptata (cam la fel ca in Romania astazi). S-au creat premizele propagandistice necesare conflictului cu statele care beneficiau in modul cel mai lacom de despagubirile de razboi si pentru revenbdicarile teritoriale marunte de la granita cu Franta. Aroganta, suficienta, incompetenta, impostura si coruptia din Franta au reprezentat o invitatie la ocupare. Schizofrenie nationala, delir, dementa totala. Urmeaza o reasezare conform legilor firii si in scurt timp Germania se prabuseste pe toate fronturile – in realitate pierde din cauza asteptarilor create de propaganda nazista. Se puteau opri la timp, puteau negocia conditii extraordinare pentru Germania – dar delirul ocuparii intregii planete a fost prea magulitor pentru marea majoritate a foarte superiorilor nemti.

      --11 voturi
      +1
      -1
      • Într-adevăr, imaginea prezentata este cam înverșunată si prea expeditivă. De gazare nu știau în timpul războiului decât cei care o făceau, pe la sfârșit au început să apară zvonuri, dar multi exact asta și gândeau: că sunt zvonuri, cum sunt atâtea în timpuri nesigure și tulburi. Propaganda hitlerista, de altfel un model pentru autoritarii de astăzi, a fost mult mai rafinată decât pare acum, chiar dacă nu dispunea de mijloacele de astăzi. A folosit presa si radioul din plin, cinematograful, de asemenea, jurnalele obligatorii de dinainte de proiecția filmelor fiind adevărate opere de artă propagandistică. Esenta propagandei e să vândă minciuna sau jumătățile de adevăr, naziștii nu aveau nici un interes să spună adevărul poporului, asă cum nici cei de astăzi care vor să se eternizeze la putere, nu-l au.

        +1 voturi
        +1
        -1
    2. Dupa ocuparea Poloniei, pentru eficienta (nemteasca) se aplica sistematic metoda eliminarii fizice a dusmanului. La inceput erau soldati germani care aveau sarcina de a impusca dusmanii, inclusiv copii si femei. La scurt timp cedeaza psihic. Sunt angajati mercenari, tot felul de scelerati de prin Europa, in special din Europa de Est. Caderea psihica a acestor asasini intervine rapid. Se decide realizarea unor capacitati de asasinare depersonalizate, eficiente (se repeta cuvantul in cele mai negre conotatii ale sale). Apar lagarele de concentrare.
      Tot razboiul si tota propaganda nazista s-a derulat in numele superioritatii rasei ariene si a identificarii evreilor ca dusman al poporului. Cei care nu stiau de masurile de epurare, de genocid sunt doar aceia care nu voiau sa vada. Nu stiau de mizeriile astea? Exista marcate doar doua evenimente care reprezinta o opozitie impotriva sistemului: atentatul impotriva lui Hitler si niste copii in Munchen care au imprastiat manifeste. Mai pot fi considerati opozanti din multele milioane de nemti cele cateva sute sau mii de oameni care au ascuns evrei (oare de-i ascundeau daca astia erau in siguranta – daca oamenii nu stiau ca urmeaza sa fie exterminati?).
      De Zwangsarbeiter ati auzit. Dupa caderea razboiului sute si mii de persoane in special din Ucraina si Rusia emigreaza in Germania in baza faptului ca ei sau parintii lor au fost dusi la munca fortata in Germania in perioada razboiului. Oameni luati cu forta de la casele lor fara absolut nicio vina. Pur si simplu a existat o lipsa de forta de munca care sa sustina eforturile lui Hitler de refacere a infrustructurii armatei.
      Astazi daca discuti, atentie, cu emigranti romani in Germania, vei auzi ca de vina pentru multele probleme din Germania sunt din cauza strainilor si in special a arabilor (niste ciori imputite, primitivi, care nu vor sa lucreze, violeaza si arunca oameni nevinovati in aer, fanatici). Ei nu au avut niciodata si nu au nici acuma nici o reponsabilitate. Ei 85 milioane sunt victimele a 5 milioane de emigranti (care daca ar pleca s-ar prabusi in maxim 20 zile TOATA economia Germaniei – o glumita: turcii care lucreaza la BMW, care impreuna cu ceilalti straini reprezinta 80% din forta de productie spun ca denumirea firmei ar trebui sa fie TMW (Turkischer Motor Werke)). Si mioriticii nostrii nu fac altceva decat sa rostogoleasca ura nemtilor impotriva strainilor si tendinta de a gasi tapi ispasitori foarte convenabili si foarte confortabili.
      Ideea este ca si nemtii ca si orice alta natie are si bune si rele si in ordinea asta de idei, cliseele cu nemtii eficienti (cuvantul care revine pentru a 3-a oara), corecti si cinstiti sunt la fel de valabile ca si cu evreii camatari, cu romanii infractori, cu cei superiori si cei inferiori, cu dreapta si cu stanga etc. Iubitorilor de clisee le recomand pe alea cu bine-rau, bun-rau dupa distinctia simpla si ”eficienta”: pomul bun face fructe bune si cel rau fructe rele … astfel distinctia intre bun si rau devine simpla.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Spuneŧi foarte multe adevaruri, dar aveti un dar să le amestecaŧi cu jumatati de adevăruri, presupoziții, bănuieli.
        Bineînțeles că fiecare popor, ca si fiecare individ de fapt, are și bune si rele, nu despre asta e vorba.
        Am plecat de la o idee prezenta în discursul teoretic de după cel de al doilea război mondial referitor la mirarea că nemtii, de fapt cultura germană – cu toate producțiile sale literare, muzicale, teoretice, știintifice – a putut fi înghitită de o ideologie primitivă, vulgară si de neam prost.
        A doua problema, aparuta in comentariul Dumneavoastra initial, daca nemții si altii stiau de lagarele de concentrare, respectiv de programul de exterminare derulat indeosebi pe teritoriul polonez ocupat, dar nu numai, desigur.
        Privind această intrebare, lucrurile sunt mai clare: marea masa, oamenii simpli nu stiau, de altfel propaganda hitlerista ascundea cu inversunare acest fapt, folosea eufemisme precum vestita solutie finala, dar care in propaganda insemna scoaterea evreilor din Germania, transmutarea lor in alte teritorii – la un moment dat a aparut pana si mutarea lor in Madagascar -, in final în Rusia, unde exista inca sub sovietici o asa numita republica evreiasca, mai mult exista in Rusia de acum, la granita cu China, o Regiune Autonoma Evreiasca, cu capitala la Birobidjan, mai mare ca Israelul in care traiesc insa doar 200 000 de oameni, dintre care nici 2% evrei.
        Asta era propaganda spre lume, lagarele de concentrare existand dinainte de razboi in Germania, unde erau dusi la munca toti adversarii regimului, indiferent de natie. Cu alte cuvinte lagare de exterminare din timpul razboiului reprezenatu un secret militar si de stat in Germania nazista, administrate de elita SS-ului, șocul de la sfarsitul razboiului, odata cu primele lagare eliberate, fiind real, atat din partea rusilor, cat si a occidentalilor, nemaivorbind de marea majoritatea a nemtilor obisnuiti.

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Aveti dreptate. Sigur ca le amestec. Toate sunt amestecate. Nimic nu este clar si sigur. Este doar parerea mea care este maxim criticabila fiindca nu am avut decenta sa studiez niciodata istoria poate si pentru ca istoria apare ca un punct de vedere convenabil, la un moment dat, dupa criterii si interese foarte amestecate.
          Dincolo de parerile mele ar fi ceva de remarcat si ma refer la asemanarile intre propaganda nazista si propaganda de azi. Acelasi efort de manipulare, aceeasi presa imatura, aceeasi incultura, aceeasi repingere a adevarului si a bunului-simt, aceeasi pozitionare plina de ura, extremista, categorica, acelasi efort de a gasi vinovati in afara lantului cauzal. Ura si iarasi ura. Ura multa, ura impotriva a toti si toate, ura la moda. Ura convenabila, ura lasa, ura speriata si fricoasa. Sociopati si psihopati ajunsi la butoane care atrag in delirul lor mase mari de oameni prea inculti, superificiali si needucati ca sa discearna, ca sa gandeasca cu capul lor. Atragere in delir de care se fac intotdeauana altii vinovati, noi, eu nu avem nicio vina, niciodata!?

          +1 voturi
          +1
          -1
        • Lagarele de concentrare au existat. Noutatea a reprezentat-o camerele de gazare din lagare, ca mijloace de asasinare in masa o unor oameni. Bine, recunosc, dupa anumite pareri evreii nu ar fi tocmai oameni!? In acea perioada se vehicula inclusiv o teza foarte INTELECTUAL argumentata, conform careia evreii nu simteau, nu aveau sentimentele umane pe care le aveau oamenii si astfel despartirea familiilor, uciderea in masa a copiilor nu reprezentau crime tot asa cum nu reprezinta crime separarea purceilor de scroafe.
          Am subliniat termenul de intelectual ca sa se inteleaga faptul ca intelectualitatea nu este un deziderat in afara unor valori, ba din contra. Nu intelectualitatea lipsea atunci sau acuma ci valorile la care sa se raporteze. Nici cele mai negre diagnostice de dementa nu pot justifica maniera in care s-a manifestat ura, manifestari pe care si azi le retraim senini si imbecili.

          +1 voturi
          +1
          -1

    Lasa un raspuns pentru M.Z.

    1 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.