Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns…de Caragiale dacă n-ar fi de Goga…
În plină urgie, într-o situație virală la modul cuvânt cu cuvânt, ai noștri se hârjonesc politic de mai mare îți este dragul.
Dragii de ei!
În frunte cu întâiul om, fizician, inspector, primar și președinte, sfătuit de înțeleptul de la Cluj cu ambele nume de voievozi despre care știm cam tot atâtea câte știm și despre el. Înconjurați de genii pustii și geniali în pustiirea încrederii și a avuției naționale, s-au distrat ei până când cineva, probabil din exterior, poate chiar Merkel și-a luat rămas bun astfel, i-a atras atenția lui Klaus că laboratorul stă să explodeze.
Nu cel în care făcea experiențe în studenția de la Cluj, ci țara, tărișoara care, amețită din start de statura sa de Terminator reciclat, l-a ales chiar de două ori președinte fără să-l întrebe dacă știe să spună ”jó napot” și în românește. Să lase adică loc de ziua bună, să nu uite că țara nu este o școală de cartier sau vreun orășel prăfos în care se întorc nemții în vacanță.

Drept urmare Johannis, tăcutul și iubitorul de golf, iese, vorba vine, la rampă și ne anunță măsuri drastice împotriva pandemiei de coronavirus. Organizația Mondială a Sănătății a fost un pic mai rapidă, anunțând că vine în România să vadă ce se mai poate face. În fond Bulgaria ca Bulgaria, dar România reprezintă pericolul cel mare cu cele cinci milioane de români lucrând prin Occident. Ei ca ei, spunem noi, dar ăia sunt floare la ureche față de cei rămași acasă, iubitori de bârfe și teorii conspiraționiste, credincioși fervenți dacă e să nu se vaccineze, dar mult mai înțelegători dacă vine vorba de o pomană așa la un pahar sau la o vorbă de clacă.
Asta pe de o parte. Pe de alta, din câte se zvonește, până la urmă l-a lăsat de mână pe cel pe care îl vedea păpușa sa mecanică în vârful guvernului carantinat în incompetență și iresponsabilitate. Despre Florin Cîțu este vorba, omul de la care orice birtaș cere banii înainte iar taximetriștii îi spun la unison că sunt ocupați. Într-un final, se pare, a înțeles și Klaus că n-a pus pe calul cel bun, de fapt nici măcar nu e vorba aici de cal, eventual de un măgar, asta ca să nu-l cităm pe primul european din spațiul extracarpatic: struțo-cămilă.
Rămâne întrebarea cum va ieși omul nostru din Sibiu din haznaua pe care și-a confecționat-o singur cu aplecare și seriozitate nemțească demne de cauze mult mai mărețe. Fără să spună nici măcar: ai grijă, că s-ar putea să pută, poporului care l-a ales sperând că va fi altceva și altcineva față de iresponsabilii șmecheri și incompetenții obraznici care l-au precedat.

Într-un fel a fost și este. Vorbește mult mai puțin, uneori chiar deloc, se îmbracă elegant, uneori chiar deplasat și face sporturi pe care le fac de obicei, minus Churchill, marii oameni politici din occident: ski, golf și cine mai poate ști ce. Fizician prin gândire și simțire, vede doar cantitatea și forma, considerând că ceea ce nu se vede și nu poate fi cântărit nici nu există.
Cum ar fi, de exemplu, implicarea, dorința de bine și responsabilitatea pentru ceea ce gândești, simți și spui.
Altfel nu se poate explica de ce se înconjoară cu oameni fără personalitate și consistență, cum de nu face diferența între valoare și rahat.
Este drept: valoarea nu poate fi cântărită și exprimată în bani – în bani se exprimă imbecilitatea interesată – și mai e ceva care te poate încurca: valoarea nu zice da, să trăiți, n-are nevoie, el este în timp ce tu doar poți să fii sau nu în funcție de cât de ușor o recunoști și o respecți. Îți spune Guten Tag, Jó napot, Bună ziua și La revedere dacă vede că te-a salutat degeaba.
Bineînțeles că guvernul Cioloș nu a avut nicio șansă. Cum să aibă dacă a fost făcut ca să nu aibă. Dar nu de Cioloș, unul dintre puținii politicieni români care se mai și pricep și se iau și ne iau și pe noi în serios, ci de tăcutul din Sibiu, ajuns la capătul gândirii sale, oricum scurte precum flacăra unui chibrit rupt.

Acum se pune întrebarea: ce-i de făcut? Leninistă în esență, dar dramatică prin consecințe. Golferul din Sibiu nu are prea multe variante. Să-l păstreze pe Cîțu ar recunoaște că este chiar așa cum se spune. Să-l pună pe Rareș Bogdan ar însemna să-l schimbe pe Cîțu cu umbra sa de la miezul zilei, să recurgă la Boc sau la MRU ar fi doar închiderea ușii veceului în care ne aflăm, să pună un ungur osztjónapot, ar însemna să recunoască că în afara de el mai există și alte minorități în țară.
Ar mai fi cineva, mascat așa, de la PSD, poate un general sau un doctor și să zici că e guvern tehnocrat de uniune națională pandemică. Culmea ar fi să-l pună pe Arafat. Ăla măcar se pricepe la pandemie chiar dacă poate fi confundat cu defunctul lider al Frontului Palestinian de Eliberare.

Oricum, trebuie unul serios, poate fi și doctor și general, chiar și inginer. Nu neapărat al nostru Falcă, cel care s-a oferit singur la televizor, ci sălăjanul cela care a terminat și istoria-filozofia la Cluj sau un altul care înțelege cât de cât ce trebuie făcut cu pandemia și cu prețurile care explodează, dar nu se apucă să vorbească tocmai în parlament de 300 de parlamentari sau de alegeri locale în două tururi.
Cu alte cuvinte, fiindcă ăștia de până acum au fost și iresponsabili și incompetenți, el, noul premier, să fie măcar competent…