O mică introducere pentru cei sub patruzeci și cei care îi sărbătoresc în zilele acestea pe Elvis Presley și Corneliu Vadim Tudor.
Indiferent cum am lua-o, revolta împotriva regimului aberant și idiot al mult iubitului și stimatului Nicolae Ceaușescu a izbucnit la Timișoara. Împrejurările contează mai puțin, ceea ce contează e conștiința celor de acolo că ei au fost, sunt și vor fi ”fruncea”.
Spun asta și pentru arădenii mei, prinși în capcane mărunte gen ”…uie Poli!”, dar mai de seamă o spun pentru cei care susțin de când e lumea că ”asta este, Domnule, n-ai ce face, suntem condamnați la neseriozitate, scandal și corupție. Așa e în țara asta, n-ai cum să o schimbi!”

Și nu e vorba doar de cetățeanul de pe stradă sau cel care împinge căruciorul la supermarket, vânând reducerile zilei, este vorba înainte de toate de cei din față, de cei care, aleși de oamenii cu căruciorul, sunt vajnici, incoruptibili și de neînfricați până ajung pe fotoliul pe care l-au visat. După care încep lamentațiile și explicațiile: știți cum e, eu tare aș vrea, fac tot ce depinde de mine, dar asta este, știți sistemul…
Da, știm! Sistemul te înghite și nu te mai lasă. Avantajele situației sunt mai mari decât dezavantajele. De ce să te mai zbați, dacă oricum nu câștigi nimic, dimpotrivă, s-a putea să pierzi tot ce ai obținut până atunci.
Probabil și asta este una dintre explicațiile pentru ceea ce a făcut Dominic Fritz (Primarul Timișoarei – acțiune fără precedent! A sesizat DNA cu privire la acte de corupție în instituția pe care o conduce), primarul neamț (nu șvab, nu sas, neamț din Germania) al Timișorii.
Este, după știința mea, primul primar din România care sesizează direcția care se ocupă de corupție (DNA) pentru fapte de corupție pe care le bănuiește întâmplându-se în sistemul administrativ pe care îl conduce și de care răspunde.
Adică în Primăria Timișoarei!
Însă Dominic Fritz nu are o presă bună în România. Iar acum cu scandalul din coaliția de guvernare, USR-PLUS diabolizat pe toate planurile, gesturile neamțului din fruntea Timișoarei sunt bagatelizate, ironizate în cel mai bun caz doar minimalizate. Știrea nu a făcut senzație, presa s-a mărginit la preluarea postării de pe Facebook a primarului. N-au venit televiziunile, nu l-au intervievat pe primar, marii comentatori ai neamului tac chitic. Poate nu le vine să creadă…
Nu-i de mirare, având în vedere cele spuse mai sus. În țara lui ”lasă că merge și-așa” orice schimbare reală riscă să deranjeze cutume seculare, relații profitabile, aranjamente dinainte știute. Iar ”boborul”, sărmanul de el înghite, ce să facă? Mai nou are și Facebook, acolo se poate desfășura în voie, poate înjura, se poate lamenta cât încape, important să nu se ia în serios și să nu iasă cumva în stradă.

Așa că ”mucles”, să ne facem că plouă, că totu-i în regulă, se rezolvă toate până la urmă, n-are rost să ne agităm. În fond când ești pe lângă lege e bine să nu faci garagață, să te strecori cât mai ușor, să nu bați la ochi. Și dacă te ții de asta, până la urmă situația se calmează, oamenii uită sau nici măcar nu se prind iar noi, ăștia care ne dăm drepți, deștepți și onești ca politicieni în timp ce devenim putrezi de bogați, mergem mai departe.
Având toate acestea în vedere, eu, cel care semnează acest text, chiar dacă știu că ajunge doar la câțiva, vreau să afirm aici fără niciun dubiu că ceea ce a făcut ieri primarul Fritz este evenimentul zilei, chiar al anului, ca să nu spun al deceniului.
Pentru cei care au dubii și mă bănuiesc de parti-pris-uri, le spun că nu îl cunosc pe acest om doar din presă, nu sunt membru în niciun partid, nu am niciun interes în această afacere.
Mai precis am: de treizeci și ceva de ani aștept să apară în politică acei oameni care nu au fost corupți de totalitarism, sunt pregătiți și cinstiți, reprezentând garanția unei schimbări reale. Garanția unei democrații autentice, al unui stat de drept care nu se luptă cu proprii săi cetățeni, ci cu acea corupție care apare, ca o epidemie, în orice sistem. Și pentru că este o boală, sistemul se luptă cu ea, fiind conștient că viața fiecărui om din societate depinde de nivelul de corupție încă tolerat.
Nu știu exact culisele gestului primarului atacat acum vehement de nemaipomenitul ex Robu, nici nu mă interesează foarte mult, rețin doar gestul. Acest gest exemplar care ar trebui să fie urmat de cât mai mulți politicieni pentru ca lucrurile să înceapă să se schimbe. Fiindcă dacă nu se va întâmpla asta, gestul lui Fritz va cădea în gol, va fi înghițit de lehamitea oamenilor, de neîncrederea lor că se mai poate schimba ceva.

Șansa ca să se întâmple asta e mare, nu mă iluzionez, tocmai de aceea îmi fac datoria aici, atrăgând atenția asupra importanței acțiunii primarului din orașul vecin și prietin oarecum. Ca jurnalist am această datorie, restul nemaidepinzând de mine.
Și nu e vorba aici nici de Timișoara, nici de Arad, nici de măruntele noastre orgolii.
E vorba de țară, de mulțimea de oameni care se duc să caute normalitatea în Vest.
Acolo de unde a venit Dominic Fritz ca să ne arate ce trebuie să facem ca să nu mai fim nevoiți mereu să mai găsim o societate în care traiul cotidian nu înseamnă neapărat un supliciu continuu.