Am scăpat momentul.

Eram ocupat cu plantarea unor roșii și ardei, având în vedere timpul și timpurile.

Dimineața mi-am făcut conștiincios declarația pe propria răspundere – mai au încredere în mine, totuși! – cu ea lângă mine pe scaunul soacrei m-am deplasat până la adresa indicată de vecinul.

Nu era foarte departe, ideea era că omul a fost inginer la Sere, are marfă de calitate și numele cel mai banal printre români. Nu mă deranja nici măcar asta, la coborârea din mașină mi-am pus masca, după care am sunat la ușă.

Nu mai lungesc introducerea, ne-am înțeles de minune, am obținut tot ce am planificat, eu cu masca pe figură, el, fiind totuși acasă, fără, ne-am luat rămas bun, mulțumiți amândoi de afacerea realizată.

Bineînțeles, am spus „La revedere, mi-a părut bine!”, cu toate că el era român, eu ungur. N-are importanță că nici unul dintre noi nu a realizat asta pe moment. Nici pe urmă, de altfel.

După plantarea firelor, m-a sunat amicul cu care mai nou, pe timp de coronavirus, discutăm zilnic la telefon una, alta.

Acuma a început direct cu alta: „Ai auzit de scandalul cu secuii?”

„Nu”, i-am spus la repezeală, fiind încă preocupat de starea firelor de roșii proaspăt plantate, după care am adăugat la derută: „Vor iarăși Ardealul?”

„Da, Mă!”, mi-a confirmat amicul, „dar Klaus le-a dat replica.”

N-am mai insistat, mi-era nițel teamă pentru Klaus, în fond am fost studenți în același timp la Cluj. E drept, eu la filozofie, el la fizică, n-aveam cum să ne întâlnim, eu pe la Arizona sau Croco dacă nu eram la bibliotecă, el prin laboratoare tot timpul cu degetele îngălbenite de Carpați fără filtru, cum mi-a povestit un alt amic care era coleg de an cu el.

Pe urmă, ca profesor de liceu, am întâlnit o seamă de colegi, profesori de fizică, dar nici unul nu era perfect obișnuit. Unul căra în geantă cărămizi pentru a-și întreține condiția fizică, altul dormea, să nu-și deranjeze nevasta, în cort în fața blocului în care locuiau. Am conchis că asta este, fizica este o știință deosebită, nici Einstein nu era un tip banal, chiar dacă în timpul liber cânta la vioară. Măcar el era conștient de asta, din câte ne dăm seama, dacă a refuzat să fie primul președinte al Israelului.

În timp ce învârteam aceste frânturi de idei prin cap mă și documentam, să văd care-i treaba cu Ardealul, cu ungurii și cu Klaus.

Deci nu ungurii, ci secuii și nu acum, ci în Decembrie și nu a trecut, fiindcă în Senat, unde PSD are majoritatea, a fost respinsă. Legea, mai precis proiectul de lege cu autonomia mult invocată a Ținutului Secuiesc. Ceea ce nu l-a oprit pe Klausie al meu să iasă în fața națiunii, în plină pandemie, și să salute cu „Jó napot!”, anunțând poporul, oricum speriat de coronavirus, că, iată, de data aceasta cu largul concurs al PSD-ului, ungurii vor să pună mâna din nou și cine știe a câta oară pe Ardeal, având în vedere proiectul de lege eșuat din nou și nu se știe a câta oară.

Mein lieber Klausie, dincolo de faptul că îl plagiezi pe Corneliu Vadim Tudor, din cât mai rețin și eu din fizică: forța e una, masa e alta iar accelerația cu totul altceva. Forța, algebric, cel puțin, poate fi egală cu masa ori accelerația, fără să fie identică cu vreuna, tot așa nici Ardealul nu este identic cu Țara Secuiască, nici UDMR-ul cu ungurii, asta ca să nu mai vorbim de Ungaria și Viktor Orbán sau Ciolacu și PSD.

Deși te-am votat, în fond am fost colegi la Universitate, de la început mi-a fost teamă că vei avea tendința să confunzi conceptele fizicii cu cele ale societății și politicii. Cel mai mult mi-a fost teamă de absența studiilor de istorie de la Facultatea de Fizică, nu de alta, dar asta se recuperează greu și nu poate fi înlocuit cu cursurile rapide de politologie și economie, asta ca să nu mai vorbim de cele de drept.

Cu timpul mi-am dat seama că temerile mele s-au adeverit, gândești politica în termenii fizicii, acolo unde fiecare acțiune este urmată obligatoriu și de o reacțiune. În politică nu este întotdeauna cazul, dimpotrivă, nu de puține ori acțiunea nu este urmată de nimic, asta fiind de fapt reacția corectă, nu de alta, dar în politică reacțiune înseamnă altceva decât în fizică.

Desigur, nici prin cap nu-mi trece că ai fi atât de habarnist precum reiese din cuvântarea ta de ieri. În fond până și o minte de fizician poate înțelege că dacă Ungaria s-ar uni cu Ardealul (acțiunea) asta ar însemna și sfârșitul Ungariei și al lui Orbán Viktor (reacțiunea).

Treaba e simplă: cele șapte milioane de români din Ardeal ar forma majoritatea în Parlamentul ungar și ar vota, eventual, unirea cu Moldova. Asta ca să știm o treabă și nu te aibă președinte pe tine în noua lor țară care s-ar putea numi astfel Halvația de Est.

Osul acesta cu ungurii care vor Ardealul, Dragă Klaus, e bun pentru idioți și cei prea speriați de coronavirus și a fost ros deja până la măduvă de unii și alții despre care, de altfel, tu nu ai o părere prea bună.

Desigur, partea mai inteligentă a nației, indiferent dacă știe ori nu ungurește, realizează că pandemia se termină și începe ceva mult mai periculos: campania.

Să nu uităm totuși că am făcut amândoi o școală bună la Cluj – motiv pentru care mi-am permis să te tutuiesc – iar de aici să tragem concluzia cam nepopulară în zilele noastre: democrația nu se clădește doar cu habarniști…