Trump nu se mai lasă dus chiar dacă generalii îi spun să-și vadă de treabă, un congresmen democrat de culoare, pastor metodist, își încheie rugăciunea de la inaugurarea noii adunări americane cu Amen, Awomen, iar Șoșoacă de la noi, inspirată de aceste evenimente de peste Ocean, nu vede o problemă în a instala o mitralieră în Camera Deputaților. Doar, eventual, probleme practice, având în vedere că mitraliera este mai eficientă, așa cum atrăgea mai de mult atenția Corneliu Vadim Tudor, în spații vaste, gen stadion.

Boris Johnson este din ce în ce mai fericit și ciufulit, englejii se duc pe apa brexitului mai abitir ca șampania pe gâtlejele de Revelion, irlandejii și scoțienii se pregătesc de marea lovitură sub centură, mai ales dacă, așa cum se zvonește, Donald se va duce la vastele sale terenuri de golf din Scoția după ce i se va aplica dincolo de ocean ceremoniosul, dar cu atât mai necesarul șut în fund. Asta dacă nu confundă curentul Golf cu jocul și dacă guvernatoarea Scoției îi va da voie.

Și încă nu am zis nici un cuvințel despre covid, coronavirus sau pandemie, nimic despre vaccinul care salvează și ucide în același timp, n-am scos o boabă despre conjurația mondială condusă de Billy Gates, Mark Zuckerberg și alții ca ei, poate și Soros, cu toate că omul este trecut deja de 90 și nu e ușor să conduci la vârsta asta de pe veceu sau din pat o conjurație planetară.

Oricum, singura oază de liniște în această Apocalipsă în desfășurare este țărișoara în care trăim, iar asta li se datorează doar celor pe care i-am ales, cu proverbiala noastră înțelepciune milenară, să ne conducă din nou spre cele mai înalte culmi. Nu știm încă ce culmi, vom vedea când vom ajunge, dacă vom ajunge.

Semnele sunt clare: marii oameni ai nației, vorbim aici de boierii minții în frunte cu Liiceanu sau Pleșu dau semnalul, nemulțumiți de întorsătura lucrurilor.

De altfel fenomenul este general, marii intelectuali ai lumii, fie că vorbim de Slavoj Žižek sau TGM din Ungaria depun armele și se retrag, anunțând că nu mai este nimic de făcut, maneliștii din toată lumea au pus mâna pe frâie – virtuale, desigur, cum altfel în epoca digitalului omniprezent – vocile autentice se pierd în zarva de pe FB sau Twitter, fără să mai vorbim de Tik-tok.

Lumea și-a pierdut busola, ascultă de pseudo-profeți sau șarlatani pur și simplu, fără să realizeze că i se fură pământul de sub picioare, cerul înstelat de deasupra sa.

Viață reală nu mai există sau se prăbușește în derizoriu, totul e posibil în virtualitatea atotcuprinzătoare, capul oamenilor este plin de monștri care dorm în somnul de moarte al rațiunii. Vulgaritatea a ajuns normă, lipsa de cuviință este șmecheria ridicată la rang de elevație, modestia, o vorbă inventată de niște bătrânei care mai bine s-ar șterge pe gură după ce sorb din lingură supa cu tăiței.

La teatru nu mai merge nimeni, bine că au fost închise, la cinema nu se mai duceau de mult, ar fi o tâmpenie să te duci când ai zece ecrane acasă, unul mai mare ca celălalt, e o mică problemă cu meciurile, dar nici aia insurmontabilă, în fond stadioanele sunt mari, pot fi folosite și pe jumătate sau pe sfert, încă un pic și lumea, cu mască, fără mască, va veni la meciuri, măcar acolo nu trebuie să se gândească la grijile zilei de mâine, ajunge doar să dea din mâni și mai ales din gură.

Iar la noi, în această gură de rai bătută de Dumnezeu, nici asta nu este o problemă, acum când a intrat în parlament șeful de galerie absolut, secondat de țața totală. Păcat că nu i-a prins Caragiale, deși, opinez eu, nici măcar el nu avea ce să facă cu ăștia doi.

Am înșirat mai sus toate semnele tocmai pentru ca să vă spun aici, în încheiere, că toate astea sunt apă de ploaie, cum altfel, din moment ce suntem subiecții conjurației mondiale de când e lumea, victime inocente ale unui sfârșit care nu mai vine.

Mă reîntorc pentru încheiere la Slavoj Žižek, acest Borat al filozofiei care trăiește la Ljubljana în continuare, ca să vă mărturisesc că după umila mea părere nu se întâmplă nimic deosebit, lumea este în schimbare de câteva decenii, iar în astfel de vremuri oamenii au obiceiul de a se panica din nimic, gândindu-se că, în asemenea vremuri, nu poate urma nimic bun. Din punctul lor de vedere strict personal au dreptate, odată cu trecerea timpului omul devine din copil tânăr, apoi matur, în cele din urmă bătrân, nemairămânându-i decât să-și aștepte moartea.

Dar omenirea nu este o persoană și este în regulă, așa cum afirmă Žižek, singura problemă fiind că 99% dintre membrii săi, indiferent de loc și timp, sunt idioți. Nu realizează că schimbarea aduce și bine și rău, depinde de unde privești lucrurile, cu atât mai mult cu cât pentru tine, ca umanitate, tot răul e spre bine.

Desigur, descoperirea globalismului virtual – după ce cu 500 de ani în urmă am descoperit globalismul fizic – va avea consecințe nebănuite asupra omenirii în deceniile care urmează. Răul e că în acest context individul contează din ce în ce mai puțin, bine e că cei care ar trebui să conteze cu adevărat sunt în minoritate absolută, astfel putem înțelege dezamăgirea cruntă a unor intelectuali de elită pe care i-am pomenit mai sus în timp ce îi contemplă pe Simion și Șoșoacă, opinând că viitorul va fi ca ei sau nu va fi de loc.

Eu doar atât vă mai spun: viitorul va fi oricum, lumea nu se termină niciodată sau dacă totuși, nici măcar nu ne vom da seama că tocmai suntem pe terminate…