Monumentele României, clădirile de patrimoniu, orice construcţie cu pretenţie de monument istoric, indiferent de forma de proprietate, indiferent de categoria în care sunt incluse, de la cea de interes naţional şi până la aceea de interes local vor putea fi dărâmate începând de mâine!

Fără ca acela care ia decizia dărâmării să aibă vreo autorizaţie de construcţie sau de desfiinţare! Fără ca acela care efectuează această operaţiune să păţească ceva, din punct de vedere legal! Aceasta este semnificaţia votului pe care l-a acordat Camera Deputaţilor, în calitate de cameră decizională, după ce Senatul României aprobase deja aceeaşi modificare legislativă.

Trăgeam ieri un semnal de alarmă în legătură cu posibilitatea ca un proiect de lege care să modifice o lege organică (50/1991) să fie votat în Camera Deputaţilor. S-a votat în favoarea modificării legii, prin abrogarea articolului care prevedea sancţiuni cu închisoarea de la trei luni la şapte ani pentru orice categorie de  intervenţie la orice categorie de monumente, fără a avea o autorizaţie în acest sens.

Nu mai intru şi azi în domeniul juridic, aşa că am cerut părerea unor specialişti, ori a unor decizionali, pentru a înţelege ce înseamnă pentru România această modificare de lege.

Arhitect Aurel Gheorghiu, membru al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice de la Timişoara: „Până acum era măcar o teamă faţă de lege. Una este teama de dosar penal şi alta o sperietoare cu o sancţiune. De acum înainte nu mai poţi cere nimănui să respecte nimic. Este o pierdere imensă pentru păstrarea şi conservarea patrimoniului cultural al României. S-a anticipat demult această modificare legislativă, dar multe tâmpenii se fac din orgoliu, ori dintr-un interes material. Ordinul Arhitecţilor a întreprins o acţiune înaintea acestui vot, prezentând opiniile membrilor săi. Însă, nu toţi arhitecţii sunt conştienţi de urmările acestei modificări legislative, fiindcă au interese personale”.

Arhitect Şerban Gubovici, autorizat de Ministerul Culturii pentru intervenţii la monumente istorice şi de patrimoniu: „Este o porcărie! Toţi sunt vânduţi! Sunt nişte criminali! Care nu au nevoie de istorie şi de înaintaşi! Te rog să scrii cu majuscule: S-A DAT LIBER LA OPORTUNITĂŢI!

Arhitect Elisabeta Cosma, Direcţia judeţeană pentru Cultură Arad: „Ştiam de intenţia de modificare a legii, dar acuma am aflat de votarea ei. Ce să vă spun? Din păcate, nici măcar părerea arhitecţilor nu a fost luată în considerare. Este încă o dovadă că părerea profesioniştilor nu are nici o valoare. Până la dărâmarea monumentelor ar mai fi nişte paşi stabiliţi de legea 422, dar aceştia nu prevăd sancţiunile legii 50 din 1991. Şi, oricum, nu sunt foarte clare eventualele sancţiuni.

Secretar de stat în Ministerul Culturii din România, Ioan Ardeal Ieremia: „Guvernul României nu a susţinut această modificare legislativă! Ar fi trebuit să rămână măcar o contravenţie prin care să fie pedepsită vreo intervenţie la monumentele istorice!”

Directorul Direcţiei judeţene pentru Cultură Arad, Adrian Şimon: „Nu cunosc textul legii, dar dacă este aşa înseamnă că este un act iresponsabil, care cred eu că aduce atingere siguranţei naţionale! Dacă modificarea legii este aşa cum spui, repet, ar trebui să intre în atenţia CSAT. Pentru că patrimoniul unei naţiuni, aşa puţin, cât a mai rămas, în România, după anii grei de comunism, ţine de siguranţă naţională! Iar atentarea la integritatea lui, de asemenea! Legea 422 ar putea să rămână un paravan, dar acesta era oricum destul de străveziu. Dimpotrivă, cele două legi de protecţie a patrimoniului trebuiau întărite. Nu ciuntite! Dacă este aşa, după demolările lui Ceauşescu este cel mai grav act comis împotriva patrimoniului cultural al României! Nu ştiu dacă Ministerul Culturii a avut cunoştinţă de această modificare legislativă. „

Ieri, Camera Deputaţilor a votat modificarea legii 50 din 1991, în sensul abrogării articolului 24, litera a, care prevedea sancţiuni cu închisoarea împotriva acelora care interveneau cu orice tip de lucrări de construcţie, fără autorizaţie, la clădirile sau obiectivele care sunt considerate monumente istorice, indiferent de categoria în careerau incluse aceste monumente. Cu alte cuvinte, pentru înţelesul oricui, de azi înainte, oricine, oricând, poate efectua orice fel de intervenţie, inclusiv desfiinţarea (!!!), la orice tip de monument istoric, fără să aibă vreo autorizaţie în acest sens!

Ancheta noastră de caz nu s-a încheiat, fiindcă nu ştim încă dacă vopsirea monumentelor intră în categoria intervenţiilor, ori în cea a profanării sau a mutilării monumentelor istorice.