Spre rușinea mea, până acum nu am ajuns la prea multe spectacole de teatru. Mereu găseam altceva de făcut sau poate nu mă atrăgea atât de tare ideea. Viața mea s-a petrecut în mare parte online pentru că am acces la internet de aproximativ 14-15 ani și încă de atunci am considerat mult mai comod un film pe Netflix sau pe alte site-uri de „filme online subtitrare în română”.

Și totuși, ieri am reușit să văd un spectacol care va rămâne, cu siguranță, în mintea și sufletul meu. Umor, personajele, dialogul, mimica, povestea, totul a fost ca la carte, din primele secunde până la ultimele.

Ilona Brezoianu și Mihai Bendeac sunt motivul pentru care eu voi merge la teatru de acum. Nu că n-aș fi găsit și alte motive dacă voiam, însă nu exista așa de tare dorința. Și totuși, totul s-a schimbat după seara de ieri.

Miercuri, 29 iunie 2022, cei doi actori bucureșteni au adus spectacolul de teatru „Doi pe o bancă” la Arad, pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici”. Și ce mai bancă… și ce mai spectacol!

Am rămas surprinsă, în special când am văzut că niciun loc din sală nu a rămas neocupat. Probabil pentru că Mihai Bendeac a intrat în inimile oamenilor prin aparițiile sale televizate, ori poate pentru că unii chiar frecventează teatrul. Indiferent care e motivul, important este că sala a fost plină. Atât de plină încât a început să se încălzească încă dinainte să înceapă spectacolul, Mihai ajungând pe scenă deja cu sudoarea pe frunte. N-a fost motiv să se oprească, a continuat timp de o oră și 20 de minute să ne bucure cu replicile lui, gesturile, privirile și umorul fantastic, fin, dar și dureros în același timp, mai ales dacă ai de gând să te pui în pielea Ilonei, care o interpreta pe Vera.

Vera și Fedea…

Cum spuneam, toată povestea te-a dus cu gândul la viață, însă într-o notă amuzantă, dacă nu ești genul de om care pune totul la suflet.

Vera (Ilona) se așază pe o bancă din parc, noaptea, și se pune să răsfoiască o revistă de care părea deja plictisită. Apare Fedea (Mihai), care pune rapid ochii pe ea și încearcă să o cucerească, însă nu realizează că a mai cucerit-o odată, cu un an în urmă, tot pe aceeași bancă, tot în același parc, dar sub alt nume și cu altă poveste de viată. Vera îl recunoaște și de acolo începe lupta lor, căci Vera nu știa dacă ar trebui să facă pe supărata sau dacă să-l invite acasă la ea, declarându-se chiar ea însăși ca fiind o femeie proastă.

Continuarea este una epică. Fiecare personaj trece prin mai multe stări, de la plâns la râs și amândoi mint de îngheață apele… până când celălalt se prinde.

Vorbelor lor au fost însoțite de acțiuni pe măsură și cu ocazia aceasta toți din sală au râs cu gura până la urechi, căci Bendeac și-a luat și bătaie pe scena de la Arad (vorba vine).

Finalul a fost unul neașteptat, Vera ajungând la concluzia că Fedea nu se iubește pe sine, motiv pentru care și-a înșelat nevasta, a trecut prin trei divorțuri și are deja cinci copii, lucruri pe care le-a descoperit, în mare măsură, după ce i-a căutat prin buzunare.

Am râs. Și m-am convins. Teatrul niciodată nu va deveni „răsuflat”. Cu siguranță voi mai repeta experiența, poate chiar în perioada care urmează, lucru pe care vi-l recomand și vouă. Pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici” și nu numai urcă oameni talentați, care vă pot face să uitați de zilele încărcate, măcar pentru câteva minute. Spectacolele pregătite înseamnă oameni talentați și multe ore de muncă în spate, oameni care merită susținuți și încurajați, pentru că ceea ce fac ei este fără de moarte. Senzațiile pe care le ai când omul din fața ta este în carne și oase nu se compară cu niciun film 3D, 4D sau 7D.