Ia imaginați-vă! Pe o stradă în municipiul Arad, consilierii Ovidiu Moșneag, Geanina Pistru și câți mai doriți dumneavoastră, preferabil ar fi de la PNL (aceștia cântându-i în strună lui Gheorghe Falcă toată ziua… asta în caz că nu devin slugarnici…), se decid să concesioneze câteva clădiri, de la Primăria Arad, pentru a dezvolta niște afaceri. Zis și făcut. Îi șoptesc la Tutankamon (bineînțeles că la Gheorghe Falcă ne referim )… „șefu… uite ce vrem”… iar acesta îi rezolvă cât ai spune „te pup”. După ce-și pun la punct magazinele, chletuindu-și amarul de bani strâns în atâta timp de stat la picioarele faraonului, consilierii deschid oficial punctele de lucru. Surpriză însă! Nimeni nu apare pe stradă… Merge Moșneag la Geanina: „Geani! Ai avut cumpărători?”. Aceasta dă din cap că nu… Ce naiba s-o fi întâmplând? Și se iau amândoi… și încep a cerceta. Când colo… din nou surpriză! La ambele capete ale străzii pe care li se află concesiunile, barieră! La intrările pe stradă, din „coșmeliile” de termopan, cei care doreau să intre pe stradă, la cumpărături, sau eventual o bere mică, erau întrebați de voci suave: „Vreți bilet sau abonament?”. Hai să imaginăm că Geaninei nu i s-a ridicat părul, dar lui Moșneag da! Păi cum să plătească oamenii bilet ca să vină pe proprietatea mea, că doar concesiunea pe 49 de ani e o formă de proprietate? – și-a spus consilierul. Trebuie să vorbesc cu Falcă!, a spus acesta nervos, cu voce tare. „Nu mai vorbiți” – îi strigat vânzătoarea de bilete – că doar și dumneavoastră, ca și consilier, când a fost vorba de Ștrandul Neptun, acolo unde investitorii s-au grăbit să concesioneze terenurile, ați tot urlat că trebuie bilet. E exact aceeași situație! Așa că ciocu mic sau schimbați-vă opțiunea dacă e să țineți cu adevărul și să nu mai susțineți ceva ce nu e, cum zic ăia de la „Cațavencu”, din puțul gândirii dumneavoastră”…

Credem că este foarte clar

de ce am ținut să facem o atât de lungă introducere, chiar dacă umorul pe care-l emană nu se potrivește deloc cu subiectul acestui articol, și bineînțeles, nici cu supărarea oamenilor de afaceri și proprietarilor de căsuțe de pe Ștrandul Neptun. Și dacă nu vă este, o să insistăm în continuare pe subiect, pentru ca acesta să fie înțeles perfect. Mai ales că o sentință judecătorească, a Curții de Apel Timișoara, schimbă cu totul datele problemei la Ștrandul Neptun. Și nu numai atât. Iată de ce, în continuare.

În anul 2004, candidat la funcția de primar al Aradului, Gheorghe Falcă striga electoral, în toate colțurile municipiului, că el o să fie edilul care o să scoată biletul de intrare la Ștrandul Neptun. Zis și făcut… așa cum face Falcă: Minciună!

Tot în anul 2004, se micșorează incinta Ștrandului Neptun doar la nivelul bazinelor. În rest, totul pe ștrand se reduce la concesiuni și proprietăți, oamenii de afaceri investind pe terenurile pe care Primăria le-a dat în grijă pentru 49 de ani. La fel, proprietarii sau concesionarii de căsuțe au investit în locațiile lor.

Când Falcă a decis că biletul de intrare nu se elimină, motivând „șmecherește” în CLM de ce nu trebuie să se facă diferența între zona bazinelor și zona comercială, și că peste tot trebuie plătit, oamenii de afaceri de la Ștrand i s-au opus, însă nu pentru foarte mult timp. Singurul care nu s-a lăsat și care a avut încredere că dreptatea nu poate fi decât una, prevăzută și de Constituția României în privința proprietății, a fost Leontin Aslău, om de afaceri care are concesiunea chiar la intrarea la Ștrand. Acesta a refuzat să se supună la toate presiunile și ilegalitățile (nu ne e frică să o spunem deoarece ne bazăm bine pe niște sentințe, chiar și pe niște hotărâri CLM anulate de judecători) făcute de un Consiliu Local Municipal aflat  în permanență, timp de 11 ani, la dispoziția lui Gheorghe Falcă. Un Gheorghe Falcă aflat mereu în stare conflictuală cu oricine, un primar care nu  o dată, prin cele declarate oficial, a incitat oamenii la a face abuzuri, considerând, musolinic, că legea e el, nu magistrații. „Domnule Voicu, am o rugăminte, nu faceți afirmația din punct de vedere legal, să se simtă bine! Aici (în CLM – n.red.) legalitatea noi o decidem, în interior, aparatul” – spunea Falcă într-o ședință CLM din ianuarie 2007. Și nici nu mai trebuie să comentăm ce a spus…

În ședința publică din 19 mai 2015,

magistrații de la Curtea de Apel Timișoara, nu numai că nu i-au dat dreptate omului de afaceri Leontin Aslău, chemat în judecată de Primăria Arad, dar, mai mult, i-au și pleznit acesteia din urmă câteva de să ia aminte, să le țină minte și, cu siguranță, câtorva dintre angajați să le și tremure fundul „a DNA” mai ceva ca răciturile de Crăciun… Și chiar să-și pună întrebarea capitală: „No ce facem acum? Că a zis că o să câștigăm indiferent de ce o să facem și semnăm…”

Mai subliniem că omul de afaceri mai sus amintit este primul și, cu siguranță, nu ultimul (e clar că o să urmeze și alții)de la ștrandul Neptun care a obținut prin instanță, anul trecut, decizia ca pentru intrarea pe concesiunea sa să nu plătească bilet. Nici el și nici cei care îl vizitează. În consecință, prin decizia judecătorilor a fost deplasată bariera la intrarea în ștrand, și nu prin hotărârea Consiliului Local Municipal. Să fie clar: primăria Arad a fost silită să mute bariera!

Așadar, să spicuim două fraze extrem de importante din ceea ce spune judecătorul în motivația sa din anul de grație 2015, după 11 ani de procese…

1. „Aproape toate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în litigiile dintre părți (Primăria Arad versus Leontin Aslău) în ultimii ani, au constatat aceeași împrejurare, respectiv că Municipiul Arad, în calitate de concesionar a acționat vădit în scopul împiedicării folosirii terenului de către reclamantă (firma lui L.Aslău) în scopul destinației avute în vedere la data încheierii contractului de concesiune”.

2. Contractul de concesiune este în realitate o formă de locațiune a bunurilor proprietate publică, iar asigurarea bunului dat în locațiune și lipsa oricărei tulburări de fapt sau de drept, reprezintă reguli ce țin de esența oricărei locațiuni. prin urmare, o astfel de conduită CULPABILĂ (ce spuneți domnilor angajați ai Primăriei Arad?) a locatorului, având ca rezultat împiedicarea folosinței bunului de către titularul dreptului de folosință, conform destinației avute în vedere, lipsește de cauză juridică orice pretenție bănească privind prețul locațiunii venită din partea proprietarului locator.

Pe scurt și la obiect…

Dacă în contractul de concesiune cu comercianții de pe Ștrandul Neptun, Primăria Arad s-a obligat (și așa a făcut, să fie clar!) să nu tulbure în niciun fel concesionarul, atunci așa trebuie să facă. Asta dacă vrea să respecte legea! Or, nu putem să spunem asta din moment ce Primăria Arad, acum prin SC Recons, obligă arădenii să cumpere bilet pentru a ajunge la spațiile comerciale aflate pe terenul (aflat în afara zonei îngrădite unde se află bazinele) concesionat de comercianți. Cu riscul de a repeta obsedant, Primăria Arad, mai bine zis Gheorghe Falcă, nu face decât să tulbure posesia comercianților, impunând bilet arădenilor care doresc să ajungă la locațiile acestora. La fel, Primăria Arad impune bilet și oaspeților pe care îi au concesionarii de căsuțe. Și, pentru a treia oară, irevocabil… nu le tulbură Primăria Arad și, implicit, Gheorghe Falcă, posesia acestor oameni?…

P.S. În scurt timp, pentru cei interesați, se va putea citi pe Special Arad o superbă motivație a judecătorilor de la Curtea de Apel Timișoara, cu privire la regimul concesiunilor de la ștrandul Neptun. Și nu numai.

GĂSIȚI DECIZIA CIVILĂ NR. 469 ÎN GALERIA FOTO